Și eu am fost la Hotel Izgrev

TIPĂREȘTE

Despre Izgrev Hotel Spa & Aquapark s-au scris deja mai multe articole. Toți colegii care au scris până acum s-au declarat încântați de sejurul petrecut aici și au apreciat condițiile oferite de hotel. Trebuie să menționez că aprecierile au și o susținere temeinică în realitate, dar, după părerea mea, cu mici dar-uri, pe care le voi detalia pe parcurs.

Doresc însă să încep cu mulțumiri la adresa lui Admin pentru inițiativa și eforturile depuse în organizarea acestei, să-i zicem, min-întâlnire AFA 2015 bis, chiar dacă lipsa lui acolo s-a făcut simțită. Mulțumiri i se cuvin și lui Cristi, care, prin munca lui, ce nu s-a văzut la suprafață, a făcut posibilă deplasarea noastră în Macedonia.

După popasul din Bulgaria vezi impresii, și un drum care, în această a doua parte, mi s-a părut mult mai lung și mai accidentat decât mă așteptam, ajungem la hotel în jurul orei 16.00. Înainte de a face curba la 90 de grade pentru a intra în incinta hotelului, trebuie să dăm prioritate unui autocar ce pleca. Remarc imediat numărul de România și sigla firmei de turism, tur-operator al acestei excursii. Unii vin, alții pleacă. Intrăm imediat în parcare, și avem o problemă în a alege care dintre locurile disponibile ne convine mai mult. O primă cârcoteală, parcarea este un pic cam departe, peste 100 m, de intrarea în hotel, lucru oarecum neplăcut când e vorba de căratul bagajelor.

La recepție sunt trei persoane și un client, bineînțeles român. Intru în discuție cu el, este din grupul nostru, dar uită să se prezinte. Formalitățile de cazare decurg imediat, primesc cheile (cardurile) camerei și indicația „liftul este acolo, citiți instrucțiunile să vedeți cum ajungeți în cameră”. Instrucțiunile sunt foarte clare. Pentru accesarea liftului trebuie folosit cardul – cheie, iar camera noastră se află la nivelul ”- 2”, în timp ce recepția se află la nivelul ”+ 2”. Așa că, de la recepție, pentru a ajunge în cameră, trebuie să coborâm cu liftul. Hotelul, ca și structură seamănă destul de bine cu hotelul Sandos Papagayo din Lanzarote, la care am fost cazat anul trecut. Amândouă sunt construite pe un versant, urmând taluzul acestuia, cu accesul pe la partea superioară a versantului, și spațiile de cazare mai jos. Etajele sunt construite urmărind panta taluzului, astfel încât camerele de la două etaje succesiv sunt decalate în plan, camera de jos fiind ieșită mai în afară.

Precizez că nu am făcut nici o solicitare privind amplasamentul camerei. Totuși, ca o surpriză plăcută, camera este cu vedere la lac. Dar, un copac imens, se vede și în fotografia nr. 2, blochează cea mai mare parte din imaginea lacului. Însă copacul nu blochează și direcția răsăritului soarelui, pe care am astfel ocazia de a-l admira direct din pat. Camera este plăcută, cu un fototapet lacustru deasupra paturilor. Un fotoliu, o măsuță – birou, numai bună pentru laptop, un televizor care prinde și TVR Internațional, un mic frigider care adăpostește o parte din produsele de mini-bar, sunt numai câteva din dotările camerei. În dulap este și un mic seif, pentru păstrat valori. Nu l-am folosit, dar nici nu am cerut informații despre el. Presupun că trebuia plătit separat. Camera mai dispune de aer condiționat, cu comandă la un panou în perete, care are însă marele dezavantaj că iese din funcțiune când se scoate cardul – cheie din locașul lui. Aceiași situație este și pentru orice priză, așa că este imposibil de încărcat telefonul sau tableta când mu ești în cameră. Internetul mege perfect, cu o parolă ce se obține de la recepție.

Balconul, ieșit aproape complet în afară față de cel de deasupra, este suficient de mare ca să aibă loc comod o măsuță cu două scaune. Balconul mai dispune de un sistem prins de perete, cu patru bare de inox, articulate, pentru uscat câteva lucruri mărunte. Însă, avem parte de un bonus, constând în două sfori întinse la nivelul parapetului, rămase probabil de la niște turiști anteriori. Au fost de mare folos.

Baia este spațioasă, luminoasă, și dotată cu uscător de păr, prosoape pentru trei persoane și o mulțime de consumabile. Trebuie să menționez că, pe măsură ce acestea erau folosite, se refăcea stocul în ziua următoare. Personal am fost încântat de cele două sisteme de dispersie a apei la duș, dar, o altă biluță neagră, para cea mare nu funcționa. În schimb, cabina de duș era chiar supradimensionată, cam de două ori mai mare decât una normală. Dar aici am și o bilă neagră mai mare. Știu că fiecare țară are alte criterii în a acorda numărul de stele unei unități de cazare. Bineînțeles că majoritatea acestor criterii nu îmi sunt cunoscute. În timp ce la hotelul din Lanzarote, de 4*, mă întrebam de ce nu are 5*, aici mi se pare un pic exagerată clasificarea acestuia. Un prim motiv este că nu există un halat de baie și papuci de unică folosință. Știu că voi capăta niște observații pe această temă, dar, o colegă de-a noastră, cerând să primească un halat de baie, i s-au mai adus două prosoape.

După acomodarea cu camera, am pornit să mă familiarizez cu hotelul. Privind fațada din spre lac, acesta pare a fi simetric, cu un corp central, și două laterale. Partea de sub nivelul restaurantului a corpului din stânga este legată de corpul central, în cadrul aceleiași numărători a camerelor pe etaj, în timp ce corpul din dreapta pare a fi independent. Spuneam că la nivelul ”+ 2” se află recepția, un hol imens, lobby-ul, barul din lobby, și un singur magazin. Mai mulți dintre colegi au remarcat că hotelul este destul de izolat. Într-adevăr, cel mai apropiat oraș, Struga; este la vreo 6 km, iar sătucul din vecinătate. Kalista, nu oferă nici el mare lucru. În aceste condiții, un singur magazin în hotel nu este suficient, cu atât mai mult cu cât produsele acestuia nu sunt dintre cele de uz general. Ca să nu mai spun că nu se poate plăti cu cardul. La același nivel, și oarecum în domeniu, mai am încă o biluță neagră. Un panou luminos la recepție încearcă să prezinte un curs valutar a mai multor monede. Dar nu afișează decât o mulțime de ”0”. Încercând să schimb ceva euro în moneda locală, odată mi se acceptă schimbul, iar a doua oară sunt trimis la Struga.

La nivelul ”+ 1” este restaurantul. De pe scară, sau din lift, cobori direct în fața barului, care impresionează prin numărul de sticle. Tot aici există și un pupitru, de la care te întâmpină o domnișoară ce are rolul de a te identifica. Numai în primele două zile a fost nevoie să spun numărul camerei. Restaurantul are două saloane. În partea dreaptă este un salon pe care l-am tratat cu indiferență. Dintr-o scurtă trecere prin el, am rămas cu impresia că este un salon cu servire à la carte. Noi suntem repartizați în partea stângă, la servire tip bufet. Acest salon are în exterior și o terasă în aer liber, cu o vedere superbă spre lac. Voi reveni cu detalii despre masă.

Etajele de la ”0” la ”- 3” sunt destinate cazării, cu câte 17 camere pe nivel. Asta înseamnă circa o treime din din numărul total de camere ale hotelului. Restul sunt în corpurile laterale, peste nivelul restaurantului, două nivele peste recepție, precum și la fațada din spre pădure. Pentru a ajunge la acestea, sigur este un ansamblu de două lifturi, la corpul din partea dreaptă față de recepție. Probabil, nu l-am identificat, dar mai există cel puțin un lift la corpul din stânga. Ce m-a deranjat puțin a fost sistemul de numerotare a nivelelor în această zonă. Pentru aceste camere, recepția este la nivelul ”0”, ceea ce este deasupra este numerotat cu ”+”, iar dedesubt cu ”-”. În corpul din partea dreaptă, la nivelul ”- 3” (în numerotarea proprie) este sectorul SPA al hotelului. În aceste condiții, pentru a reveni de la SPA (”- 3”) în cameră, trebuia întâi să trec pe la recepție, la nivelul ”0”, care devenea apoi automat ”+ 2”, și apoi să cobor la nivelul ”- 2”. Prima dată, m-am rătăcit, și am ajuns undeva la cel mai de sus nivel al hotelului.

Din corpul central, la nivelul ”- 3”, se iese spre plajă și Aquapark. Aici am de oferit o a doua bilă mare neagră. Dacă celălalt corp de cazare, inclusiv cu accesul la SPA dispune de 2 sau chiar 3 lifturi, pentru accesul la restaurant și ieșirea spre două puncte principale de atracție a tuturor turiștilor din hotel se face cu un singur lift. Rezultă aici niște aglomerații ce te conving să mergi pe jos. Da, este recomandabil să faci mișcare, dar, când ești la venire, sau la plecare, cu bagaje, nu mai este așa de plăcut. Ca să nu mai vorbesc că, în orele de vârf, de venire sau plecare din restaurant, cameristele plimbă cu liftul cărucioarele cu lenjerie. Iar uneori, cred că nici nu știu să folosească liftul, ajungând de două ori, succesiv, cu același cărucior în dreptul restaurantului.

Dacă tot sunt la acest capitol, ultima mare bilă neagră se referă la calitatea personalului. Când am luat camera în primire, pentru trei persoane, aveam numai două pahare. Nu-i un capăt de țară, se mai întâmplă. Mă duc la recepție, povestesc, și sunt trimis la barul din lobby pentru a obține al treilea pahar. Problemă rezolvată, dar, peste două zile, după trecerea cameristelor prin cameră, rămân din nou în două pahare, dar și cu un prosop mai puțin. Alt drum la recepție, altă povestire. Se rezolvă relativ rapid, vine camerista la ușă, aduce obiectele lipsă, dar se uită la mine, fie așteptând ceva, fie considerându-mă pe mine vinovat de efortul ei. În consecință, după încă două zile lipsesc trei prosoape, două mici și unul mare. Bancul meu de la recepție, cum că hotelul are niște cameriste care nu știu să numere, nu are nici un efect. Tot la acest capitol pot să mai adaug o poveste. Uscătorul de rufe din inox, din balcon, avea articulația barelor blocată și părea destul de șubred ancorat în perete. Nu l-am folosit prea mult, dar, la primul prosop pus pe el, a căzut. A fost nevoie să fac două drumuri la recepție până să vină cineva să constate și să repare.

Toate bilele și biluțele de care am povestit până acum, mă fac pe mine să pun la îndoială cele 5* cu care se laudă hotelul. Dar nu sun singurul, chiar și hotelul își face, pe ici pe acolo, autocritica. Simbolul hotelului, dacă l-am înțeles bine, este alcătuit din două lebede îngemănate. Pe aripile acestora sunt înșirate toate cele cinci stele cu care se laudă. Dar, cel puțin în două locuri, pe pupitrul de la intrarea în restaurant și pe una din ușile de ieșire spre plajă, hotelul recunoaște care este adevărul, și afișează numai trei stele. Acum, deși probabil sunt cârcotașul de serviciu, trebuie să recunosc totuși că am avut parte de o cazare foarte bună. în niște condiții forte bune, care au creat și condițiile unor excursii de excepție în zonă.

Revenind la facilitățile oferite, plaja are umbrele și șezlonguri gratuite pentru cei cazați în hotel. Deși nu foarte vizibil, cineva, de undeva în spate, pândește de unde vin cei ce ocupă locurile pe plajă, și, dacă este necesar, îi taxează. Oricum, plaja nu este foarte solicitată, din nou fiind o mare problemă ce umbrelă să alegi.

Trebuie să recunosc că, în toate cele șapte zile petrecute aici, am avut parte de o vreme excepțională pentru plajă și baie în lac. Peste bronzul obținut la ”2 Mai”, am mai căpătat un strat de bronz de nu am mai fost recunoscut în București, și în plus. la lista mea de ”cel mai”, pot acum să adaug si plaja și baia la cea mai mare altitudine. Aceasta vine și completează o listă de extreme cu același subiect, dar cu privire la puncte cardinale și date calendaristice. Doresc să o asigur, cu această ocazie, pe colega noastră, cea pesimistă, că nu am fost mâncat de nici un pește, deși cel puțin circa 30 erau interesași de mine când intram în apă, așa că am ratat ocazia de a fi transformat într-o perlă de Ohrid. Totodată, nu am fost atacat de nici un șarpe, broască, arici de mare, rechin, sau altă vietate acvatică. Așa cum în Tassos am aflat că cel mai mare și mai fioros animal din pădure este iepurele, si aici am ajuns la concluzia că cel mai tare trebuie să mă feresc de stolul de rațe sălbatice. Mai ales atunci când vin să cerșească mâncare.

Spre partea sudică a plajei, într-o zonă cu spațiu verde, este un bar al plajei, cu un număr impresionant de mese. Nu mi s-a părut a avea succes, numărul de clienți depășind rareori cifra 2. Alături mai este un teren de „volei pe plajă”, cu nu nisip galben adevărat, și un teren de minigolf. Nici unul din ele nu au fost folosite în timpul sejurului nostru. De ceva mai mult succes s-a bucurat locul de joacă pentru copii, din imediata vecinătate.

De menționat totuși, că plaja, și intrarea în apă, sunt cu pietricele. Nu foarte mari, dar incomode și alunecoase. Este recomandabil un set de papuci speciali.

La un moment dat, pe cerul deasupra lacului au apărut doi parapantiști. După câteva volte frumoase, au aterizat succesiv pe pajiștea dintre hotel și plajă. Atunci am observat că la fiecare parapantă erau două persoane, una din ele fiind un copil. Misterul s-a lămurit a doua zi, când în holul de la intrare am văzut un afiș ce făcea reclamă la zborurile cu parapanta în tandem. M-am lămurit că nu era un sport, ci o afacere. Nu au fost în fiecare zi, dar în unele zile au făcut mai multe zboruri. Nu m-am lămurit de unde se lansau, un vârf de undeva în apropiere, dar totdeauna îi aștepta o mașină de teren în parcarea de la intrarea în mănăstire.

În una din zilele de plajă, mulțumită colegei noastre, cea plină de viață, informată și încadrată cu toate superlativele, @balasa violeta, aflu că avem acces gratuit și la saună. Mulțumesc pentru informație, și apoi, patru zile nu lipsim de la o asemenea plăcere. Spre rușinea mea, trebuie să recunosc că este prima dată când am parte de un asemenea tratament. Așa că nu prea știu cu ce se mănâncă, și cer detalii. Aflu că la început se intră la „sauna finlandeză”. Aici, la o temperatură de 64 – 66 grade Celsius, cu o umiditate întreținută de câteva pietre încinse peste care se toarnă din când în când ceva apă, stai câteva minute, transpirând în neștire. O clepsidră pe peretele lângă ușă îți spune când e cazul să ieși afară, cu condiția să o fi întors-o la intrarea în cameră. A doua încăpere are un rol pe care nu l-am deslușit. O banchetă de marmură și o podea de marmură încălzită, îți oferă probabil posibilitatea de a-ți reveni după șocul termic anterior. Urmează obligatoriu un duș, și apoi „hammam – baia turcească”, căreia îi acord un rol de purificare. Acesta este susținut de vasul de argint cu care torni apă pe tine, știut fiind că vasele de argint sunt cele care păstrează o apă perfect pură. Ultima etapă este în „camera de relaxare”, cea de lângă intrare, cea care îți oferă niște paturi ergonomice foarte confortabile și o muzică plăcută în surdină. Totul este atât de relaxant încât, de vreo două ori, era să adorm acolo. Efectul tratamentelor s-a văzut pe cântarul de acasă, care se încăpățânează încă să arate cu peste un kilogram mai puțin ca la plecare. Trebuie să menționez însă că mi-a fost imposibil să fac fotografii în această zonă, datorită umidității, camera fiind permanent ”în ceață”.

Cât timp am fost la plajă, pe malul lacului, am fost foarte mirat de ce puțină lume era acolo. Secretul l-am aflat cu ocazia primei vizite la Aquapark. Pentru a ajunge la acesta, după ieșirea din hotel, se merge spre stânga, urcând pe o scară paralelă cu fațada hotelului, prin dreptul zonei piscinei interioare, cale de vreo două etaje. Întrând printr-o poartă cu acces pe baza cartelei de la cameră, se trece apoi pe lângă două terenuri de sport cu destinații multiple, pentru a ajunge, în cele din urmă, la o suprafață de circa 2 hectare, pe latura nordică a hotelului, unde este amplasat parcul acvatic.

Aici se strâng majoritatea turiștilor din hotel, atrași fie de numeroasele tobogane cu apă, care mai de care mai spectaculoase, fie de barul din zonă, fie de piscina exterioară, cunoscută sub numele ”Infinity”. Numele, generat de amplasamentul piscinei la marginea spre lac a parcului, încearcă să creeze impresia unei continuități a oglinzii apei din piscină cu oglinda apei din lac. Imaginea este totuși un pic aproximativă, pe de o parte datorită culorii diferite a apei în cele două locații, pe de altă parte a bordurii destul de vizibile care mărginește piscina. Sunt din nou cârcotaș fără motiv, dar am văzut în alte părți aceiași idee însă mai aproape de intenția menționată.

Ce trebuie cârcotit într-adevăr aici este suprafața „uscată” a parcului, acoperită cu o gresie care, la prima picătură de apă, devine teribil de alunecoasă, și ai nevoie de o dexteritate deosebită ca, încălțat fiind, să nu cazi. Personal nu am folosit facilitățile parcului, influențat fiind și de zvonurile ajunse până jos pe plajă, cum că apa din piscină este mult mai rece decât cea din lac.

Referitor la masă, trebuie să recunosc că, pentru comoditatea mea, am optat pentru pachetul cu demipensiune. Ambele mese au fost în sistem bufet. Așa cum s-a mai precizat în articolele anterioare, este de apreciat bogăția produselor prezentate. Personal a-și da o notă în plus cinei, unde, în fiecare seară, erau alte feluri principale de mâncare propuse. Dar mai interesant este atenția continuă a personalului, ca nu cumva să se termine un produs, și să nu se completeze tava respectivă.

De precizat că masa se poate servi fie în interior, fie pe terasă. După câteva încercări, noi am renunțat la a lua micul dejun pe terasă, întrucât un roi de viespi încearcă să împartă mâncarea cu noi. În schimb, seara era foarte plăcut pe terasă. cu atât mai mult, cu cât, de la un moment dat, aveam parte și de o lumânare ca decor. Mai trebuie menționat că băuturile de la bar la masa de seară trebuie plătite separat. Nu este însă nevoie a fi plătite pe loc. Se poate da numărul camerei, trebuie semnat un bon, și se plătește totul la sfârșit, la recepție. Eu am preferat această variantă, plătind la plecare, cu cardul. Mai vreau să menționez, pentru amatorii de bere, că este mai avantajoasă și mai gustoasă berea mare la halbă (110 MKD) decât berea la sticlă mică (100 MKD) oferită inițial de ospătari.

Pe ansamblu, deși am avut mai multe motive de cârcoteală, mai mult sau mai puțin întemeiate, deși pun la îndoială clasificarea la 5* a hotelului, sejurul a fost unul de calitate, pe care îmi doresc să am ocazia să îl repet. Nu de alta, dar au rămas multe lucruri în zonă de care nu am știut să mă bucur.

---

VIZUALIZĂRI: 3745 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI