Lacul Bezid și satul Bezidu Nou

TIPĂREȘTE

Ca să ajungi de la Sovata la Crișeni, la Muzeul Pălăriilor de Paie, ai de străbătut aprox. 44 km spre Sângeorgiu de Pădure, continuând apoi pe malul drept al Lacului Bezid într-un peisaj natural frumos, împădurit. Era o dimineață gri, amenințând cu ploaie, dar asta nu ne-a împiedicat să facem un popas pentru a admira lacul și barajul. Nu am rămas prea mult acolo pentru că din cer chiar începeau să picure câțiva stropi de ploaie. În autocar, continuându-ne drumul spre Crișeni, am ascultat povestea acestei mari întinderi de apă.

Lacul de acumulare Bezid situat la vest de Munții Gurghiu și Subcarpații Transilvaniei, la 2 km de Sângeorgiu de Pădure, este un lac antropic, apărut în perioada 1975 - 1989, prin construirea unui baraj în valea pârâului Cușmed, puțin înainte de confluența acestuia cu râul Târnava Mică.

În perioada construirii, dar și după umplere, au existat mari divergențe de opinie privind utilitatea acumulării din punct de vedere al atenuării viiturilor atât de frecvente pe pârâul Cușmed, al realizării unei rezerve de apă pentru orașul Tîrnăveni, precum și al consecințelor socio-umane generate de inundarea satului Bezidu Nou.

Lucrările au fost întrerupte în 1977, dar reluate șapte ani mai tărziu pentru a fi în cele din urmă finalizate în 1989 când toate casele, precum și biserica din sat au fost scufundate. Localitatea avea atunci 180 de gospodării adăpostind o comunitate unică din punct de vedere istoric și religios, sabatarienii trăitori alături de familii de diferite alte naționalități și confesiuni. Cunosc drama acestor oameni, eu crescând în Neamț, acolo unde - pe râul Bistrița, începând de la Bicaz și până dincolo de hotarele județului, la Bacău - a apărut o salbă de lacuri de acumulare, toate cu povești triste și cu multe lacrimi ale localnicilor dezrădăcinați.

Lacul Bezid pe care îl admiram atunci sub un cer plumburiu, în funcție de gradul de umplere, are o lățime maximă de 570 - 860 m și o adâncime (tot maximă) de 20 - 27 m. Suprafața lacului, depinzând și ea de gradul de umplere, variază între 184 și 285 ha.

Bezid, singurul lac de acumulare din judeţul Mureş, cu toată povestea lui tristă, este astăzi un punct de atracţie pentru turiști și pentru amatorii de pescuit.

Se spune că în perioadele în care nivelul apelor este scăzut, se pot zări la suprafața lacului ruine ale caselor inundate. Turla bisericii romano-catolice, vizibilă mulți ani după inundarea satului, tot mai ruinată, a sfârșit prin a se prăbuși în 2014. Primăria orașului Sângeorgiu de Pădure și Asociația "Bözödújfaluért", cu fonduri provenite din donații, au inițiat reconstruirea bisericii. O biserică simbolizând toate cele șase religii care au coexistat în Bezidu Nou - "Biserica Solidarității", o biserică a tuturor, fără deosebire de apartenență religioasă.

Parcul memorial Bezidu Nou

Pentru că în drum spre Crișeni, spre Muzeul Pălăriilor de Paie, aflaserăm povestea Lacului Bezid, pentru că ni se vorbise despre drama localnicilor care și-au văzut agoniseala de o viață înghițită de apele lacului, ca un omagiu, la întoarcere am făcut un popas la Muzeul memorial Bezidu Nou.

Mica localitate Bezidu Nou (în maghiară Bözödújfalu) aparținând de orașul Sângeorgiu de Pădure, este așezarea apărută în urma inundării vechiului sat de apele lacului de acumulare. În amintirea a ceea ce a fost, în 1995 s-a amenajat un Parc memorial în care putem vedea - în panouri mari - peisaje și case din fostul sat, acum inundat, precum și o mulțime de stâlpi sculptați, fiecare având inscripționat numele proprietarului și numărul casei dispărute. "Zidul Plângerii" din Parcul memorial Bezidu Nou înălțat prin contribuția lui Sükösd Árpád - fost localnic, este de fapt un perete ruinat amintind, nostalgic, drama locuitorilor din Bezidu Nou. Două plăci montate pe zid, una în maghiară și alta în română, ne informează că: "Acum satul Bezidul-Nou se află pe fundul lacului. Foştii locuitori ai celor 180 de case, răspândiţi prin lume, îl plâng şi azi. Slujitorii servili ai fostei dictaturi l-au demolat şi l-au inundat. Astfel au desfiinţat o comunitate unică din punct de vedere istoric şi religios - în care au trăit laolaltă familii de diferite naţionalităţi şi credinţă, în deplină înţelegere şi bună pace, de-a lungul secolelor. Rugile romano-catolicilor, unitarianilor, greco-catolicilor şi ale sabatarianilor ardeleni s-au muţit pentru totdeauna. Acest loc să fie simbolul toleranţei între religii. "

Lângă "Zidul Plângerii", în afară de imaginile din vechiul sat, a fost înălțată o clopotniță simplă, cu clopot. Amplasamentul stâlpilor funerari sculptați, fiecare simbolizând o casă dispărută, respectă planul satului de odinioară. În fiecare an, în prima sâmbătă a lunii august, foștii localnici strămutați, descendenți ai acestora și persoane care empatizează cu aceștia se întâlnesc pentru a participa la o slujbă de comemorare la monumentul ridicat, în 1995, în amintirea satului pierdut sub ape. Se oficiază o liturghie romano-catolică, urmată de alta unitariană, se recită, se cântă, se țin cuvântări, se socializează depănându-se amintiri, totul sub egida Asociației "Bözödújfaluért", al cărei obiectiv este păstrarea valorilor culturale și a memoriei satului Bezidu Nou.

În Castelul Rhédey din Sângeorgiu de Pădure, interesant muzeu pe care l-am vizitat și noi, există o Sală memorială "Bezidu Nou". Se pot vedea acolo în afară de o multitudine de imagini și de obiecte provenind din vechiul sat inundat și machete ale zonei înainte și după apariția lacului de acumulare.

Mai trebuie specificat faptul că la intrarea în Parcul memorial Bezidu Nou se află Monumentul Eroilor locali căzuți în Primul Război Mondial.

---

VIZUALIZĂRI: 988 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI