Lefkada... atat de albastra!

TIPĂREȘTE

Cand am pus prima data piciorul pe o insula greceasca, in Thassos, am simtit ceva, nu stiu ce, a fost asa, ca o dragoste la prima vedere! Era innorat, batea vantul, nu-mi zambea soarele si nici marea nu era linisita, dar pentru mine era minunat! Pescarusii care zburau in jurul nostru, mireasma leandrilor, muntele care parca, cade in mare, totul imi crea o stare de beatitudine pe care nu am mai intalnit-o nicaieri!

E greu sa exprimi in cuvinte ce simti, de ce Grecia te face sa te simti ca un drogat: sa-ti doresti mereu si mereu sa te intorci, sa-i cunosti oamenii calzi si prietenosi, sa-i „cuceresti” cate un pic din farmecul insulelor, sa lasi sa te mangaie valurile marii albastre sau sa te avanti semet pe cate un varf de munte, sa-i asculti, inganand fericit, ritmuri de sirtaki, la o taverna intr-un port, unde poti savura gustarile traditionale!

Am avut norocul sa merg intr-o excursie unde am gustat un pic din mirajul Occidentului, am fost in Budapesta si Viena, dar... mereu ma gandesc ca nu as putea sa renunt la o vacanta in Grecia, pentru alta tara. Daca in privinta tarii totul e clar, foarte dificila este alegerea destinatiei pentru vacanta. Pe mine ma atrag mult insulele si, daca toata lumea fugea de Grecia din cauza grevelor, eu ma visam sa raman captiva cat mai mult timp pe o insula, sa ma prinda o greva maaare si sa stau cat mai mult acolo! Thassos a fost pentru mine prima dragoste, stiti, ca cea din anii de liceu, cu fluturasi in stomac si cu saruturi furate, oriunde ma voi duce, tot la el ma voi gandi si visez sa ma reintorc intr-o zi, pentru ca au ramas multe locuri nedescoperite. Dar anul asta am vrut sa incerc altceva. Mai greu a fost cu sotul care suspina si el dupa insula de smarald. Initial, as fi vrut sa ajung in Zakynthos, golful Navaggio nu poate lasa pe nimeni indiferent, este atractia principala cu care te atrage orice agentie; Kefalonia, cu Myrthos-ul ei turcoaz era o alta optiune; ultima pe lista era Lefkada.

Imi doream o vacanta prelungita, sa le vizitez pe fiecare, dar mi-am dat seama ca asta inseamna mult prea mult pentru buzunarul romanului, foarte carpit si din ce in ce mai golit, asa ca am ales in ordine inversa, mai ales ca Lefkada nu are nevoie de ferry-boat, ca celelalte insule, si este si cea mai aproape de continent.

Aveam de la targul de turism o brosura super despre insula ionica, pozele fiind foarte convingatoare. Stiu cum stau lucrurile intr-o tipografie, sau ca orice poza poate fi prelucrata pe calculator, asa ca banuiam ca marketingul grecilor este pe loc fruntas. Sotul a fost foarte incantat de plajele cu apa albastra prezentate, i-am turuit eu ce mai citisem prin review-uri, ne cam speria putin distanta, cam 1200 de kilometri, dar am rezolvat-o si pe asta, convingand un coleg de servici de-al sotului sa mearga cu noi. Sofer de rezerva aveam, harti, vreo 3, gps (care s-a dovedit inutil si care a stat cuminte in torpedo); sfaturi si detalii despre insula, printate; cazarea a fost gasita tot de mine, dupa documentare pe internet; perioada aleasa a fost jumatatea lui iunie, pentru a nu prinde canicula.

Cine nu-si doreste sa aiba o vacanta perfecta, fara griji si suparari? Asa am plecat noi la drum, nestiind ce ne asteapta...

Am descoperit acum o Bulgarie muntoasa 70%, cu niste locuri asemanatoare Vaii Oltului, nu mai vorbesc de Grecia, unde cred ca pozam fiecare tunel, cat e de lung, intram intr-unul pe ploaie, si ieseam pe soare, am uitat si de oboseala si de tot! Drumul a fost putin mai lung decat preconizasem, ne-am ratacit putin in Salonic, apoi am luat-o spre Igumenitsa in loc sa facem stanga spre Prevezza, dar un telefon in tara la un bun amic, specialist pe Grecia (efxaristo, Nicu!) a rezolvat problema. Dar, parca trebuie si un pic de aventura, sa nu mearga totul ca la carte, sa fie mai palpitant...

Prima zi pe insula a fost una de acomodare, am ales sa descoperim mai bine zona unde stateam, Ponti-Vasiliki, in sudul insulei. Dupa ce am citit diferite pareri, am ales sa ne cazam aici, datorita accesului facil la mare, intrare lina si cu foarte putine pietre, stiind ca plajele Lefkadei nu prea au nisip fin.

A fost o zi un pic innorata, tocmai buna de plimbare, ne-am plimbat prin portul Vasiliki, de unde pleaca ferry catre Kefalonia si Ithaka, am admirat barcutele de la o taverna unde am descoperit o bucatareasa, romanca din Galati, a fost o zi perfecta, incheiata pe malul marii. La ora 12 noaptea admiram cum iesea luna din nori, stand pe sezlongurile de pe plaja, ascultand valurile, chiar ne venea sa dormim acolo, atat de linistiti eram, cand... am primit un telefon din tara! Tata era foarte grav bolnav! Avea deja niste probleme, stabile cand noi plecasem, dar, deh, cu batranetea nu te pui!

A doua zi, la prima ora era in spital, cu o situatie incerta, iar noi nu stiam ce sa facem: sa plecam sau sa asteptam? Asistenta lui insa ne-a linistit, pe parcursul zilei, lucrurile au inceput sa se aseze, starea tatei a fost stabilita, dar a ramas starea aceea de incordare, de... daca... Daca plecam spre tara, nu aveam cu ce sa-l ajutam prea mult, totul era sa asteptam sa vedem cum evolueaza lucrurile... Si, cu acest sentiment, de frica ca plecam la primul telefon, am incercat sa vedem cat mai multe intr-un timp foarte scurt, totul a fost facut pe repede inainte...

Prima plaja aleasa a fost Porto Katsiki, cea mai laudata si fotografiata. Sincer spun, tot timpul am crezut ca pozele nu sunt reale, nu puteam crede ca exista culoarea asta a apei... dar cand am ajuns acolo... am ramas fara grai! Era inainte de 11, cand soarele inca nu ajunge dupa munte, iar plaja este inca goala, pentru ca toti turistii apar mai tarziu. Eu pur si simplu am indragit locul asta inca de pe sosea, cand le-am spus alor mei, odata ce am ajuns in varful muntelui si se intrezarea marea: „pregatiti-va sa ajungeti in Paradis”! Ei nu citisera nimic, nu vazusera ca mine zeci de poze, credeau ca e o plaja ca oricare alta! Nu pot descrie emotia care m-a cuprins cand am inceput sa cobor scarile, imi tremurau picioarele si mana care tinea aparatul foto!

Incercam sa prind cat mai multe unghiuri ale plajei, roca, apa, valurile, fiecare pietricica cred ca a fost fotografiata de mine! Sentimentul de a privi marea la Porto Katsiki, bucuria pe care o ai cand esti acolo, ca realizezi ca acum faci parte si tu din fercitii care vad o capodopera a naturii, este unic! Iti vine sa saluti zeii, sa le multumesti ca le-au dat grecilor munte si mare la un loc, sa saruti apa marii din palmele facute caus, sa ingenunchezi fericit si sa-ti pui o singura dorinta: sa se opreasca timpul!

Am crezut ca am vazut toate nuantele de albastru, dar aici am descoperit culori noi, ireale; daca le vedeam desenate, nu ma mirau, dar sunt adevarate, ai impresia ca daca iti inmoi mana in apa aia, te murdaresti de albastru! Si, ce este si mai interesant aici, odata cu aparitia soarelui dincolo de munte, culoarea apei se schimba, se intensifica, are acea nuanta de albastru electric cu reflexii turcoaz sau azurii! Isi pierde putin din trasparenta, odata cu aparitia turistilor, (care parca ajung pe plaja dupa un semnal, dupa ora 11!), se mai... murdareste putin, adica devine si mai frumoasa, culoarea pe care o gasisem noi se schimba, este parca mai ireala...

Sus, pe o prelungire a stancii, exista un punct de belvedere, niste scari care urca si coboara iti ofera un spectacol al naturii, o simfonie in albastru, pe de o parte vezi Porto Katsiki in toata splendoarea ei, iar pe partea cealalta, coasta vestica a Lefkadei, muntele care imbratiseaza marea si culoarea albastra a apei, care, cu mana pe inima, au recunoscut cei care au strabatut Grecia in lung si in lat, nu au intalnit-o nicaieri, decat aici!

Frumusetea plajei eu am gasit-o cand este pustie, inainte de ora 11, cand soarele nu trece de munte pentru a straluci in toata splendoarea lui, cred ca eram maxim 15 persoane cand am ajuns noi.

Chiar daca intrarea in mare este brusca, iar marea, de cele mai multe ori, se juca cu noi si trimitea valuri mari, pentru mine tot spectaculoasa ramane, asta-i si farmecul ei, sa nu fie usor cucerita. Este ca o femeie frumoasa, cu multi admiratori dar care vrea sa fie enigmatica si pentru care iti trebuie timp s-o cuceresti, asa si Porto Katsiki, cred ca trebuie sa vii de mai multe ori pentru a-i cunoaste tainele. In sufletul meu este pe primul loc, detronand Plaja de Marmura din Thassos, relieful de aici fiind mult mai interesant decat cel de la Marble beach. Sa nu va uitati lada frigorifica, asta daca nu vreti sa urcati/coborati cam 100 de trepte pana sus, in parcare, unde se gasesc sandwich-uri, inghetata, sucuri si bere! Dupa ora 11, parca vin autocare cu turisti, nu stiu de unde apar asa de multi, dar aglomerata plaja nu mai are acelasi farmec. Noi am gasit loc la umbra, sub stanca, parca eram intr-o pestera, in fata marea, ce sa mai zic ce senzatie traiesti aici... Unde mai pui ca aveam si semnal de telefon!

Umbland sa fac poze peste tot, am pierdut putin din sedinta de bronzat, insa baietii au cam facut exces de soare; eram inca cu gandul in tara, ca s-ar putea sa plecam, dar si faptul ca nu fusesem deloc la strand sa ne pregatim pielea, asa ca au facut un pic de insolatie. Au refuzat cremele solare, au innotat si s-au prajit, pentru ca ne-a prins si un soare arzator de pranz. Nu ne induram sa plecam, dar stiti cum e, clipele de fericire in viata tin atat de putin... Vroiam sa descoperim cat mai multe, recunosc, eu eram cea care-i zorea sa mergem si in alta parte, cu gandul ca poate, daca nu plecam, ne reintoarcem aici.

Si, urmatoarea destinatie a fost farul de la Cape Dukato, aflat cam la 11 kilometri de plaja. In drum, am oprit la taverna Oasis, am savurat un delicios iaurt cu miere si fructe dar ne-am si revigorat dupa soare si inot. Aici, temperatura este mai mica cu 5 grade decat jos, pe plaja. La un moment dat, au venit niste nori si s-a racit brusc in jur, ne simteam ca la munte! Chiar credeam ca ne va apuca ploaia! In spatele nostru, de pe munte cobora o ceata...

Dupa cateva poze facute marii din locul special amenajat din fata tavernei, am plecat spre far. Drumul este foarte frumos, ai impresia ca nu se mai termina si nu mai ajungi odata. Farul nu este cine stie ce, dar peisajul din jur este foarte frumos. In stanga vezi insula Ithaka si foarte putin din Kefalonia, in dreapta, mare cat suprinde si, in spate coasta de vest a insulei. Nu ratati o vizita aici, merita!

Urmatoare plaja pe lista de vizitat a fost Kavalikefta, din start eliminand-o pe Egremni datorita scarilor. (dar am avut bafta sa o vedem in croaziera celor 7 insule!). Eu nu sunt soferita, dar serpentinele intalnite aici cam pun maiestria soferului la incercare, drumul ingust, intrebarea: daca apare o masina din fata? fac drumul si mai interesant. Dezolant este ca, odata ajunsi jos, la plaja, constati ca sunt decat stanci si valuri puternice. Am intrebat noi grecul de la terasa unde putem merge pentru copil, si ni s-a spus sa o luam pe langa stanci!!! Vazusem poze unde se putea intra in apa, si, cred ca, pentru plaja trebuia sa ne intoarcem putin inapoi, si sa facem stanga si sa mergem pe jos, am vazut eu un drumulet cand coboram.

Dupa cateva poze urmatoarea tinta a fost plaja Kathisma, superba, albastra, am innotat aici, (pentru ca la Porto Katsiki valurile nu prea iti dau voie) apa calda, plaja lunga, cu niste stanci superbe in partea ei stanga si ceva terase. Am avut noroc cu parcatul masinii la umbra, chiar in fata primei terase de langa stanci, iar pe sezlonguri am stat fara sa platim, nu ne-a cautat nimeni!

Am vrut sa mergem in Agios Nikitas, dar cred cam ratat indicatorul si am ajuns la un loc drag mie, manastirea Faneromeni, cu vreo 4 kilmetri inainte de orasul Lefakada.

Am vurt sa o vizitam cu o zi in urma, dar fiul gazdei ne-a spus ca nu ne sfatuieste. Fiind Rusaliile, aici se aduna toti preotii din... Grecia, este sarbatoare mare, lume multa, aglomeratie, asa ca amanat-o pentru a doua zi.

Ajunsi aici, inca se mai gaseau urmele festinului din ajun, mizerie multa, se facea curat, dar ce m-a impresionat aici au fost steguletele in alb albastru, care erau agatate pe sus. La intrare in curtea bisericii nu trebuie sa ratati plimbarea prin mica gradina zoo de aici. Vegetatia luxurianta, animalutele care te intampina: iepurasi, caprioare, diferite pasari, pana si micutul iaz unde sunt niste pestisori rosii si broascute testoase te fac sa-ti doresti sa nu mai pleci de aici. Inainte de a intra in lacasul de cult, eu si fii-mea a trebuit sa ne „echipam”cu niste halate, gasite la intrare (stiam lectia de anul trecut, de la manastirea Arhanghelului Mihail, din Thassos).

Apoi am descoperit pentru prima data interiorul unei biserici grecesti. Este putin diferit de al nostru, dar este foarte frumos. Ce mi-a atras atentia aici a fost initial o icoana, m-am dus sa ma inchin si am descoperit un fel de mic muzeu, nu stiu ce era, cu foarte multe bratari care se gasesc si la noi la toate bisericile, erau agatate pe un panou, in spatele unui geam (s-o fura si la ei???) Iar sus, daca ridicai privirea, erau atarnate de tavan foarte multe cadelnite, nu am mai vazut niciodata asa ceva. Peste tot, prin curte sunt bancute, pentru a te indemna sa te odihensti si sa asculti... linistea... Se vede foare frumos si marea, precum si orasul Lefkada, undeva in spatele bisericii este o poarta (scarile poate chiar ajung jos, spre plaja)...

Drumul de la manastire te duce inevitabil spre capitala insulei. Am mers aici la prima taverna de langa pod unde vorbisem cu fata din Arad, dar nu am gasit-o. Am ramas totusi sa mancam si nu am regretat de loc. Taverna se numeste Morganti si am mancat aici cele mai gustoase coaste de miel iar portia este uriasa.

Dupa masa ne-am facut siesta, plimbandu-ne spre pod, dar niste nori negri si urati ne-au intrerupt brusc avantul. Si localnici, si romani care muncesc in Vasiliki ne spuneau ca in golf nu ploua si eram tare curiosi sa vedem acum adevarul. O torentiala zdravana ne-a insotit o mare parte din drum, insa in Nidri am avut parte de un spectacol al naturii: un curcubeu splendid! Mare ne-a fost insa mirarea cand am vazut si in Vasiliki unul, acolo unde evident, cand am ajuns era soare, nu cazusera decat cativa stropi!

Nu se poate sa ajungeti pe insula si nu sa nu mergeti in Nidri, un frumos oras-port cu foarte multe taverne cu priveliste minunata spre insulele din jur, magazine cu preturi ceva mai mici ca in Vasiliki (sunt si mai multe ca acolo), dar tot de aici puteti face o mini-excursie spre cascada Dimosari.

Drumul spre cascada trece pe langa livezi integi cu lamai, ma durea sufletul cand vedeam cata risipa de fructe e pe jos! Aici, pentru a nu stiu cata oara, uiti ca te afli la mare, este foarte reconfortant traseul, in special dupa ce parcati masina si o luati agale, pe poteca.

Recomand excursia dupa o zi de plaja, racoarea drumului va va revigora, si, mai apoi apa rece ca gheata a cascadei.

Pentru ca au facut abuz de soare, baietii au vrut sa facem pauza de drumuri lungi si serpentine prin munti. Am hotarat sa o lasam mai moale cu bifarea obiectivelor turisitce ale insulei, mai ales ca din tara ne veneau vesti din ce in ce mai bune! Asa ca, dimineata mergeam la plaja la noi, in Ponti, iar dupa-masa mergeam pe plajele apropiate de noi: Poros beach (sau Mikros Gialos, dupa cum scrie pe indicatorul din sosea) sau Amousa Bay.

Mikros Gialos este o plaja mica, cu pietricele, intrare abrupta (ca mai toate plajele din Lefkada); cred ca sunt doua-trei terase, iar cam la 30 de metri exista un camping (campare pentru corturi si caravane, dar exista si bungalow-uri) cu restaurant, super market si piscina, Frumusica plaja, se vede in zare insula Ithaka, merita un drum pana aici.

Mai mult mi-a placut insa plaja Amousa Bay, pietricele albe mi-au amintit de Plaja de Marmura din Thassos (ce sa fac, mereu fac comparatie!), intrarea tot abrupta dar aici am vazut prima data o stea de mare adevarata, iar in apa innotau pe langa picioarele nostre pestisori de un albatru electric, superr!! Apa are o culoare minunata, verde-albastra, limpede, o placere sa faci pluta si sa privesti la silueta insulelor! Terase gasiti aici, dar si un camping, Kastri.

Daca nu am ajuns pe plaja Agiofili, am mers mai aproape, imediat cum se termina portul Vasiliki. Am ajuns aici datorita unei vederi pe care am cumparat-o si mi-a placut nespus cum arata! Si, unul din motivele pentru care iubesc Grecia, este salbaticia plajelor, iar aici ajung putin oameni, pentru ca nu este trecuta pe nici o harta. De fapt sunt 2 plaje micute, cu pietre maricele (inconvenient pentru ca nu exista sezlong-uri de inchiriat, si pe prosop cam simtiti toate pietricele pe spate!), dar apa este incredibila, la mal este un pic mai verde, iar in larg albastra...

Ultimul loc despre care vreau sa sa povestesc este un sat, Agios Petros, aflat la 4 kilometri de Ponti, pe drumul care duce spre coasta de vest a Lefkadei. L-am descoperit in drum spre Porto Katsiki si mi-au placut tare casutele mici de pe drum, chiar am zis sa trecem odata sa lasam masina la intrare in sat si sa mergem agale pe stradutele ei. Iar cand am ajuns in sfarsit, asta cu o zi inainte sa plecam, m-am simtit ca atunci cand mergeam pe strazile din Theologos (Thassos).

In drum spre plajele spectaculoase, opriti-va macar o jumatate de ora si o sa vedeti muntele Elati, aveti impresia ca sunteti undeva la munte, daca nu ati privi in spatele vostru, unde se vede golful Vasiliki! Mai mult despre acest satuc de munte, as vrea sa povestesc intr-un alt review.

Ah! Era sa uit! Sa nu ratati croaziera „4 insule”! Se pleaca din Nidri, se face prima escala la Porto Katsiki sau, in cazul nostru, Egremni (pentru ca prima era superaglomerata si nu au primit voie sa acosteze!), apoi urmeaza o vizita de 45 de minute pe Krfalonia (superba insula, o am in vedere in vacanta viitoare!), apoi 1 ora si jumate pe Ithaka, insula lui Ulisse (daca nu erau turistii de pe vasul de croaziera, cred ca era pustiu, dar tare frumos!); urmeaza 15 minute sedinta foto la grota Papanikolis de pe insula Madouri, ultima oprire pentru innot fiind pe insula Scorpio, insula lui Aristotel Onasis.

Daca nu ati inclus inca in planurile dumneavoastra insula Lefkada, eu zic sa indrazniti sa visati la un concediu de vis pe insula... albastra, cum imi place mie s-o alint! Si nu uitati, „niciodata sa nu spui niciodata”, nu se stie cand veti ajunge aici!!!

---

VIZUALIZĂRI: 9045 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI