Manastirea Prislop (HD) – loc de pelerinaj tot mai frecventat in ultimii ani

TIPĂREȘTE

Exista doua manastiri Prislop in tara noastra, situate la 400 km una de alta, al caror denumire nu are nicio legatura, cea din Pasul Prislop, judetul MM, care tine de Borsa si cea din satul Silvasu de Sus, judetul HD, mult mai renumita si frecventata si despre care aduc vorbire (sau citire) aici dupa ce amfostacolo. Din nou.

Manastirea Prislop (HD) este situata la capatul DJ687K in lungime de 7 km care leaga manastirea de localitatea Silvasu de Jos, unde intalneste DJ687A, care la randul sau leaga orasul Hateg (6 km spre dreapta) de DJ687 (13 km spre stanga), in proximitatea orasului Hunedoara.

Toate drumurile judetene amintite sunt intr-o stare deplorabila.

Distante si timpi cf Google Maps: Hateg 13 km, 20 min; Hunedoara 26 km, 40 min; Deva 39 km, 54 min; Sarmizegetusa 30 km, 36 min; Bucuresti 422 km, 5,5 ore; Constanta 645 km, 8 ore.

Manastirea a fost ridicata de Sf. Nicodim de la Tismana in secolul al XIV-lea. A fost refacuta din temelie in anul 1564 de Domnita Zamfira, fiica domnitorului Moise Basarab, refugiata aici dupa moartea tatalui sau. Domnita Zamfira a impodobit biserica cu o pictura noua, in fresca, si a daruit acesteia o icoana facatoare de minuni, a Maicii Domnului. Mormantul ei se afla in pronaosul bisericii. In secolul al XVIII-lea biserica a fost incendiata din ordinul generalului Bukow. Viata monahala a fost reluata cativa ani mai tarziu cand aici au sosit calugarii Varlaam si Nichita. Biserica a fost condusa pe rand de preoti ortodocsi, greco-catolici, apoi din nou ortodocsi. Printre staretii manastirii se numara Mitropolitul Transilvaniei Ioan (sec al XVI-lea) si din anul 1948 parintele Arsenie Boca. Parintele Arsenie a reconstruit, reorganizat si pictat manastirea, aducand-o la forma de astazi, putand fi considerat al 3-lea ctitor al ei. In anul 1950, Prislop a devenit manastire de maici. In urma unui decret din anul 1959, manastirea a fost inchisa si transformata in camin de batrani, fiind apoi redeschisa abia in anul 1976 ca manastire de maici. In prezent obstea de aici numara 40 de vietuitoare, cum se spune in termini specifici.

Din anul 1991 s-a infiintat in incinta manastirii Seminarul Teologic Sf. Ecaterina.

Manastirea pastreaza cateva icoane vechi din secolul al XVI-lea, dar si icoane pictate de insusi parintele Arsenie Boca.

Din punct de vedere architectonic, biserica manastirii, de mici dimensiuni, este asezata in plan triconic, avand o turla pe naos, si este singura de acest fel din Transilvania.

Numele Manastirii Prislop este corelat cu cel al parintelui Arsenie Boca, care este inmormantat aici, pe dealul de langa manastire. Mormantul parintelui Arsenie este un loc de pelerinaj catre care se indreapta in ultimii ani tot mai multi credinciosi.

Fata de vizita anterioara de acum 6 ani, cand mormantul parintelui Arsenie era unul din mormintele cimitirului, e drept, ca era ACEL loc pe care il cautau toti vizitatorii si credinciosii, dar nu iesea in evidenta decat prin florile care il inundau. Astazi mormantul arata dumnezeieste. Este plin de crini albi imperiali, aliniati estetic. Intre timp a fost si acoperit, iar in dreapta acestuia sunt asezate sute de flori aduse de oameni. Celelalte morminte din cimitir sunt acoperite cu floricele albe, iar tabloul pe care il formeaza acest cadru este mirific.

Mai sus de cimitir, o poteca duca catre o pestera sapata in stanca de catre Sf. Ioan de la Prislop, numita “”Casa Sfantului””., loc in care se retragea adesea pentru rugaciune parintele Arsenie.

Drumul catre pestera este marcat cu indicator inca din proximitatea mormantului parintelui. Acesta urca usor pe o poteca larga prin padure circa 100 metri pana langa o cruce (troita). De aici poteca devine ingusta, coboara usor pe marginea unei rape, dar este flancata de o blaustrada solida si nu prezinta riscuri. Dupa alti 100 metri intalnim grota de foarte mici dimensiuni. Accesul in grota se face pe niste scari abrupte, dar solide si bine fixate in stanca. In grota exista alte doua icoane si nu se aprind lumanari.

Curtea manastirii se intinde pe o suprafata considerabila. In dreapta intrarii se afla magazinul manastirii, mult prea neincapator pentru afluxul de vizitatori care ii calca pragul. Mai exista o taraba pe partea stanga a aleii principale. Apoi aleea trece printr-o poarta in dreapta fiind postat un panou informativ. Jumatate catre dreapta este bisericuta, de dimensiuni cu adevarat foarte mici, cel putin fata de orice alta constructie din incinta manastirii. Iarba, tufele, florile sunt ingrijite permanent. Aleea catre cimitir urca prin stanga bisericii prin padure si a fost amenajata, pietruita si flancata cu felinare, spre deosebire de acum 6 ani, cand era o poteca de munte care urca prin padure. Mai multe banci dar si cioturi de copaci taiati inlesnesc celor obositi cateva clipe de odihna si incarcare a bateriilor.

Un mare plus fata de situatia intalnita aici la vizita din 2009. Vreo 5 suprafete intinse de parcare puteau acum sa gazduiasca peste 100 masini si mai bine de 10 autocare. Exista si parcari dedicate pentru autocare.

Majoritatea celor ce vin la Manastirea Prislop vin sa faca rand la mormantul Parintelui Arsenie Boca. Iar randul de foarte multe ori nu este mic deloc.

Ca asa e bine si ca trebuie sa stam la coada pentru asa ceva, nu este menirea acestui articol sa dezvolte. Oricum, important este ce crezi si mai ales daca crezi. Iar in jurul personalitatii lui Arsenie Boca s-a creat un cult, se vorbeste de miuni dumnezeiesti si de canonizarea lui Arsenie.

Acum 6 ani, cand acest loc nu era puternic mediatizat, si de fapt personalitatea parintelui Arsenie nu era atat de mediatizata, si nu gaseai spre vanzare in toate bisericile si manastirile icoane, tablouri, obiecte bisericesti si mai ales multe multe multe carti cu Arsenie Boca, nu era coada la mormant.

Intrucat noi amfostacolo intr-un weekend ce se anunta evident aglomerat si care continua cu o zi libera de Rusalii, am facut doua incercari, anume 2 vizite. Prima data am ajuns vineri pe dupa orele pranzului si am gasit o coada de circa 100 de persoane. Coada era organizata pe un culoar delimitat (chiar daca oamenii stateau cate cinci pe un rand). In apropierea crucii mormantului, un jandarm sau om angajat pentru ordine, dirija coada, separand-o in doua astfel cei din stanga ajungeau sa sarute partea stanga a crucii, iar cei din dreapta pe cea dreapta. Oamenii erau rugati sa nu zaboveasca langa mormant sau langa cruce decat pret de cateva secunde, iar aceasta organizare ajuta la fluidizarea traficului. Cei ce doreau sa mai zaboveasca, sa se reculeaga sau pur si simplu sa se odihneasca aveau la dispozitie cateva bancute in proximitatea mormantului, dar dupa imprejmuirea ce delimita cimitirul.

Chiar daca mai erau tentative izolate de indisciplina, organizarea era benefica.

Am revenit si a doua zi sambata inca de la ora 7 dimineata. De data aceasta, datorita afluxului de vizitatori, politia oprea accesul, la 7 dimineata (!) cu mai bine de 2 km inainte de portile manastirii, indicand soferilor sa parcheze pe pajistile intinse. Eu insa am cerut respectuos permisiunea sa mai avansam, fiind cu o persoana suferinda, si trebuie sa recunosc ca am gasit intelegere si am putut sa ne mai apropiem inca 1 km. Am continuat incetisor pe jos. La mormantul parintelui erau dupa aprecierea mea circa 1000 (una mie) de persoane asezate in coada, fata de circa 100 (una suta) cu o zi inainte. Organizarea era similara, numai ca erau mai multe puncte controlate de oameni de ordine si culoarul pe care se astepta era delimitat de gradene metalice care se folosesc la demonstratii si mitinguri.

Nu ne-am mai asezat la coada de 10 ori mai mare ci am mers pe bancute sa ne rugam.

Situatia era foarte bine gestionata de oamenii de ordine. O problema era cea a florilor. Foarte multa lume vine la mormant cu flori, si din obicei, si imbiata de numarul foarte mare de florarii particulare insirate din Hateg pana la manastire de-a lungul drumului, flori foarte foarte frumoase si multe. O cantitate colosala a acestora ajungea la mormant si jandarmii si maicutele recomandau ca fiecare sa plece cu floarea inapoi sau sa o lase pe a lui si sa ia alta inapoi, intrucat nu mai era loc sa arunci un ac, de covorul de flori si ghivece aduse care se asezau in dreapta mormantului.

In ziua a doua inclusiv la pestera se formase o coada de circa 100 de persoane, dar care avansa repejor.

Nu vreau sa ma gandesc ce aflux de oameni a fost in urmatoarele doua zile, anume duminica si apoi luni, de Rusalii. Impresia cu care am ramas, ca organizarea era bine pusa la punct, astfel incat sa se minimizeze aglomeratia, busculadele, certurile, supararile, intr-un loc in care vii pentru liniste. De felicitat!

Manastirea este deschisa de la ora 7 la 21 oficial, dar este evident ca in zilele cu multi vizitatori programul se extinde, asa se explica de ce la ora 7 noi am intalnit 1000 de oameni stand deja in coada.

A se evita weekend-ul, a se evita sarbatorile, daca doriti sa ajungeti pur si simplu la mormantul parintelui Arsenie.

O alta constatare importanta: In cele doua sate Silvasu de Jos si cel de Sus, nu veti gasi localnici ospitalieri care sa va ofere o strachina de mancare, nici macar la acele constructii care se numesc pensiuni! Acestea servesc numai pe cei cazati la locatie. O situatie de neinteles pentru mine si care arata inca o data cum (nu) stim sa facem turism. La circa 1,5 km de manastire, veti intalni insa niste tarabe cu mici, wirstli, pui, cartofi etc, unde puteti servi masa pe bancute si mese din lemn, dar mancarea are o calitate indoielnica.

Foarte important este sa alocati pentru aceasta vizita suficient de mult timp, evident si functie de scopul vizitei si aglomeratia pe care o intalniti. Este un obiectiv caruia trebuie sa ii dedicati cu siguranta de la o ora in sus, as spune chiar doua, mergand pana la jumatate de zi.

Un loc unde am revenit, iata 2 zile consecutive, cu drag, dupa niste ani, e drept ca a fost si tinta principala a iesirii noastre dedicate matusii suferinde care si-a dorit mult sa ajunga aici, si nu stiu ce sanse isi dadea sa ajunga. Si cum multumirea ei a fost mare, multumirea mea a fost multumirea ei.

Un loc pe care il recomand.

---

VIZUALIZĂRI: 6378 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI