ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 28.07.2016
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 26.03.14
STATUS: TITAN
DATE SEJUR
JUL-2016
DURATA: 16 zile
cuplu fara copii
2 ADULȚI

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
70.00%
Satisfăcător

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
85.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 14 MIN

Herculane: o poveste lungă cu final impredictibil

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE URM de aici

„Acum în această vale a Cernei există cea mai frumoasă staţiune de pe continent”

Împăratul Franz Iosif

O tempora!

Băile Herculane, cea mai veche staţiune balneară din România şi una dintre cele mai vechi din lume, are o istorie bimilenară. Oraşul situat pe Valea Cernei, într-o depresiune îngustă, la numai 168 m altitudine, înconjurat de Munţii Cernei în dreapta şi de cei ai Mehedinţilor, cu înălţimi de 800-1.000 m, pe partea stângă, este renumit în special pentru izvoarele termale al căror efect tămăduitor se pare că ar fi fost cunoscut şi de daci.

Se presupune că împăratul Traian ar fi fost la originea interesului pe care romanii l-au acordat acestor locuri imediat după cucerirea Daciei. În favoarea acestei ipoteze stă apropierea de castrul roman de la Mehadia, aflat acum în ruine: e greu de crezut că romanii, cu spiritul lor cercetător, nu ar fi descoperit apele termale situate în vecinătatea propriei cetăţi fortificate.

Totuşi, prima atestare a staţiunii, drept Ad Aquas Herculi Sacras, datează de mai târziu, respectiv din anul 153 d. Hr., fiind consemnată într-o tăbliţă votivă descoperită la Băile Romane (Hotelul Roman) care face referire la alegerea în calitate de consul a unui oarecare Severianus. Romanii, care preluaseră cultul balnear de la greci, au ridicat aici temple, monumente şi statui şi au frecventat cu asiduitate băile, considerând că scăldându-se în acele ape vor împrumuta din forţa lui Hercule. De aici denumirea staţiunii şi numeroasele altare cu inscripţionări de recunoştinţă dedicate semizeului, amintit ca „Augustus sanctus” („Sacrul”), „Salutifer” („Vindecătorul”) şi „Invictus” („Neînvinsul”). Alte sculpturi îi reprezentau pe Esculap sau pe Hygeea, însă cum imaginea lui Hercule era cel mai des întâlnită, începând cu anul 1817 localitatea a ajuns să fie cunoscută drept Băile Herculane („Herkulesbad” în limba germană).

Revenind însă la antichitate, din descoperirile arheologice rezultă că băile termale erau vizitate în special de oameni înstăriţi (comandanţi militari, guvernatori, legaţi imperiali), dar şi de veterani, ostaşi ce fuseseră împroprietăriţi în Dacia, Moesia sau în alte provincii. Se pare că însuşi împăratul Marcus Aurelius ar fi ajuns la Herculane însoţit de mama sa Iulia. După retragerea romanilor, sub domnia lui Aurelian, populaţia locală, în cadrul căreia fuseseră asimilaţi mulţi foşti soldaţi, a continuat probabil să folosească băile, care au decăzut însă ulterior sub presiunea popoarelor migratoare: goţi, vandali, huni, avari, gepizi, maghiari, pecinegi, cumani, tătari (cca. 300-1250). A urmat o perioadă foarte frământată, în zona Mehadiei purtându-se numeroase lupte, precum cea a lui Nicolae Alexandru Basarab împotriva lui Carol Robert (1330) sau a lui Mihai Viteazul cu o oaste tătară (1595). Între 1658-1718 Herculanele s-au aflat sub stăpânire otomană, timp în care o bună parte din băi au fost distruse. În 1718, prin Pacea de la Passarovitz şi în 1739 prin Tratatul de la Belgrad, Mehadia şi regiunea înconjurătoare au revenit Imperiului Habsburgic.

Astfel începe o nouă epocă de mare înflorire a Băilor Herculane, „redescoperite” de austrieci, care încep reconstrucţia şi modernizarea băilor şi a căilor de acces, grănicerii bănăţeni ridicând aici multe din vechile edificii care poartă amprenta unui baroc austriac impresionant şi se pot vedea şi acum în staţiune.

Generalul Mercy, guvernator al Banatului între 1722-1733, a fost cel care a înştiinţat primul guvernul austriac de existenţa termelor romane, pentru ca în 1736 generalul Andreas Hamilton, care îi preluase funcţia, să primească poruncă de a le „curăţi şi a le drege. ” Cu ocazia lucrărilor au fost făcute importante săpături arheologice la băile Hercules, izvorul cu cel mai mare debit. Inscripţiile descoperite erau foarte rare şi în bună parte au luat drumul Vienei, alături de monede de preţ, şapte statui ale lui Hercule şi un sarcofag cu chipul acestuia pe fiecare latură. Multe antichităţi s-au pierdut însă, deoarece vasul care le transporta s-a scufundat la Pesta.

În 1768 Băile Herculane sunt vizitate de împăratul Iosif II iar în 1810 de Francisc I şi împărăteasa Maria Ludovika. Între 1811-1870 se termină construcţia hotelului Francisci (Pavilionul 4), a băilor Carolina (Hebe) şi Venera şi se lărgeşte podul peste Cerna, se ridică hotelurile Ferdinand (Pavilionul 7), Teresiana (Pavilionul 3), Franz Iosef (Decebal), Rudolf (Traian), baia Venera etc. În 1847, în piaţa Hercules, pe locul fântânii de marmură roşie din centrul staţiunii, se montează statuia eroului mitologic, confecţionată din fier de tun de maeştrii Ramelmayer şi Glantz din Viena, un cadou făcut de de către arhiducele moştenitor Carol al Austriei ofiţerilor şi soldaţilor care păzeau graniţa imperiului. În aceeaşi perioadă a fost amenajat parcul central, s-au construit podul de piatră cu coridor acoperit peste Cerna şi centrala electrică, au început lucrările de amenajare la ştrandul central, râul Cerna a fost canalizat, s-a construit gara şi s-a inaugurat linia ferată Timişoara-Orşova.

Vizite în scop curativ au întreprins la Herculane personalităţi româneşti precum Tudor Vladimirescu (1815), Dinicu Golescu (1825), Nicolae Bălcescu (1839), mitropolitul Andrei Şaguna (1850,1857,1866) sau Vasile Alecsandri (1876).

În 1852 în staţiune poposeşte împăratul Franz Iosif, care rămâne încântat de cele văzute. În 1887 soţia sa, celebra Sisi, va petrece o lună şi o săptămână la tratament la Herculane şi va sta în vila Tatarteczy (Elisabeta), fiind vizitată de suveranii români Carol I cu soţia Elisabeta (Carmen Sylva), care au locuit la hotelul Franz Iosef (Decebal). Sisi mai fusese aici în 1884, însă la revenire a avut posibilitatea de a cunoaşte mai bine zona, făcând plimbări prin satele din Valea Cernei şi discutând cu localnicii, însoţită uneori de regina Elisabeta a României, cu care împărtăşea pasiunea pentru poezie, muzică, religie şi filozofie. Există şi o legendă potrivit căreia ar fi botezat fiica unui cioban din Herculane, numind-o Veta. În jurnalul ei de călătorie au rămas înscrise câteva versuri dedicate acestor locuri:

„În liniştea nopţii

Se aude cântecul Cernei,

Ca al unei păsări nevăzute

Dansând din piatră în piatră

Ducând la vale cu ea

Toate gândurile şi visurile mele. ”

Sisi a revenit la Herculane şi în 1890,1892 iar ultima oară în 1896, împreună cu soţul ei, cu ocazia inaugurării canalului navigabil Porţile de Fier, când s-au întâlnit cu Alexandru I al Serbiei şi Carol I al României.

După 1852, lucrările de construcţie din Herculane au fost încredinţate arhitectului Doderer iar după 1875 cel care s-a ocupat de ridicarea altor edificii, ca şi de sistematizarea şi canalizarea oraşului a fost antreprenorul de origine macedoromână Carol Tataraczi, administratorul băilor.

Trecerea staţiunii sub suveranitatea şi administraţia română, înfăptuită după Marea Unire de la 1918, a dus la o mai bună valorificare a apelor termale şi o dezvoltare susţinută a Herculanelor iar după al Doilea Război Mondial, între 1968 şi 1985, s-au construit „marile hoteluri”: Hercules, Roman, Diana, Minerva, Afrodita, Domogled şi Dacia, deschise tot anul şi asaltate îndeosebi de sindicalişti şi pensionari, dar şi de mulţi turişti străini veniţi la tratament.

Istoria unui declin neanunţat

Cunoaşteţi probabil cu toţii situaţia în care se află staţiunea azi: de la „locul tinereţii fără bătrâneţe şi al vieţii fără de boală” şi „Perla Europei”, rivalizând numai cu Karlsbad (Karlovy Vary), Băile Herculane au ajuns o umbră a ceea ce au fost. Nu pot să îmi explic cum au putut fi lăsate în paragină multe dintre clădirile din epoca austriacă şi de ce privatizarea din anul 2000 a SC Hercules SA nu a dus la revitalizarea marilor hoteluri, ci dimpotrivă! Am aflat, de pildă, că Dacia, hotelul la care am fost noi cazaţi timp de 16 zile vezi impresii, nu mai funcţionează tot anul, fiind închis din ianuarie până în aprilie. Iar cel mai grav este faptul că patrimoniul arhitectonic al oraşului, „centrul imperial”, aşa cum i se mai zice, cu superbele sale edificii baroce, a fost neglijat după 1989 în asemenea măsură, încât reabilitarea sa ar presupune cheltuieli uriaşe. E drept însă că după apariţia legii care dă dreptul naţionalizării de către stat a clădirilor de patrimoniu neconservate şi neîntreţinute şi valorificării lor ulterioare prin licitaţii, unele construcţii mai „norocoase” au încăput pe mâinile unor oameni care au ştiut să le redea măcar parţial grandoarea pierdută iar altele se află în plin proces de restaurare.

În plimbările noastre prin staţiune, plecând de la hotel, am parcurs invariabil acelaşi traseu de pornire, pentru simplul motiv că Herculanele, fiind situate într-un defileu, se întind de-a lungul râului Cerna pe drumul care coincide cu şoseaua, iar străzi laterale sunt foarte puţine. Oraşul, începând de la intrarea dinspre E70 Orşova-Caransebeş, se împarte în trei: 1) prima porţiune este ceea ce localnicii înşişi numesc „zona de blocuri”, interesantă poate doar prin prisma pieţei agro-alimentare şi a câtorva pensiuni care cel puţin pe dinafară arată bine (Trandafirul galben, Noblesse, Roua de munte etc.); 2) zona hotelurilor mari – Domogled, Dacia, Minerva, Afrodita, Diana Resort, în jurul cărora au apărut o mulţime de vile noi precum Adonis, Calypso, Sara’s Sons; 3) vechiul centru imperial, asupra căruia voi zăbovi în cele ce urmează.

Prima impresie în plimbarea către vechiul centru e de-a dreptul jalnică: nu-i nicio plăcere să mergi pe trotuarul îngust, pe care se montau bordurile, în timp ce carosabilul decopertat aştepta (se pare că de doi ani) marea asfaltare! Am trecut pe lângă Biserica Ortodoxă Schimbarea la Faţă, ridicată în 1864 pe locul uneia mai vechi, datând de la 1805, demolată în 1862 pentru amenajarea Parcului Central. De fiecare dată am găsit-o închisă! Imediat la dreapta ne apare strada Cernei, cu interbelicul Hotel Cerna, din fericire renovat şi arătând destul de bine. În schimb, ştrandul termal Cerna avea lacătul pus pe uşă.

Am trecut apoi pe lângă clădirea masivă a Grajdurilor Imperiale, datând din secolul al XIX-lea. De partea cealaltă a şoselei, Baia Venera (fostă Francisca, Franzensbad, Baia de Pucioasă, Baia Francezilor, Baia de râie, Baia Femeilor, Carmen Sylva, 7 Noiembrie), una dintre primele construite în staţiune (1724-1736), alături de Baia Romana şi Baia Apollo, refăcută în perioada 1764-1768 şi reamenajată în anul 1930, a fost şi ea renovată.

Ajungem acum într-una dintre cele mai frumoase zone din oraş, dominată de Parcul Central, în spatele căruia se înalţă Cazinoul, încadrat de două edificii impunătoare şi importante: Hotelurile Traian şi Decebal.

Construit între 1862 — 1864 în stil baroc austriac, sub îndrumarea arhitectului Wilhelm von Doderer, „Cazinoul cu coloane” era frecventat în special de pătura înstărită a aristocraţiei imperiale vieneze. Clădirea cuprindea o sală de spectacole, un restaurant şi bazarul cu 14 bolţi. La etaj se afla aşa-numita „Sală de Argint”, destinată împătimiţilor jocurilor de noroc. O poveste interesantă leagă numele cazinoului de cel al unui vals. În 1903 compozitorul austriac Iakob Patzaler (Pazeller), dirijorul fanfarei unui regiment din Arad care susţinea concerte pe timpul verii în pavilionul din Parcul Central, a profitat de o pauză pentru a merge în salonul de cură al cazinoului, unde s-a aşezat la pian şi a început să improvizeze, obţinând o temă pe care a dezvoltat-o într-un vals: Souvenir de Herkulesbad. Compoziţia s-a bucurat de mare succes, fiind interpretată ulterior la Budapesta, Viena, Leipzig, Stockholm, Chicago şi Tokio.

Comuniştii au transformat cazinoul în cantină şi au acoperit cu var portretul împăratului Franz Iosif din Sala de Argint. În 2009 Consiliul Judeţean Caraş-Severin a vândut hotelul unui milionar, care a demarat lucrările de restaurare dar este cercetat în prezent, alături de fostul primar şi alte notabilităţi locale. N-am idee în ce stadiu se află ancheta, tot ce ştiu este că unele elemente decorative (stucaturi, frize, picturi) de pe faţadă şi terasa acoperită au fost recondiţionate dar lucrările nu au fost finalizate, dovadă stând schelele. Pe frontispiciu se poate citi şi acum urarea administraţiei băilor, preluat de la romani, „Saluti et laetitiae” („Sănătate şi bucurii”). Cele cinci statui care ornau clădirea au avut de suferit în urma incendiului din 1953 şi nu au fost restaurate.

De pe terasă, un coridor acoperit lega cazinoul cu cele două hoteluri alăturate, Decebal (Pavilionul 2, datând din 1861) şi Traian (Pavilionul 1, construit în 1869). Despre Hotelul Decebal, aflat la un moment dat în proprietatea aceluiaşi investitor de la Cazinou, care l-a restaurat parţial şi l-a revândut, circulă o legendă: sub clădirea ar fi îngropată o comoară a dacilor, apărată de o fantomă care ar bântui locul. Dacă acest hotel are măcar faţada dinspre parc renovată, în schimb la Hotelul Traian, aflat într-o stare avansată de degradare şi cumpărat, din câte am înţeles, de un avocat bucureştean, se lucra de zor. De pe panoul informativ amplasat în faţa sa am aflat că în curtea interioară funcţiona o fântână arteziană.

Vizavi de Hotel Decebal se află Vila Elisabeta (denumită iniţial Vila Tatartzy), construită în anul 1875 de către administratorul staţiunii, Carol Tatartzy, recognoscibilă datorită giruetei şi ceasului de pe acoperiş. Este locul unde a poposit, aşa cum am arătat, în 1887, împărăteasa Sisi.

De aici pe celălalt mal al Cernei se trece pe Podul de Fier Forjat, construit în acelaşi timp cu Băile Imperiale (1883-1886) ca pod pietonal şi având menirea de a facilita accesul la băi fără a mai ocoli pe la Podul de Piatră. Are 32 de m lungime, 2,9 m lăţime şi un singur arc iar parapeţii sunt înfrumuseţaţi cu elemente decorative.

Un panou cu „Accesul interzis” ne-a împiedicat să traversăm râul pe acolo, aşa că am făcut-o pe la Podul de Piatră, situat în capătul sudic al Pieţei Hercules. Construit în 1865, acesta are 36 m lungime şi 10 m lăţime şi este deschis circulaţiei auto.

Ţinta noastră: Băile Imperiale Austriece sau Băile Neptun, perfect vizibile de altfel şi de pe malul stâng al Cernei. Starea avansată de degradare în care a fost lăsat să zacă acest complex de clădiri superbe m-a mâhnit profund. Nu cunosc statul lor juridic actual şi ce se intenţionează a se face cu ele, tot ce pot să spun este că impresia pe care o produc vizitatorilor e una dezolantă.

Băile Imperiale au fost construite în stil baroc între anii 1883-1886 după planurile arhitectului Ignac Alpar şi erau considerate printre cele mai moderne edificii balneare ale vremii, fiind dotate cu ascensor şi sistem de ventilaţie hidraulice, precum şi cu un turn artezian care conducea fără pompare apa în bazinele din marmură roşie şi albă. În cele două aripi funcţionau băile de sulf, respectiv de sare. În sala de aşteptare din corpul central trona o fântână maiestuoasă, pe care am reuşit să o fotografiez prin geamul spart, ocazie cu care am putut admira şi arcadele, balustradele şi candelabrul, dar şi molozul adunat în urma unor intervenţii la care nici nu vreau să mă gândesc. La exterior impresionează portalul acoperit şi cariatidele. Aici au făcut baie împăratul Franz Iosif şi soţia sa Sisi, ca şi mari personalităţi ale României: Nicolae Iorga, Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Ionel Teodoreanu, Mihail Sadoveanu.

Un gust şi mai amar (dacă aşa ceva este posibil) mi-a lăsat-o Piaţa Hercules, dominată de statuia lui Hercule, înfăţişat cu o măciucă în mâna stângă şi purtând pe umeri pielea leului din Nemeea. În piaţa imensă şi plină de gropi se află mai multe clădiri interesante.

Băile Apollo ocupă latura estică a scuarului. Complet distruse şi degajând un miros intens de mucegai, s-au numărat printre primele terme amenajate de romani, aici fiind descoperite antichităţi cu ocazia săpăturilor efectuate între 1724-1737. În timp au fost refăcute de mai multe ori şi au purtat mai multe denumiri: Baia Comună, Baia cea Mare, Baia de şindrilă, Baia Ludovic, Baia Crişan. Forma actuală datează din 1846. În capătul sud-estic exista un coridor care făcea legătura cu cazinoul.

Vizavi de aceste băi am admirat o altă clădire impunătoare, cu trei etaje, însă părăsită şi aflată în prezent în conservare, acoperită cu o plasă de protecţie: Pavilionul 6 (Hotel Arhiducele Iosef, Hotel Dacia) . În 1824 pe acest loc se afla cantina soldaţilor sau „Ospătăria cea mare”, care a ars în anul 1900. În 1906 s-a construit pavilionul actual în stil eclectic, cu numeroase basoreliefuri şi un lift acţionat hidraulic. A fost ultima din punct de vedere cronologic şi cea mai impozantă dintre clădirile din centrul imperial.

Pe latura cealaltă se lucra la Pavilionul 3 (Hotel Francisc, Hotel Severin, Hotel Apollo) , În capătul sud-vestic al pavilionului se află Baia Hebe, supranumită şi Baia de friguri şi umflătură, Baia pentru dureri de încheieturi, Carolina, Karolinenbad sau Dragalina. A fost construită în anul 1826 şi refăcută în anul 1864 şi are o terasă de helioterapie octogonală, cu acoperişul împodobit cu dantelării în stil baroc.

Singurul motiv de oarecare optimism din Piaţa Hercules îl reprezintă Hotelul Ferdinand, complet restaurat şi funcţional, având trei stele. Nu cunosc condiţiile de cazare dar măcar îţi poţi clăti ochii cu o construcţie ce nu stă să se prăbuşească.

Din aceleaşi motive am vizitat cu plăcere, în capătul opus al scuarului faţă de Podul de Piatră, Biserica catolică, în stil neoclasic şi purtând hramul Adormirea Maicii Domnului. O capelă a fost ridicată pe acest loc în1768 din ordinul împăratului Iosif II. Ea a fost distrusă în 1788 de către turci, aşa încât în 1836-1838, sub domnia lui Ferdinand I, s-a construit biserica în forma păstrată până în ziua de azi. În cursul sejurului său din 1887, împărăteasa Sisi a participat aici la slujbele duminicale şi la cele din Săptămâna Patimilor şi de Paşti. Bine întreţinut, interiorul simplu şi luminos îmbie la meditaţie şi reculegere.

Am părăsit centrul imperial şi, mergând pe malul drept al Cernei, am ajuns după un drum de cca. 1,5 km la Hotelul Roman. Construcţia, nouă şi similară ca stil cu cea a hotelurilor din zona noastră de cazare nu ne interesa, voiam să vedem vestigiile romane încorporate în hotel. În imediata apropiere s-au păstrat vestigii din apeductul roman care transporta apa de la izvoarele Hercules la baia Apollo. În 1838 austriecii au refăcut băile aflate acum la parterul hotelului, şi anume patru încăperi cu două bazine mari şi două căzi individuale, unde se află un basorelief reprezentându-l pe Hercule. Le-am vizitat şi noi cam pe furiş, atunci când recepţionera s-a întors cu spatele! , şi recunosc că mare lucru nu am înţeles. Dar drumul până acolo, pe malul umbrit de copaci bătrâni, şi imaginile cu Cerna şi apa sa limpede precum cristalul au meritat efortul.

Viitorul se anunţă imprevizibil

Ce ar mai fi de spus după această foarte succintă trecere în revistă a obiectivelor turistice cu greutate şi vechime din Băile Herculane?

În primul rând, că staţiunea are o personalitate distinctă, căci nicăieri în România clădirile somptuoase ce amintesc de un trecut glorios nu se combină într-o manieră aşa de originală cu frumuseţea peisajului şi calitatea aerului şi a apelor termale.

În al doilea rând, că după un sfert de secol de nepăsare şi afaceri necurate care au dus centrul imperial foarte aproape de dezastru, se pare – subliniez, se pare! – că lucrurile vor intra pe un făgaş mai normal. O bună parte din edificiile imperiale austriece au fost privatizate şi noii proprietari au terminat sau măcar au început să le reabiliteze. Vor trece însă ani până ce – dacă totul va merge bine – staţiunea îşi va recăpăta gloria de altă dată.

Şi în fine, că situaţia actuală în care se află Herculanele n-ar trebui, după părerea mea, să-i descurajeze pe cei care ar dori să le viziteze, cu atât mai mult cu cât oraşul oferă o gamă variată de modalităţi nu numai de tratament, dar şi de distracţie, pe care voi încerca să le detaliez în reviewul următor

Pentru a rămâne în atmosferă, îl rog pe webmaster să ataşeze valsul Souvenir de Herkulesbad youtube.

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de Carmen Ion in 28.07.16 17:50:11
Validat / Publicat: 28.07.16 19:46:05
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în HERCULANE.

VIZUALIZĂRI: 6443 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

28 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Carmen Ion); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P17 Băile Imperiale Austriece (Baia Neptun).
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 73300 PMA (din 57 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
Articol de elită, apreciat de suficienţi votanţi pentru a-i fi alocat, automat, ZUPERBONUSUL (în valoare de 20000 PMA).

ECOURI la acest articol

28 ecouri scrise, până acum

webmaster26
[28.07.16 17:55:35]
»

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

Carmen IonAUTOR REVIEW
[28.07.16 19:59:31]
»

@webmaster26 - Mulţumesc.

cristianam
[28.07.16 21:11:05]
»

Unde este ecoul următor? Ma gândeam la un moment dat ca am putea merge câteva zile acolo, dar acum ma mai gândesc

mishu
[28.07.16 21:18:36]
»

Pe masura ce citeam incercam sa ma gandesc la tot potentialul de turism existent acolo, partea de final m-a adus putin cu picioarele pe pamant prin acel "se pare", vazand pozele insa m-am gandit din nou ca se poate.

Anii ce urmeaza ne vor demonstra daca aceasta statiune va redeveni ce a fost odata, sau de ce nu chiar si mai mult.

Felicitari, votat cu mare placere.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
buterfly*
[28.07.16 21:59:58]
»

Ahaaa, saptamana viitoare merg si eu acolo... vin cu noutati. Am fost pe vremea studentiei la Herculane... mergeam in tabara si vara si iarna, urcam muntii, stiam fiecare piatra. Acum sa vad ce imi mai amintesc, se cheama test de Allzheimer...

Carmen IonAUTOR REVIEW
[29.07.16 07:32:44]
»

@cristianam - Dacă te referi la articolul următor, sper să-mi fac timp să-l scriu în câteva zile.

Carmen IonAUTOR REVIEW
[29.07.16 07:37:34]
»

@mishu - Da, vom trăi şi vom vedea.

Carmen IonAUTOR REVIEW
[29.07.16 07:42:08]
»

@buterfly - MUnţii sunt tot acolo, cărările aşijderea, numai clădirile arată diferit, ce-i făcut de mâna omului se schimbă.

tata123 🔱
[29.07.16 09:50:56]
»

@Carmen Ion - Câte minunății lăsate în paragină. Le-am văzut și eu prin 2011; parcă pe ici-colo s-a mai renovat câte ceva, dar foarte puțin. Pe podul de fier forjat se putea încă circula acum 5 ani. Încerc să fac un exercițiu de imaginație, să îmi închipui cum ar arăta centrul imperial și celelalte clădiri de pe malul Cernei restaurate, puse în valoare, populate de o mulțime de turiști/pacienți - deja e prea mult. Dar totuși speranța...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Rofri
[29.07.16 11:46:11]
»

Foarte util articolul! De mult aşteptam impresii proaspete, mai detaliate, despre Băile Herculane! Anul trecut aveam de gând să merg, chiar făcusem rezervare la hotelul Cerna, când am citit prin presă că staţiunea e în plină asfaltare... Am anulat totul şi am mers pe alte meleaguri. Nu am renunţat însă la ideea de a vedea Herculane, mai ales pentru frumoasele vestigii ale gloriei de altădată... Păcat că nu se vrea valorificarea lor, nu ştim să apreciem adevăratele valori, în turismul românesc se promovează kitsch-ul!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Aurici
[29.07.16 12:06:26]
»

@Carmen Ion - Am fost la Herculane acu vreo 20 de ani dar nu îmi aduc aminte nimic, nici o poză de-a ta nu m-a ajutat. E drept că a fost doar o escală la casa unui prieten în drumul spre Izvoarele Cernei unde am stat de fapt, dar chiar și-așa, nici o amintire măcar la vederea pozelor? Ce să zic? Am și eu de mult zona aceea pe listă dar cum să ne mai împărțim? Și am citit în ultimile zile niște articole de acolo exemplificate cu poze foarte frumoase. Acuma și pe-al tău cu o grămadă de informații folositoare! Sper să-i vină rândul cât de curând.

Călătorii plăcute în continuare!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Dan&Ema
[30.07.16 16:33:58]
»

O tempora! Cum bine ai scris! Ce comoara de statiune a fost Herculane! Si care a razbit in timp mai putin in mileniul nostru.

liviu49
[31.07.16 15:01:03]
»

@Carmen Ion - Am sarit peste articolul cu restaurantul si am poposit iar la Herculane.

Va admir rabdarea cu care ati strans atatea date despre istoria statiunii, mai ales ca eu, de ce sa nu recunosc, nu mai am rabdare pentru o documentare detaliata. Contez cel mai mult pe memoria mea si cunostintele de cultura generala, care si astea se cam subtiaza.

Am citit cu atentie articolul, dar mai ales am privit (hai sa zicem cu nostalgie) pozele, incercand sa-mi amintesc ceva cunoscut. Am recunoscut hotelul Cerna si statuia lui hercule, care erau emblemele statiunii in cartea de geografie, dar si scuarul din centru. In rest ma uit si mare lucru nu-mi amintesc. E foarte adevarat ca ultima vizita in Herculane a fost in august 1970, dar si atunci in fuga intre doua trenuri de la Tr. Severin, unde lucram la IPJ.

Statuia lui Hercule ma contrariaza putin, pentru ca nu mi-o aduc aminte cu o femeie la picioarele sale. Se pare ca s-a mai schimbat ceva de la ultima mea vizita.

Sa stiti ca situatia statiunii Herculane nu este singulara. Prostia, nepriceperea, indolenta (asta ca sa fiu elegant in exprimare, desi toata lumea e convinsa ca e vorba de altceva) autoritatilor locale, judetene, dar si nationale, in protejarea (indiferent sub ce forma) a patrimoniului turistic a dus la ceea ce ne prezentati dvs. Dar in tara sunt multe exemple asemanatoare.

S-au restituit cladiri unor urmasi, care fie nu au bani ca sa le intretina, fie au bani, dar nu se pricep la turism. Aceasi situatie se intampla si in cazul privatizarilor. Cei care se pricep nu au avut bani si relatii sa le cumpere, iar cei care au bani, fie le-au cumparat pentru niste tunuri imobiliare, fie au crezut ca daca au bani devin obligatoriu destepti si priceputi. Realitatea se poate vedea peste tot. Perle ale litoralului, ca Olimp sau Cap Aurora, sunt in paragina, statiuni, vechi, de mare traditie, ca Herculane, Borsec, Slanic Moldova, Sangeorgiu Bai si cate or mai fi, ne fac de ras si gonesc chiar si turistii impatimiti. S-a incercat, am vazut pe unde am mai fost, sau la TV, reabilitarea unor cladiri, dar melcul le poate spune celor care lucreaza „Puturosilor! „ asa de repede se misca pe santiere. Si aici ne lovim de acelasi neajuns. Cei care se pricep la restaurari cu adevarat nu au bani, iar cei care au bani, castiga licitatiile, dar nu stiu nimic de restaurari. Cu multi ani in urma la ICM 4 Bucuresti, exista un santier care se ocupa numai de restaurari. Alaturi de meseriasii, alesi cu mare grija, lucrau pe langa arhitecti, istorici, critici de arta, decoratori, oameni care ofereau toate detaliile necesare unei restaurari de calitate. Am vazut o cladire veche de 150 de ani restaurata cu ferestre din termopan. Ce sa mai zicem despre asemenea restaurare?

Dar ma opresc aici, pentru ca devin prea vehement intr-o zi de duminica.

Numai bine si calatorii placute!

Carmen IonAUTOR REVIEW
[01.08.16 11:34:56]
»

@tata123 - S-a restaurat într-adevăr prea puţin dar speranţa moare ultima. Mulţumesc pentru ecou şi vot.

Carmen IonAUTOR REVIEW
[01.08.16 11:40:27]
»

@Rofri - Îmi pare rău că ai anulat sejurul de la Hotel Cerna. În ciuda asfaltărilor care nu se mai termină, a şantierelor şi mai ales - lucrul cel mai grav - a degradării multor clădiri de patrimoniu din centrul imperial, Băile Herculane merită vizitate! Mulţumesc pentru vizită şi ecou.

Carmen IonAUTOR REVIEW
[01.08.16 11:55:38]
»

@Aurici - Herculanele merită cu prisosinţă o vizită. Are o aşezare splendidă iar împrejurimile sunt fabuloase. Păcat de ce a stricat omul!

Carmen IonAUTOR REVIEW
[01.08.16 12:02:03]
»

@Dan&Ema - A fost o comoară de staţiune şi e păcat că a ajuns aşa cum a ajuns. Dar poate că...

Carmen IonAUTOR REVIEW
[01.08.16 12:12:02]
»

@liviu49 - Din păcate ai dreptate: situaţia Băilor Herculane nu e singulară, sunt multe staţiuni care au fost în ultimii ani prăduite ori lăsate de izbelişte din nepăsare şi incompetenţă.

dorgo
[01.08.16 19:19:24]
»

@liviu49+@all - Wow! De-ati afla cate statiuni balneare cu cladiri in paragina exista in tara! Nu le reamintesc, pt. c-o sa va intristati.

Exista o solutie (paleativa) totusi... sa aruncam gunoiul sub pres... la Borsec, cladirile inestetice, restituite si nerestaurate din diferite motive, mai ales cele din centrul statiunii, au fost acoperite cu o plasa, peste care s-au aplicat reclame gen "Coca-Cola", etc, care mai inveselesc peisajul.

E o solutie simpla care deocamdata se poate aplica peste tot.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Dragoș_MD CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA
[01.08.16 19:47:38]
»

Acu' „Ț-șpe” mii de ani când amfost(și)euacolo, pe podul din P16 încă se mai circula... (dovada, aici).

Carmen IonAUTOR REVIEW
[01.08.16 19:55:54]
»

@dorgo - Chiar te rog să nu le enumeri pe toate, că mă întristezi.

Carmen IonAUTOR REVIEW
[01.08.16 19:59:37]
»

@Dragos - Presupun că intenţia e ca într-un viitor nedefinit să consolideze Podul de fier forjat, care e într-adevăr o mică bijuterie. Dar până atunci

nicole33
[02.08.16 18:44:59]
»

@Carmen Ion -

ZB pentru un articol despre o staţiune care mi-a plăcut foarte mult... cândva. Friguroasă fiind, îmi petreceam mereu vacanţele de iarnă la Herculane pentru a profita de climatul mai blând.

Felicitări!

webmaster
[02.08.16 18:45:51]
»

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

Carmen IonAUTOR REVIEW
[02.08.16 18:49:28]
»

@nicole33 - Mulţumesc pentru aprecieri şi votul cu nr. 50. Să sperăm că peste câţiva ani staţiunea va redeveni demnă de o vacanţă de iarnă... sau de vară de-a ta.

Carmen IonAUTOR REVIEW
[02.08.16 18:53:40]
»

@webmaster - Mulţumesc. Sunt onorată.

negoita*
[08.08.16 16:48:19]
»

Atunci cand ati postat review-ul, adica pe 28.08.2016 eu (noi) ma aflam la Baile Herculane si faceam probabil ziua de plimbare prin statiune pentru a vedea ce s-a mai schimbat de anul trecut (am fost o zi la Orsova, o zi la Kladovo in Serbia, o zi la strandul obisnuit, samd). Deci ziua" de "statiune" a corespuns cu postarea articolului. Este un... motiv de abordare - sunt superstitios.

Un prim motiv pentru ecou este satisfactia pe care mi-a produs-o articolul. Asa cum spuneau si altii, mai sus, este remarcabila rigurozitatea cu care ati abordat tema.

Anul trecut am postat si eu un articol "Herculane redivivus?" lucrare facuta mai mult cu... trairea... decat cu rigurozitate. Era prima data cand vedeam statiunea si ma durea sufletul de ce vedeam dar in acelasi timp ma bucuram ca am ajns acolo, ma mandream in... sinea mea cu ceea ce vedeam si stiam ca, cum, necum, ne apartine... Se poate sa simti in acelesi tmp si una si alta? As zice ca da.

revenind, insa, la tema noastra: va asigur ca ati facut un lucru exceptional. Nu ma pricep intr-atat incat sa spun ca e perfect, total, suficient... dar toate aceste informatii puse la un loc (si... colorate si cu aprecieri personale) sunt foarte, foarte bune pentru cei care vor sa stie ce este in jurul lor.

Bravo inca odata pentru articol si asa cum spunea cineva mai sus a fost usor sa-l votez cu nota 10.

Si pentru cei care se mai intreaba, ori inca mai ezita, spun ca si in review-ul postat de mine: nu ezitati, mergeti sa vedeti Baile Herculane, este un loc magnific (si de ce sa nu speram intr-o revenire?)

Carmen IonAUTOR REVIEW
[08.08.16 17:36:38]
»

@negoita - Mulţumesc foarte mult pentru aprecieri şi pentru ecoul scris din inimă.

Simplul fapt că aţi ales să reveniţi după un an la Herculane răsunde, cred eu, întrebării (retorice) pe care v-aţi pus-o. Da, e posibil că în acelaşi timp să simţi atât tristeţe pentru starea de degradare în care se află o mare parte din obiectivele vechi şi mai noi, dar şi de mândrie că asemenea minunăţii se găsesc aici, la noi, în România.

Aceleaşi sentimente amestecate le-am avut şi eu, dublate, la fel ca în cazul dumneavoastră, de speranţa că lucrurile vor intra totuşi într-un final pe un făgaş normal. Iar în articolul următor din această scurtă serie am încheiat cu îndemnul adresat colegilor de site de a vizita Herculanele: Valea Cernei este un loc magnific, o îngemănare spectaculoasă de natură superbă şi istorie, unde, în ciuda multor lucruri care îşi aşteaptă încă rezolvarea, eu cred că fiecare va găsi câte ceva pe placul său.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
11 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Aurici, buterfly*, Carmen Ion, cristianam, Dan&Ema, dorgo, liviu49, mishu, negoita*, Rofri, tata123 🔱
Alte impresii din această RUBRICĂLa pas prin Herculane și împrejurimi:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.094433069229126 sec
    ecranul dvs: 1 x 1