Mirajul Greciei: Hydra și Spetses

TIPĂREȘTE

Cum să ajungi în Grecia și să nu faci măcar o plimbare cu vaporul? Noi am ales o croazieră în două insule saronice: Hydra și Spetses.

Plimbăndu-ne pe aleea principală din Tolo, nu a fost greu să găsim câteva agenții locale care ofereau diferite excursii către destinații din Peloponez. Hydra se afla pe lista mea de priorități, insulă despre care am citit destul de multe (aici pe site și aiurea) înainte de a purcede în aventura din Peloponez. Îmi doream mult să ajung aici, mai ales datorită impresiilor scrise de @krondia. O întreprindere de-a dreptul riscantă, după ce @Michi tocmai a scris (și) despre Hydra. Este vina mea că am amânat atâta timp.

După o scurtă trecere în revistă a agențiilor, o negociere „internă” pentru a primi acceptul tuturor pentru „atacarea” destinației, mi-am luat fata de mână am fugit la agenția care îmi părea cea mai apropiată de acest tip de mini-croaziere. Nu am greșit prea tare, căci agenția respectivă era și cea care deținea vasul care efectua astfel de plimbări. Am fugit nu că s-ar termina locurile ci mai degrabă de teamă să nu mi se răzgândească partenerii de călătorie. Am fost invitați să luăm loc și am cerut detalii despre excursie. Îmi suna destul de bine, cu toate că timpul petrecut pe mare era și el la fel de mare . Am întrebat prețul: 34 de euro. Mi-am luat inima în dinți, și fără a crede că am mari șanse de reușită am spus: „știți, noi suntem 5 persoane, nu se poate obține un discount”. Doamna blondă, frumușică, de partea cealaltă a ghișeului s-a fâstâcit un pic și a spus: „o clipă, să vorbesc cu patroana”. Cred că am mai spus ceva, căci tare am fost convingător, dar nu mai știu ce. Știu doar că după o conversație pa care a purtat-o cu o alt doamnă, mai în vârstă, s-a întors cu propunerea: „Ce ziceți de 30 de euro”. Ce aș fi putut să spun decât „efharisto para poli”. Am scos banii, am primit un fel de chitanță, ceva instrucțiuni și o fițuică trasă la copiator relative la cele două insule pe care urma să le vizităm: Hydra și Spetses. Din ce țin minte excursiile se efectuau de două ori pe săptămână. Mai era și o croazieră spre Monemvasia dar prețul era uriaș 100 de euro, și în plus, noi de acolo veneam . M-am întors la hotel (nu erau mai mult de 5 minute distanță) cu vestea. „Cum, ai și luat, rămăsese să mai discutăm înainte”. „Ce să mai discutăm” – spun eu –„ la ce ofertă am primit nu avem cum să ratez”. Nici acum nu știu dacă am reușit să fiu destul de convingător pe moment, dar mi-e foarte clar că nimeni, absolut nimeni, nu a contestat ulterior decizia, căci toată lumea s-a întors încântată peste măsură (oare știe cineva care este măsura? ).

Dimineața, imediat după micul dejun luat devreme, ne-am înființat în portul aflat la 100 m de hotel. Ne-am îmbarcat imediat. Ne-am ales o masă în spatele navei, strategic aleasă pentru a beneficia de vedere asupra parcursului pe mare fără a fi nevoie de a ne ridica de la masă (nu că nu s-ar fi întâmplat).

Și bine am făcut, căci dacă inițial ne temeam că vom fi foarte puțini călători, la câteva minute au început să apară autocarele cu turiști care păreau a nu se mai termina (turiștii, nu autocarele). Sunt aproape sigur că vaporul a fost încărcat la capacitate maximă.

Nava se numește Mantalena, și o zăream în fiecare seară de la balconul hotelul. Ziua mai lipsea câteodată, căci pleca în croaziera. Are dimensiuni destul de impunătoare: 55m lungime, 8,5 m lățime și o capacitate de 500 persoane. O parte din locuri se află pe puntea descoperită, dar majoritatea în cabinele închise ce dispun de aer condiționat (dacă țin bine minte). Bineînțeles că nu lipsea barul de la care puteai lua răcoritoare, băuturi alcoolice, cafea și câte ceva de mâncare (snack-uri). Nu ascund că am profitat de ocazia că nu eram cu mașina (ar fi fost culmea :) ) și am luat și eu niște bere. Prețurile erau acceptabile, nu (cu mult) mai mari decât cele obișnuite în zona Tolo/Nafplio.

Câteva detalii despre timpii excursiei, plecarea s-a făcut la 8:50, În Hydra am stat între 11:35 și 14:30 iar în Spetses între 15:40 și 17:40. Am ajuns înapoi după ora 20:00. Cu alte cuvinte din aproape 12 ore, 3 ore au fost dedicate Hydrei, 2 insulei Spetses iar restul plimbării pe mare. Consider că aceste repere sunt importante pentru cei ce doresc să aleagă această (mini)croazieră.

Drumul este destul de fascinant, dar trebuie să recunosc, că la un moment dat începe să devină plictisitor, nu ai cum să scapi total de monotonie (cum spuneam sunt 7 ore petrecute pe mare).

La întoarcere, parcă special dresați să ne alunge plictiseala, vreo doi delfini au decis să ne însoțească o mică bucată de drum (în jur de 10 minute). La un moment dat ne-au părăsit și au predat ștafeta pescărușilor, care și ei ș-au îndeplinit datoria cu brio.

Hydra este cu adevărat maiestuoasă, mi-ar fi plăcut să locuiesc măcar o noapte aici, cu toate că este, cred, una din cele mai scumpe insule grecești. Insula nu are decât 52 kmp și 1900 de locuitori.

Încă de cum te apropii cu vaporul de ea, parcă îi simți vibrația. Casele albe, așezate în straturi și înconjurate invariabil cu flori, te fascinează, așa cum și așezarea în arc de cerc a zonei portuare din insulă te încântă iremediabil. Îți rămâne adânc întipărită în minte, ca o chemare necontenită.

Este unicul loc din Grecia unde nu mijloacele de transport motorizate nu au acces, inclusiv motocicletele. Sunt permise doar mașinile de salubritate și, din ce am observat, niște mașini utilitare: ambulanțe și mașină de pompieri. În rest transportul se face prin intermediul măgarilor și asinilor, atât cel de mărfuri cât și cel de persoane.

Așa că dacă vreți un taxi să știți că trebuie să vă târguiți de la bun început cu unul din proprietarii de măgari, să nu vă așteptați ca la sfârșitul călătoriei să plătiți conform aparatului de taxat . Iar în semn de mulțumire veți primi un „i-ha, i-ha” de relaxare din partea măgarului.

Aceste reguli conferă insulei un renume special, fiind recomandată ca o insulă ecologică într-o lume îngenunchiată de poluare. Activitățile de bază aici sunt comerțul și turismul. Ca întotdeauna renumele are un preț, astfel încât aici toate produsele sunt mult mai scumpe decât pe continent, dar și față de alte insule mai frecventate (Thassos, Corfu etc). Prețurile la mâncare, băuturi sunt (după percepția mea) cu 20-30% mai scumpe iar suvenirurile au și preț dublu.

La debarcarea pe insulă, bineînțeles că era înghesuială destul de mare. Magazinele aflate chiar în port luate cu asalt, așa, de parcă scopul principal al excursiei era vânătoarea de suveniruri. Replica prețurilor era însă atât de mare încât majoritatea excursioniștilor au renunțat la chemarea primară.

M-a impresionat un grup de turiști sosit tocmai din îndepărtata Brazilie. Se citea pe fața lor o bucurie imensă, parcă tocmai pășiseră în rai. Mă gândeam la cât de diferit simt ei Grecia, o văd pesemne ca o destinație de un exotism pur. Așa cum noi visăm, de cele mai multe ori fără vreo șansă să facem o călătorie în Brazilia, în egală măsură pentru ei, Grecia (deex) este un vis care are cel puțin aceeași amploare.

Plimbându-ne pe faleză, la nu foarte mare distanță, am dat peste „parcarea” de măgari. Bineînțeles că am fost acostați de proprietarii de „vehicule”, care nu au pregetat să ne facă cunoscute ofertele verbale (o precizare pentru cei pasionați de finanțe: nu aveau case de marcat =)) ). „Doar 15 EUR de persoană. Dacă sunteți doi atunci vă oferim plimbarea cu 25 EUR. Ba nu, 20. Pentru dvs numai 15 EUR” (mai devreme era 15 EUR de persoană, un calcul rapid, azi se fac reduceri de 50%). „OK, batem palma”. Adică nu, ne urcăm pe măgari (trebuie să mă confesez, fata mea visa la această plimbare încă din țară, totul cu condiția să vin și eu cu ea). Duși de căpăstru de către stăpânul măgarilor, ne-am plimbat cu nonșalanță cu bietele animale (mă gândesc mai ales la măgarul meu, de care mi-a părut tare rău, l-am și mângâiat la despărțire, cerându-mi scuze) pe străduțele înguste ale Hydrei. Nu cred că plimbarea a durat mai mult de 15 minute.

Apoi am refăcut traseul pe jos cu întreg mini grupul nostru, pe străduțele strâmte și pe faleză. Nu am ajuns la niciuna dintre plajele cunoscute ale Hydrei. Am vizitat doar catedrala din port sau Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului, construită în stil bizantin. Inițial a fost construită în 1667 dar în urma unui cutremur a fost distrusă total în 1774. A fost reconstruită de către un grup de arhitecți venețieni. . În curtea mănăstirii sunt găzduite statuile unor eroi hidiroți din timpul revoluți din 1821: Lazaros Koundouriotis, Andreas Miaoulis și Theodoris Kolokotronis

Am trecut de asemenea pe lângă Muzeul de Istorie al Hydrei dar nu am intrat. Am admirat însă împrejurimile, am urcat până la turnurile cetății.

Tot în Hydra am luat și masa la una din terase. Ne-am limitat la gyros și bere sau răcoritoare din două motive: timpul limitat ca și resursele financiare :).

Din păcate timpul s-a scurs repede așa încât ne-am întors la vaporul care începuse deja să ne atenționeze cu sirenele că suntem gata de plecare.

Viața boemă de pe insulă a determinat multe personalități să își petreacă mai mult sau mai puțin timp pe insulă printre care Leonard Cohen și scriitorii Axel Jensen, Göran Tunström, George Johnston. Leonard Cohen și-a cumpărat aici o casă în 1960 cu numai 1500 USD.

Trebuie să recunosc că habar nu aveam de Leonard Cohen până acum vreo 5-6 ani când am primit cadou un CD cu el. L-am întors pe toate părțile și l-am pus în mașină. După câteva zile m-am decis să ascult, să văd despre ce e vorba. Deși nu este deloc genul de muzică pe care-l ascult de obicei, recunosc că mi-a plăcut și l-am ascultat de multe ori de atunci. Am avut și norocul ca CD-ul să conțină exact melodiile care îmi plac, altfel posibil să nu mai fi ascultat altă dată ar fi fost destul de mare.

În Spetses am petrecut și mai puțin timp, având doar două ore la dispoziție. Am fost îndemnați de multe ori să mergem la muzeul Bouboulinei, însă m-am înverșunat să nu merg, pornind de la ideea că ar fi incorect față de mine să merg la casa memorială a unei eroine cvasinecunoscute pentru mine acum mai bine de un an când am început să mă informez despre Peloponez, dar nu le-am vizitat pe cele ale lui Tudor Vladimirescu sau Nicolae Bălcescu (de pildă).

Dacă Hydra avea măgarii ca mijlocul principal de transport, Spetses te întâmpina încă din port cu o sumedenie de calești. Bineînțeles că exista și taxi, dar cum aveam puține informații despre insulă, nu ne-am încumetat să ne îndepărtăm prea tare. Aflasem că aici se află niște plaje superbe dar timpul scurt și teama de a nu râmâne indefinit pe insulă ne-au oprit să ne aventurăm prea tare.

Ne-am plimbat un pic pe străduțe și am făcut și o baie la o plajă aflată la capătul aleii ce pleacă din port.

Plaja era una cu pietricele, însă apa era foarte caldă și limpede, o adevărată plăcere.

Chiar aici se afla și o stație de autobuz care te ducea, de asemenea, spre plajele celebre, dar dacă nu am avut curajul să facem asta cu taxiul cu autobuzul care ducea spre nicăieri chiar nu ne-am încumetat.

Ce m-a fascinat încă de când am văzut portul din Hydra a fost steagul afișat aproape cu obstinență. Același steag îl văzusem și pe vapor și eram tare curios ce reprezintă. Când am văzut că în Spetses este un alt steag, m-am gândit că acestea sigur trebuie să aibă o semnificație, doar că nu știam pe cine să întreb… La întoarcerea din croazieră, l-am găsit liber la un moment dat pe comandatul navei și l-am întrebat despre semnificația steagului arborat pe navă. Mi-a explicat că steagul de pe navă este cel al Hydrei folosit în timpul Războiului de Independență.

De abia la întoarcere mi-am făcut ceva timp pentru a găsi semnificația acestuia. Steagul Hydrei este albastru cu chenar roșu, și are desenate următoarele elemente: un sfert de soare pe partea de stânga sus a steagului, apoi desenate cu alb o ancoră întoarsă înconjurată de un șarpe și o bufniță galbenă care se luptă cu șarpele. Urmează o cruce albă și apoi un steag având lancea albă și drapelul roșu având desenat cu galben capul Atenei. Toate acestea sunt așezate pe o semilună pe care este scris îndemnul: "Η ΤΑΝ Η ΕΠΙ ΤΑΣ 1821" – scris în doriană (dialect grec din vechea Spartă), ceea ce înseamnă „Sub scut sau pe scut - 1821” (îndemnul unei mame spartane către fiul său dus la război ceea ce echivalează cu să te întorci „învingător sau mort”).

Steagul Spetses (așa cum l-am fotografiat eu) este albastru cu chenar roșu. Pe un postament asemănător cu cel al Hydrei) se află (o ancoră răsturnată înconjurată de un șarpe și o bufniță roșie, apoi o cruce roșie și mai în dreapta lancea roșie steagului pe care flutură drapelul având inscripționat motto-ul ΕΛΕΥΘΕΡΙΑ Η ΘΑΝΑΤΟΣ = „Libertate sau moarte” cu litere roșii. În bibliografie am găsit că steagul ar fi alb cu chenar roșu, șarpele verde, iar bufnița galbenă. Tot aici am găsit că semnificația ar fi: crucea reprezintă creștinătatea, șarpele înțelepciunea, cunoașterea și rațiunea, semiluna reprezintă islamul (Turcia), ancora stabilitatea și perseverența, lancea puterea iar bufnița ajutorul dat de Dumnezeu. Astfel combinația reprezintă resurecția națiunii elene, crucea fiind cea care învinge semiluna.

De asemenea atât Andreas Miaoulis (hidriot care a devenit amiralul flotei grecești pe timpul Războiuluui de independență) cât și Lasakarina Bubulina (conducătoarea flotei din Spetses după moartea soțului ei) au și ei stindardul reprezentativ, pe care însă nu le voi descrie aici.

De menționat că Peloponezul este cel ce a condus războiul de independență al Greciei, iar în acea perioadă Nafplio a fost capitala Greciei. Insulele Hydra și Spetses au avut o contribuție importantă în lupta pentru independență. Hidrioții au contribuit cu 130 de nave (după alte surse 120 nave) ceea ce reprezenta aproape 2/3 din flota greacă ce a fost implicată în luptele navale cu otomanii din estul Mării Egee. Spetses de asemenea a avut o contribuție importantă la Războiul de Independență, fiind de altfel prima insulă care s-a lepădat de ocupația otomană. Laskarina Bubulina este considerată eroină a Greciei, și este cea ce a condus flotele reunite ale Hydra și Spetses. Pe data de 8 septembrie 1822 flota aflată sub comanda ei a repurtat o victorie importantă asupra flotei otomane.

---

VIZUALIZĂRI: 8806 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI