Mănăstirea Valea Mănăstirii din Argeș

TIPĂREȘTE

Am mai spus și în alte review-uri, îmi place să văd biserici și mănăstiri, îmi place să scriu și să citesc despre ele așa că duminica trecută, m-am hotărât să facem o plimbare la una din mănăstirile din apropierea Piteștiului. Căutând unde să mergem am descoperit că sunt mai multe mănăstiri pe care nu le văzusem, despre care nu știam, printre care și Mănăstirea Valea Mănăstirii din satul Valea Mănăstirii din comuna Țițești.

Viețuitoarele ei spun că se află într-o vale a minunilor, printre vâlcele line și împădurite, unde fagul tăinuiește minuni, unde freamătul tainic al pădurilor seculare se împletește armonios cu dangătul clopotelor alcătuind o frumoasă psalmodie, eu spun că este o mănăstire deosebită, în care am simţit din plin pacea şi liniştea sufletească.

Mănăstirea se află într-o vale aflată la circa 6 kilometri nord-est de Şoseaua Pitești – Câmpulung Muscel, la aproximativ 26 kilometri de Pitești şi la 37 kilometri de Câmpulung Muscel.

De la Piteşti la Mănăstirea Valea Mănăstirii

Din Piteşti am plecat cu autoturismul pe DN 73/E 574, spre Câmpulung, am mers 21 kilometri până la Cișmea, nu fântână ci sat în Țițești, la Indicatorul Rutier „Valea Mănăstirii 7 km” am virat la dreapta pe DC 84, drum bun, asfaltat de curând, cu fonduri europene, are porțiuni mai înguste dar cu atenție puteau trece două mașini, pe care am mers aproape 6 kilometri până la alt Indicator „Mănăstirea Sf. Treime 100 m” , pe Drumul Mănăstirii, și el îngust, asfaltat. Ne-a ajutat puțin și Google maps, cu care se poate merge direct cu destinația finală Mănăstirea Valea Mănăstirii.

Drumul plăcut, urcuș ușor șerpuitor printre văile înverzite se termină într-o vale largă, înconjurată de coline înverzite unde Mănăstirea deschisă permanent își așteaptă musafiri.

Mănăstirea Valea Mănăstirii

Mănăstirea Sf. Treime, cum mai este numită după hramul Bisericii, are două curți, cea veche, a Bisericii, și cea nouă, pentru Anexele Mănăstirești.

Pe partea stângă a șoselei, o clădire cu etaj, mare, albă adăpoștește Anexele Mănăstirești, Stăreția, Chiliile, acum sunt doar doi călugări, Trapeza, Cuhnia, …. Doar am pozat-o, nu cred că se vizitează.

La capătul șoselei se află Curtea Veche împrejmuită odinioară cu un zid de cărămidă din care se mai păstrează câteva rămășițe. Se păstreză mai bine Clopotnița din zidărie și lemn aflată pe latura vestică a incintei. Parterul ei, din zidărie, înglobează Gangul cu Poarta de intrare, deasupra lor Turla din lemn, pătrată și luminată de patru ferestre înalte. Are acoperișul din șindrilă în forma de clopot. Clopotnița este într-o stare destul de avansată de uzură necesitând reparații urgente atât la zidăria parterului cât și turla din lemn. Am trecut prin poarta din scânduri de lemn, și ea necesită reparații masive, apoi pe lângă o structură metalică acoperită, Clopotnița funcțională ce adăpostește două clopote și toaca bisericii și am ajuns la Biserică. Fiind duminică fusese slujbă iar preotul și dascălul bisericesc stau de vorbă în pridvor cu câteva credincioase. Ne-am salutat și am fost invitați să intrăm în Biserică.

Biserica ce are hramul Sf. Treime a avut o viață agitată. Construcția ei cu ziduri groase și fundație din cărămidă a început în anul 1512, pe locul unei foste biserici mai mici, din lemn, ctitor fiind Egumenul Radu Paisie și a fost terminată în anul 1544 de Voievodul Radu Paisie, fiul lui Radu cel Mare. În secolul 17 a decăzut mult ca urmare a subordonării ei bisericii grecești, a suferit multe stricăciuni provocate de turcii invadatori, dar a fost reparată și renovată de mai multe ori când i s-au adăugat pridvor, turlă.

Pictura bisericii este de excepție. Are pridvorul pictat în 1797, pronaosul pictat în 1746 iar în anumite registre din naos și altar se pot observa cele trei straturi succesive de pictură, primul fiind cel de la 1548 din vremea lui Mircea Ciobanul. A fost biserică de mănăstire, apoi biserică de mir pentru credincioșii din sat, s-a construit clădirea administrativă, astăzi fiind o mică Mănăstire ce are nevoie de reparații și mai ales de fonduri. Dascălul ne-a spus că au solicitat de mult timp fonduri dar…, în plus nici nu i s-au restituit toate proprietățile.

Am intrat în Pridvorul semi-deschis, înalt, cu arcade sprijinite pe 4 coloane, pardosit cu cărămidă unde am pozat pictura bogată dar și preotul cu care stătusem de vorbă. Printr-o Ușa masivă de stejar, întărită cu bare metalice am trecut în Pronaosul cu pictura de la mijlocul secolului 18, pătrat cu boltă semicilindrică. Are 4 ferestre din lemn, dreptunghiulare, înalte și înguste, este pardosit ca întreaga biserică cu lespezi de piatră.

Aici am văzut Icoana Maica Domnului „Eu sunt cu tine și nimeni nu este împotriva ta” copie a celei realizate la Mănăstirea Leushinskiy din Rusia, declarată făcătoare de minuni de către biserica din Ucraina. Tot aici se află și tabloul votiv pe peretele vestic al ctitorului principal, domnitorul Radu Paisie.

Un zid înalt până la boltă, cu o deschidere largă cât o ușă îl separă de Naosul în formă de treflă, cu abside largi și adânci, luminat tot de 4 ferestre, ca cele din pronaos. Pe Naos este o Turlă deschisă, cu interior cilindric, exterior octagonal și acoperiș piramidal, luminată de 8 ferestre. Am văzut pictura de la mijlocul secolului 19, este al treilea strat de pictură, dar sunt porțiuni în care se văd toate trei straturile. Aici am găsit și admirat Catapeteasma, comoara bisericii, sculptată în secolul 18 și, în spatele ei, Altarul cu absida poligonală și el bogat pictat.

Arhitectural biserica are planul treflat întâlnit în Muntenia și Moldova și la exterior este frumos ornată prin cărămizile așezate orizontal și vertical dar și prin brâul cornișei.

Am văzut și am pozat prin interior, apoi am ieșit în Pridvor unde preotul continua discuția, am mai stat puțin de vorbă, am mers și am mai pozat prin Curtea Mănăstirii și am părăsit-o mergând la mașina din Parcarea nu prea amenajată.

Fiind o plimbare cu obiectiv unic, fără nici un fel de limitări, slujba se terminase și nu erau și alți vizitatori, am văzut Mănăstirea fără grabă, am putut să revin pentru a revedea câte ceva, vizita fiind plăcută, deconectantă.

Mi-a plăcut Mănăstirea, mi-au plăcut împrejurimile ei verzi în zi de iunie, vreau să le văd și ruginite toamna, sper să văd și schimbări la Mănăstire, și vă invit să le vedeți și să povestiți despre ce ați văzut. Mergeți și nu veți regreta!

O mănăstire veche, micuță, cu o pictură de excepție, așezată într-un decor frumos, înconjurată de dealuri, pajiști și păduri...

Loc frumos de reculegere, răgaz spiritual...

---

VIZUALIZĂRI: 705 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI