Roma, prima dată și, cred, ultima oară

TIPĂREȘTE

Reiau, după o lungă pauză, impresiile din concediile noastre :)

Am cumpărat biletele City Break Roma încă din august 2017, sejurul a fost în perioada 21-24 ianuarie 2018, prețul plătit a fost de sub 80 de euro/persoană. Acest preț a inclus zbor cu o companie low-cost pe destinația București-Roma Ciampino și retur, cazare și mic dejun”full” (cum scria pe voucher) la un hotel de 3 stele.

Eu nu mai fusesem la Roma, soția da.

Am început documentarea (cum altfel?) pe AFA, am continuat-o și pe alte surse și, în final, am avut parte de un sejur reușit, dar cu destule evenimente la care nu ne așteptam, sau care ne-au dezamăgit.

Dintre peripețiile (bune și rele) cu zborul: compania aeriană anunțase la sfârșitul anului trecut că va anula multe curse pe destinația Italia, din fericire noi nu am fost afectați. Din 15 ianuarie 2018, la compania respectivă s-a schimbat politica bagajelor de bord: valizele de dimensiune “regulamentară” acceptate gratuit la bord, erau de acum încărcate tot gratuit, la cală, chiar înainte de urcarea în avion. Rucsacul (sau bagajul de dimensiune mică) era permis în continuare la bord.

O măsură bună zic eu, pentru că îmbarcarea și debarcarea pasagerilor se face acum mult mai rapid. Dezavantajul este că după aterizare trebuie să aștepți venirea bagajului din cală, la celebrele benzi transportoare…

La înapoiere, aeronava a plecat de la Roma cu o întârziere de 30 de minute, nerecuperată până la destinație.

Ultimul aspect legat de zbor: check-in-ul se poate face gratuit doar cu maxim 4 zile înainte de data zborului, așa că am preferat să plătesc aproape 6 euro pentru a face check-in pentru zborul de întoarcere “de acasă”…

Apropo de perioada de checkin, în februarie voi merge la Madrid, cu altă companie low-cost: la ei checkin-ul se poate face gratuit doar cu maxim 2 zile înainte de data zborului! :(

Revin la zbor: plecarea din București a fost la o oră super potrivită, adică zece fix, aterizarea la ora (locală) 11,05, așa că la ora 12,30 eram la gara Roma Termini și începeam sejurul propriu zis.

Ziua de început a sejurului, 21 ianuarie, a fost într-o duminică, așa că principala preocupare, odată ajunși la Roma, a fost să găsim un magazin deschis (majoritatea fiind închise duminica…) pentru o minimă aprovizionare. Mă documentasem de acasă și am văzut că în cadrul Gării Termini este un supermarket Conad. Cu trolerul după noi am luat gara la pas și, în scurt timp, am rămas cu gura căscată: nu am văzut niciodată o gară (plus spatiile comerciale din componență) așa de mare!

Evident că nu am găsit ușor magazinul dorit, gara are și un nivel subteran, de abia aici și după ce am întrebat, am găsit magazinul căutat!

Apropo de întrebat: a fost primul contact cu un italian (din Roma, pentru că am mai calatorit în anii anteriori la Verona, Veneția, Bologna și Florența) și reacția lui a fost exact opusul celor pe care le întâlneam descrise aici: “oameni săritori, gata să te ajute, etc”:(

Din păcate aceiași reacție mi-a fost oferită și în zilele următoare de alte persoane, așa se și explică (în parte) și “concluzia” mea din titlu…

Ieșim din gară și aveam de mers doi kilometri până la hotel Athena, din “lanțul” Albrego, situat în estul Romei, în zona Universităților.

Pentru că trebuie să ating și subiectul hotel voi menționa aici doar atât (redau recenzia mea de pe Google Maps):

Hotel situat într-un bloc de locuințe! La etajul 1 sunt Recepția și Restaurantul, la etajul 2 camerele. Nu există lift funcțional. Camera nr. 95, în care am stat noi, are exact 9,5 mp. Există aer condiționat, televizor și frigider în cameră. Baia (WC și duș fix) foarte mică, chiuveta este în cameră. Micul dejun este satisfăcător. Este un supermarket Tuodi la 400 m. Este departe de punctele de atracție turistice din Roma!

Cum spuneam la început, prețul plătit a fost foarte mic, așa că totuși nu mă pot plânge prea tare de alegerea respectivă.

In două zile am folosit stația de metrou de lângă hotel pentru a ajunge: odată la Vatican și altă dată în sudul Romei. În rest, drumul de la hotel spre atracții sau înapoi spre hotel l-am străbătut pe jos. Deci în trei zile noi am folosit doar 2 bilete pentru transportul în comun, apropo de cei care recomandă Roma Card…

Este adevărat că la noi sejururile înseamnă obligatoriu 15-20 de km de mers pe jos, zilnic.

Despre drumul prin Roma: în afara zonelor turistice, asfaltul de pe trotuar și chiar de pe unele străzi este varză!

Vremea în ianuarie a fost senzațională!

Trei zile consecutiv am avut parte de 15 grade, așa că după ora zece mergeam în cămașă! Între timp citeam despre gerul și ninsorile din România, iar o colegă care vizita atunci Parisul punea poze cu ei sub umbrele de ploaie imense…

Descriere trasee prin Roma

Cum spuneam am folosit pentru documentare și alte surse decât AFA, așa că experiența noastră poate fi o sursă de inspirație pentru viitori turiști :)

Pentru după-amiaza zilei de duminică am folosit un traseu găsit pe un site care oferea “6 locuri mai puțin cunoscute în Roma”. Din cele 6, două ni se potriveau, pentru că erau la un kilometru, respectiv doi kilometri de hotel, așa că le-am parcurs în acea după-amiază.

Prima recomandare suna așa: Descoperă istoria ciudată a Villei Torlonia

Prea puțini turiști ajung în acest parc cu palmieri din nordul orașului.

Villa Torlonia nu este doar o oază răcoroasă în timpul verilor fierbinți, ci și un loc cu o istorie foarte interesantă. Acest domeniu i-a fost încredințat lui Mussolini în anii ’30, iar reședința lui de aici, Casino Nobile, este astăzi deschisă publicului. Lângă clădirea bogat decorată poți explora buncărul construit pentru Mussolini și familia lui în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, precum și Casina delle Civette (Micuța casă a bufnițelor - muzeu), o superbă construcție Art Nouveau cu vitralii colorate, cu bufnițe și alte păsări.

Concluzie după vizita acolo: un parc frumos, cu copaci (ca peste tot în Roma) senzaționali! A meritat deplasarea.

In continuarea parcului Villa Torlonia, era atracția numărul doi, descrisa astfel:

Explorează străduțele din Quartiere Coppedè

Centrul Romei are o sumedenie de obiective fascinante care se întrec pentru atenția turiștilor, astfel încât Quartiere Coppedè trece deseori neobservat.

Ascuns în districtul Trieste, în nord-estul centrului, această bucată din capitala Italiei a fost amenajată în 1919.

Cu o arhitectură preponderent în stil Art Nouveau, aici poți admira edificii bogat decorate cu foișoare florentine, fațade cu fresce, motive medievale și capete de balauri gotice.

Printre cele mai interesante clădiri se numără "căsuța zânelor" sau "palatul paiajenului" (astea nu le-am identificat atunci, voi mai studia problema, poate totuși le-am fotografiat, dar nu am realizat despre ce era vorba).

Destul de puține elemente concrete în prezentarea de mai sus, le furnizez eu în continuare pe cele semnificative: căutați pe Google Maps Piazza Mincio.

Exact acolo, în intersecția cu o fântână superbă în mijloc sunt, pe cele 4 laturi, unele din cele mai frumoase case din Roma. Alte adrese din zonă, la care mai găsiți case frumoase, sunt: Via Brento, nr. 26, Via Ombrone, nr. 7,8 și 11. Plus Via Olona, nr. 2 și 7, dar, din păcate, strada asta a fost închisă publicului de către riverani…

Durata parcurs pentru cele 2 atracții, sub 2 ore.

In ziua a doua, am mers la Musei Vaticani. De la București asta a fost singura cerință a soției, Capela Sistina, astfel că m-am conformat.

Preț intrare muzee (inclusiv Capela Sistina, care este ultimul obiectiv ce poate fi vizitat doar după ce treci prin toate celelalte muzee): 17 euro de persoană. Nu se poate folosi Roma Card sau alte reduceri!

Ponturi:

- Indiferent din ce direcție veniți spre Musei Vaticani, trebuie să știți: coada se formează în partea din stânga intrării (vezi poza atașată), deci încercați să mergeți de la început spre acea direcție.

- Veți găsi o coadă mare, dar care merge destul de repede, noi am stat fix 30 de minute la coadă, de la 9,50 la 10,20. Veți fi asaltați de diverși binevoitori care se oferă să va includă într-un grup organizat și astfel nu veți mai sta la coadă. Prețul oferit de aceștia (în cazul nostru), între 32 și 41 de euro de persoană. Una din promisiuni este că grupul astfel constituit va și “eficient” și în maxim 2 ore, sau 2 ore jumate se va vizita esențialul, inclusiv Capela. La noi, fără grup (și cu pontul de mai jos), totul a durat o oră (pentru că ne-am propus să vedem numai anumite părți din muzeu: stampele lui Raffael, Capela Sistina).

- Cel mai important: odată ajunși la Capela Sistina, aveți ocazia să ieșiți pe o ușă “rezervată” grupurilor organizate, situată practic pe diagonala ușii de acces în Capela. Profitați de ea, veți ajunge direct la Bazilica San Pietro și în Piața adiacentă (intrarea aici este oricum gratuită). Astfel veți economisi cel puțin 30 de minute, deoarece pe traseul normal, aveți de străbătut înapoi muzeele, iar la intrarea în Piazza San Pietro, se face din nou control antitero, ca la aeroport!

Am terminat de vizitat Vaticanul la ora 11:30 și am încercat apoi să “fructificăm” altă documentare, care recomanda un traseu pietonal pornind de la Vatican și continua cu Cannone del Gianicolo: un tun situat pe un deal, la 1 km de Vatican, care trage în fiecare zi la ora 12 fix. Scop, din vechime, etalon pentru numeroasele biserici să-și “sincronizeze” ceasurile proprii cu lovitura tunului de la ora 12 fix :)

Din păcate, am pățit pe acest traseu, ceva ce mi-a adus aminte de Malta: să mergi pe marginea unui drum asfaltat (eventual cu un mic deal lângă el, în cazul de față), iar drumul să fie mărginit de un gard de doi metri, iar la singurele spărturi din zid să găsești porți ferecate pe care scrie “Proprietate privată”. Așa că am trecut pe lângă tun, pe la poalele lui, fără să ne putem apropria de el:(

Pont: că să reușiți să ajungeți pe dealul cu tunul, o cale de acces ar fi aceasta: după ce se trece printr-un pasaj subteran pietonal, la ieșirea din Vatican, pe direcția acestui deal, să o luați imediat pe o poteca care se vede acolo, pornind în sus și prin spatele primei case din stânga, de pe strada principală pe care am mers noi și care nu ne-a permis, în final, accesul pe deal.

Am trecut peste ratarea acestui obiectiv și am ajuns imediat la atracția următoare: asta am “documentat-o” singur, ea nefiind inclusă în traseul din documentarea cu tunul și ce a mai urmat.

Parcul de 180 de hectare Villa Doria Pamphili

Este vorba despre parcul descris aici și situat la doi kilometri de Vatican:

en.wikipedia.org/wiki/Vil ... _Doria_Pamphili

A meritat cu prisosință parcurgerea lui, este unul din cele mai frumoase parcuri văzute. Nu trebuie ratată clădirea Villino Algardi (vezi poze), labirintul din fața clădirii mi-a adus aminte de cel de la Palatul Mogoșoaia.

După vizitarea parcului (din păcate cu întoarcere tot în locul de pornire), am revenit pe traseul sugerat de documentarea de acasă și am pornit spre cartierul pitoresc Trastevere. Era trecut de ora 13 și citisem că restaurantele fac nazuri la servirea clienților după ora 14, asta când nu se închid pur și simplu…

Așa că grăbeam pasul pentru a găsi acea zona recomandată din cartier, cu o viață de noapte bogată și multe restaurante, și iarăși am ratat:(

Pentru că am pornit din zona cea mai îndepărtata de “baza” formată de latura cartierului de pe malul Tibrului, toate străzile erau ca la noi, nimic deosebit…

In disperare de cauză, am intrat în primul restaurant apărut în cale și a fost (relativ) bine: locația se numea Giselda și este situată aici: google MAPS

Cum am intrat ne-am dat seama că se încadra la “recomandări”: să mănânci acolo unde vezi localnici!

Pe o tablă neagră era scris meniul zilei cu creta (vezi poza), lumea stătea la coadă, comanda, primea un bon, mergea la o casă și achita comanda, apoi ridica produsele și se așeza la o masă.

Specific: în restaurant erau mai multe locuri pentru comandat (și stat la coadă): la pizza, la dulciuri, la băuturi! Parca am fi fost la noi, la “Cuptorul cu Plăcinte” din Satul de Vacanță Mamaia!

Diferența este că restaurantul ăsta este evaluat la 4,5 stele din 5 posibile pe TripAdvisor (era afișată diploma care conferea această “distincție”).

Problemă: era ora 14, vânzătoarele de la “raionul” cu meniul zilei deja plictisite, marmitele cu preparatele pregătite erau deja (aproape) goale, așa că noi am mai prins doar o porție de lasagna cu carne și o alta tot ca o lasagna, dar care avea felii de vinete în loc de carne și mult cașcaval topit deasupra. Prețul absolut decent, 6 euro, respectiv 5,5 euro.

Le plătim, ne așezăm la masă și le savurăm, între timp am văzut că în local continuau să vină italieni, dar consumau ce mai găseau: pizza, salata de ton sau alte preparate, diferite de “meniul zilei”.

Relativ liniștiți dupa consumarea preparatele respective, plecăm mai departe prin cartier, traseul propus impunea trecerea podului Sisto, spre Roma centrală.

Bineînțeles, când mai aveam puțin până la pod, au apărut străduțele pitorești și restaurantele cu terase, gen Centrul Vechi din București.

Concluzie: daca vreți să va simțiți în cartierul Trastevere ca în Centrul Vechi din București trebuie să căutați numai străduțele de lângă Ponte Sisto!

Partea propusă de documentarea de acasă pentru obiective de dincolo de Tibru nu prezenta atracții de care să nu știți deja, așa că mă opresc aici cu descrierea zilei respective.

Va urma.

---

VIZUALIZĂRI: 5490 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI