GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
În vacanţa din Cehia din acest an mi-am propus ca în afară de Praga, pe care o mai văzusem în urmă cu 5 ani, să vizitez şi alte oraşe turistice din Boemia. Printre ele şi Kutna Hora aflat la 70-80 de km de frumoasa capitală cehă. Între Kutna Hora şi Praga nu există autostradă ci doar trei drumuri asfaltate.
Noi am ales drumul cel mai lung, pentru a vizita castelul din orăşelul Podebrady. Drumul este excelent, trece şi prin alte orăşele ceheşti, frumoase şi cochete ce păstrează arhitectura sutelor de ani. Castelul din Podebrady este situat pe malul râului Elba, al treilea râu ca debit de apă din Europa (după Rin şi Dunăre) şi poartă numele unui rege husit al Boemiei, George de Podebrady. Castelul nu este cine ştie ce, însă centrul micului orăşel este destul de frumos şi are câteva atracţii turistice.
Nu am stat prea mult aici şi ne-am continuat drumul spre Kutna Hora, ţinta noastră pentru acea zi şi locul de cazare. Pentru că era în drumul nostru, am decis să vizităm primul obiectiv turistic din Kutna Hora (citisem câte ceva despre el înainte de plecare), Osuarul Sedlec, definit de unel site-uri turistice ca fiind cel mai mare din Europa. Acesta se află în Sedlec, o suburbie aflată la aproximativ 3 km de centrul turistic al oraşului Kutna Hora.
Graţie GPS-ului am ajuns uşor pe strada unde se află osuarul, am parcat maşina, free, lângă altele care erau în stradă şi ne-am îndreptat spre un panou mare cu informaţii turistice. Aici am aflat că sunt mai multe pachete turistice în funcţie de numărul obiectivelor de vizitat în Kutna Hora. Noi am ales pachetul nr. 3 şi pe lângă osuar (90 coroane) am mai vizitat o catedrală şi o biserică catolică plătind 185 coroane (aproximativ 8 euro). Plata se face cu cardul sau cash la intrarea în incinta osuarului.
Osuarul Sedlec este practic o biserică gotică, Biserica Tuturor Sfinţillor, romano-catolică, construită pe mijlocul unui cimitir în jurul anului 1400. Privită din afară pare un lăcaş modest, cum sunt multe de aceeaşi factură pe care le întâlneşti prin Europa. Odată intrat în ea rămâi uluit de mulţimea oaselor şi a craniilor care sunt peste tot, de la copii până la adulţi, într-un decor fantastic. Fără să vrei de duce gândul la neputinţa în faţa morţii şi la cât de efemeră este viaţa pentru unele fiinţe umane.
Cu voia dumneavoastră am să prezint un scurt istoric al osuarului, pe care l-am citit pe un „pliant” (o hârtie simplă format A4) ce ni s-a înmânat la intrare şi care era scris în limba română. Ca nişte oameni civilizaţi am întrebat dacă putem păstra acea hârtie simplă şi ni s-a spus că trebuie lăsată la intrare. Cam aiurea, dar având în vedere antecedentele cu tot felul de taxe în vizitele anterioare am înţeles spiritul pragmatic al cehilor.
Pe locul unde se află osuarul a fost la început o mică mănăstire de călugări cu un cimitir şi o capelă pe măsură. În anul 1278 Henry, abatele mănastirii de ordin cistercian, a fost trimis la Ierusalim de către regele Otakar al II-lea al Boemiei. La întoarcere, acesta a adus cu el o cantitate mică din pământul Golgotei, pe care a răspândit-o in cimitirul abaţiei.
Vestea bună s-a răspândit rapid, iar rezultatul a fost un număr sporit de cereri pentru locuri de veci. Pentru populaţia de atunci, odihna vesnică intr-un loc sfinţit echivala cu ocuparea unui loc in Rai.
Mai târziu, alte două evenimente aveau sa multiplice numărul celor ingropaţi acolo. Ciuma - Moartea Neagră a Evului Mediu, si luptele împotriva husiţilor au dus la o mărire semnificativă a suprafeţei cimitirului. In jurul anului 1400 o biserică in stil gotic a fost construită in mijlocul cimitirului, iar oasele dezhumate au fost depuse intr-un osuar din subsolurile lăcaşului.
In 1511, cererea depaşise cu mult oferta, prin urmare, sarcina de a rearanja oasele i-a revenit unui calugăr aproape orb, care s-a achitat onorabil de treabă, asezându-le in formă piramidală. Intre anii 1703 si 1710, au avut loc alte lucrări de amenajare, care au respectat natura barocă a lăcaşului.
Abia in anul 1870, un sculptor în lemn, Frantisek Rint avea să işi pună amprenta definitiv asupra specificului bisericii. Acesta trebuia să rezolve o problema serioasă, care nici inaintaşii săi nu putuseră să ii dea de cap. Oasele, din ce in ce mai multe, nu mai aveau loc pentru a fi depozitate, iar varianta aruncării lor nu era una prea “ortodoxă”.
Ideea “salvatoare” care i-a venit lui Rint a transformat o bisericuţă obişnuită intr-un punct important pe lista obiectivelor turistice din Cehia. Cea care l-a insărcinat pe sculptor cu realizarea lucrarii era nimeni alta decât puternica familie aristocratică Schwarzenberg, cea care poseda domeniul Sedlec. Dragostea pentru artă a fost răsplatită de către Rint prin reprezentarea blazonului familiei, cum altfel? ... din oase umane.
Lucrarile de restaurare si “infrumuseţare” au durat trei ani. Rint a folosit pentru decorare oasele aranjate in formă piramidală de către călugărul pe jumatate orb, insa le-a albit înainte, pentru a pastra o culoare unitara.
Biserica are două încăperi, una la demisol unde se află osuarul şi una deasupra ca o capelă obiţnuită. Aici nu se fac slujbe, totul este amenajat în scopuri turistice.
Încă de la intrare în biserică, pe trotuar, se află desenat un craniu cu două oase sub el, semn că pătrundem într-un loc care inspiră frică. Intrarea se face printr-un hol mic (să-i zicem pronaos), unde în stânga se cumpără bilet de intrare atât pentru osuar, cât şi pentru alte obiective aflate din Kutna Hora.
Din hol, pe nişte scări, se intră direct în biserică (naos) într-un loc care ţi se face pielea ca de găină; oase cât vezi cu ochii, o înşiruire ordonată, un soi de estetică a urâtului care m-a dus, (nu ştiu de ce), aiurea şi fără să vreau, cu gândul la „Fleurs du mal”ale lui Baudelaire.
Chiar în fața intrării, în camera principală, se află altarul, cu o statuie a lui Iisus, însă piesa de rezistenţă a osuarului este candelabrul care conţine toate oasele corpului uman. Pe colţuri sunt 4 movile în formă de clopot cu oase umane, aerisite de un tunel şi închise cu un grilaj de fier. Grilajul un semn de atenţionare şi un senzor de alarmă care se declanşează în cazul atingerii. Eu am reuşi să fac o poză pe interior (P09) băgând ambele mâini printre spaţiile destul de largi din grilaj.
Pe pereţii interiori ai bisericii sunt mici turnuleţe, piloni, semnătura lui Rint şi blazonul familiei nobiliare Schwarzenberg, toate din oase şi cranii. Bolţile bisericii sunt ornate cu ghirlande din cranii ce atârnă în centrul naosului ca la un pom de crăciun.
Ar mai fi multe de spus despre acest straniu obiectiv turistic, însă mă opresc aici,nu vreau să vă impresionez prea mult cu descrierile mele funerare.
Vă invit ca în vizitele pe le veţi face în Praga sau în Cehia să vizitaţi şi acest obiectiv turistic neobişnuit.
Vacanţe cât mai plăcute!
Trimis de traian.leuca † in 26.10.16 10:27:23
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în CEHIA.
18 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (traian.leuca †); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
18 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@traian. leuca:
Nici macar dovada n-am putut-o privi. Poate alta data.
Nu cred ca pot vizita acest loc, am citit despre el dar nu-i de mine.
@traian. leuca: Ciudat rau de tot. E prima data cand vad asa ceva si mi-a fost totusi destul de greu sa vad pozele, daramite sa mai si merg acolo. Insa as lua-o tot ca pe o experienta si cred ca as merge acolo.
Felicitari, votat cu placere.
@elviramvio: Las' că în episodul următor am să povestesc despre ceva mai frumos din Kutna Hora. Şi am să pun şi nişte poze pe măsură!
@traian. leuca: Am vizitat osuarul de la Kutna Hora când aveam 14 ani, într-o excursie cu maşina cu părinţii în Ungaria şi (pe atunci) Cehoslovacia. Nu ştiu ce a fost în capul tatălui meu de m-a dus acolo (după ce, cu o zi înainte ne plimbaserăm prin splendidul Karlovy Vary!), dar imaginile mi-au rămas în minte pentru totdeauna, ca dovadă că şi acum, după 46 de ani!!! , mă înfior uitându-mă la pozele postate. Candelabrul ştiu că m-a şocat teribil, la fel şi piramidele formate din cranii umane.
Cumplită experienţă!
@mishu: Eu zic că merită vizitat acest loc ciudat, însă interesant ca istoric. Mulţam pentru vizită şi apreciere!
@Carmen Ion: acum dacă l-aţi revedea ar fi cu totul altceva.
@traian. leuca: Wow, nene! Eu am tremurat la Meteore! Aci lesinam de-a dreptul! Ce curajos sunteti! Va admir!
@traian. leuca: Îmi pare rău dar poze, nu. N-aș vizita un asemenea loc, nu cred. Am fost la doi pași de Austwich și n-am intrat, cu toate că ne-am dus acolo cu gândul că da. La fel la Memorialul Durerii de la noi, am trecut pe lângă el și după două minute de dezbateri am zis nu. Dar cel mai șoc a fost când, aici, pe AFA, am citit despre Memorialul Durerii și când m-am uitat la poze, la a doua scrisoare trimisă de deținuți rudelor am simțit un rău fizic, efectiv. Cred că e bine să știm ce s-a întâmplat cu înaintașii nostri, dar de văzut, eu, una, cel puțin până acum, nu prea am fost în stare. Absolut sinistru pentru mine!
@traian. leuca: waw... waw... sunt șocată...
Am citit cu nesaț articolul ca pe toate celelalte dealtfel deoarece îmi place cum scrieți și sincer am fost curioasă să văd și pozele
Sincer nu am reușit să le studiez, am dat pe repede-înainte doar să le răsfoiesc dar atât.
Am fost la mausoleul nostru de la Mărășești și la încă unul (îmi scapă acum numele) dar parcă nu erau așa... nici nu știu cum să mă exprim.
Felicitări pentru curaj, frumos descris și aștept restul...
@traian. leuca: Am vazut si un documentar turistic tv despre locul si biserica asta, neobisnuit, desigur, nu stiu daca as fi tentat sa fac un drum pana acolo ca sa vad asemenea amenajare interesanta.
@Zoazore, @Aurici, @ diana 2015@, calatorul
: Cu siguranţă că nu te simţi confortabil vizitând astfel de locuri sinistre, dar curiozitatea a învins.
Cel mai tulburat am fost după ce am vizitat muzeul torturii din oraşul Seeboden din Austria. A fost o experienţă greu de uitat.
Şi vizitasem până atunci muzeul holocaustului din Sighet, lagărul de exterminare din Birkenau, muzeul de la Auschwitz, lagărul de la Dachau şi alte locuri la fel de înfricoşătoare.
Vă mulţumesc pentru vizită!
@traian. leuca: Doamne fer! Ce fel de obiectiv turistic e acesta? Îngrozitor de scârbos, o ciudățenie în care nu aș intra nici dacă m-ar plăti cineva. Dragul meu coleg, nu ți-a fost oarecum să calci pragul acestui sinistru loc? Ai mai pus si cotul pe focarul ăla de infecție!Tu esti un tip sensibil, cum ai putut privi chestiile alea? Soția ta dragă ce părere a avut? Bănuiesc că ea ți-a făcut fotografia în care atingi rafturile acelea pline cu microbi. Off, aștept ceva cu floricele! Articolul e grozav, bine că ne-ai informat, să nu mergem acolo
@traian. leuca: Am vazut si eu memorialul de la Sighet si am fost la Dachau, niste locuri teribile care insa tin memoria treaza cu privire la nenorocirile pe care oamenii si le pot face unii altora. Si cred ca ele merita vazute nu pentru vreo calitate artistica sau culturala, ci pentru caracterul educativ istoric al muzeelor respective.
Osuare am intalnit la cateva biserici italiene si in Grecia la Meteore, dar mai putin vizibile si nu atat de dominatoare ca cele din biserica de aici. E un loc spectaculos si grotesc, un fel de biserica lui DRacula, ca tot nu ne place noua sa ni se spuna despre originea lui transilvana. Si iata ca omul cat traieste, invata.
@calatorul: Cred ca, daca nu ma-nsel, cel mai mare ossuar din lume se afla in Cambodgia, e vorba de "piramida craniilor", e o "atractie turistica", suvenir de pe vremea cand khmerii rosii au exterminat 3 milioane de compatrioti, dintre care majoritatea erau intelectuali.
@krisstinna: Stai blanda tu Kristinna tu, ca nu e nimic scarbos, n-ai vazut ieri la TV cum un preot a "cumparat" moaste sfinte, adica cateva degete de om si le-a depozitat la el in orgada ca sa le foloseasca la comemorarile sfintilor, cand s-aduna mii si mii de credinciosi in fata racelelor in care sunt depozitate aceste ramasite umane. Si omul preistoric practica inmormantarea si venera oasele stramosilor. Aseza defunctul sub o piatra cu armele de vanatare langa el. Si la elefanti exista acest obicei, exista o grota, un ciitir al elefantilor, unde acestia se retrag, cand isi simt sfarsitul aproape. Daca o sfarsesc pe campie, le raman craniile acolo iar familia sa revine din cand in cand si "mangaie" ramasitele stramosilor. Doar vikingii si mai apoi si poparele mediteraneene (italieni, grecii) au inceput sa practice inmormantarea in ossuare sau incinerarea. Natura si noi ne aparam de infectii, prin izolarea defunctului si transformarea lui intr-un schelet care nu mai supara pe nimeni. Oricum, sa stii ca pe Pamant, dupa atatea generatii trecute, exista infinit mult mai multe schelete decat oameni vii. Unde sa le depozitezi? Bretonii din Franta, depozitau oasele stramosilor in marete cladiri de piatra, adevarte opere arhitectonice, iar italienii in catacombe. Si la noi in tara, daca nu se va schimba ceva (precum incinerarea si depozitarea cenusei in casete, cum e pe insula San-Michele de langa Venetia), in 2-3 decenii, imaginea macabra a cimitirelor, va domina marile orase. La noi in oras, eu pot alege sa merg cu masina la servici si sa nu vad nimic sau s-o iau pe-o colina si sa trec pe langa 2 cimitire, care incearca sa-mi confere o doza de optimism pentru ziua de munca. Vrei sa-ti mai scriu despre morti?
@dorgo: Interesante informatii, despre Kampuchia aia nici nu ma mira ca aveau cu ce face osuare, la cati oameni au masacrat nenorocitii. Dar acolo e un orient indepartat, iar dincoace vedem oase langa noi, in mileniul 3 fiind ne/am dezobisnuit. Acum 1000 de ani se bateau pe ele si le furau de la unii la altii, cum au facut venetienii care au furat niste presupuse moaste aduse in catedrala lor pe sest si apoi etalate cu surle si trambite, ca sa arate ce tare sunt ei iubiti de seful Cel mare.
Azi suntem obisnuiti cu sange doar in trucaje filmate sau inchidem ochii daca ne arata astia la stiri accidente teribile pe sosele. Si e mai bine asa, raul si uratul nu sunt lucruri cu care trebuie sa ne obisnuim, ci dimpotriva. DAr si la noi in Europa, mai ales cea nordica, este o anumita atractie pentru macabru, sinistru, strigoi vampiri etc. Spre deosebire de sudul insorit unde oamenii au alte inclinatii si pasiuni, mai senine si solare, motiv pentru care si eu sunt atras mai mult de mediteraneenii cei veseli si optimisti.
@dorgo: Norocul meu că nu mă uit la tv decât pe anumite posturi, în special cele de muzică Mai aud prin birou comentarii despre moaște, despre ”dive” divorțate sau despre diferite crime... știri diverse
Aaa, urmăresc atunci când am timp emisiunea ”Viața satului” dar și ”Grădina Danei” dar și posturile tv cu și despre turism sau despre animale.
Credeam că știi câte ceva despre mine, credeam că știi că sunt o băbuță sensibilă și nu îmi plac subiectele triste, ”negre”.
În loc să îmi vorbești despre mare, nisip, norișori, tu vrei să mă lovești cu scheleți, oase și cimitire?
Tu nu vezi ce deprimantă e vremea de afară?
Oricum, ai scris un ecou interesant, mulțumesc pentru informații
@krisstinna:
” focarul ăla de infecție!... rafturile acelea pline cu microbi.
Da, osuarul de la Sedlec este un obiectiv turistic, chiar dacă pare scârbos şi grotesc. Şi nu este cum afirmi în ecou, oasele au fost verificate, dezinfectate şi albite chimic ca să fie cât mai vizibile.
Nu soţia mi-a făcut acea poză ci verişoara ei (am vizitat împreună acest sinistru loc).
@dorgo :Nu ştiam de acea " piramidă a craniilor" din Cambodgia, deşi am mai citit câte ceva despre khmerii roşii.
@calatorul :Şi eu am vizitat anterior şi alte osuare, aşa că n-am avut nici un fel de reţinere când am intrat în biserica din Sedlec.
Vă mulţumesc pentru vizită!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2016 Neaşteptat de frumos în micul orăşel Kutna Hora — scris în 30.10.16 de traian.leuca † din PLOIEșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2015 Kutna Hora – oraşul cu mister — scris în 20.09.17 de georgiana27 din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Aug.2012 Kutná Hora - un mic paradis in Boemia — scris în 20.08.12 de roxana.tomina din DUBAI, U.A.E - RECOMANDĂ
- Dec.2008 Istorie, mina de argint si multa bere nefiltrata — scris în 20.10.09 de alexandruduma din TIMISOARA - RECOMANDĂ