Traseu cu maşina spre Kalithea [Halkidiki]

TIPĂREȘTE

Pe hărţile Google cel mai scurt drum dintre Ploieşti şi peninsula Halkidiki, braţul Kassandra, este cel prin noul punct vamal Makaza, deschis de curând la graniţa dintre Grecia şi Bulgaria. Cum la data rezervării unei cazări de tranzit pe teritoriul Bulgariei existau informaţii nesigure cu privire la data inaugurării acestui punct vamal, am ales traseul prin Sofia şi punctul vamal Kulata, un traseu mai lung cu doar vreo 40 de kilometri.

Numai că „socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg” şi profitând de faptul că aveam cazare dincolo de Sofia, la Blagoevgrad, am mai vizitat câte ceva de-a lungul traseului lungind-ul cu vreo 200 de km. Am fost inspirat cumva cu alegerea traseului, pentru că înainte cu o săptămână de a pleca în vacanţă o revărsare de nori a umflat pâraiele între Veliko Târnovo şi Kilifarevo distrugând şoseaua şi făcând impracticabilă această rută. Ocolul prin pasul Shipka lungea acest traseu, plus serpentinele, aşa că a fost mai bine prin Sofia.

Cum drumul meu spre Bulgaria trece prin aglomerata noastră capitală, am plecat din Ploieşti destul de devreme (orele 5:00) şi pe la 7 şi ceva eram deja la vama din Ruse. Având nevoie de cash pentru cazare şi vignetă am cumpărat 150 de leva de la o tonetă situată înainte de intrarea în vamă (2,4 ron/leva), apoi după trecerea vamei am cumpărat 2 vignete pentru două săptămâni consecutive (22.06-28.06 şi 29.06-05.07) cu 10 leva fiecare.

Şoseaua destul de bună, dar după Byala în interiorul maşinii se auzea un zgomot aşa înfundat, un bum, bum, supărător după zeci de km parcurşi, zgomot cauzat de pietrişul încorporat în partea superioară a stratului de asfalt. La un popas am studiat problema şi mi-am dat seama că acest pietriş are rolul său important în durata de valabilitate a structurii asfaltice nou create.

Ocolirea Sofiei am făcut-o prin stânga, înainte de intrare, neţinând cont că pe hartă erau nişte puncte de lucru pe această centură (fiind duminică). Am setat GPS-ul spre localitatea Krivina, am intrat fără probleme şi după ce am parcurs ceva km pe centura destul de liberă, am setat din nou GPS-ul spre Draghicevo, după care am intrat în acea porţiune de autostradă.

Înainte cu cca 10 km de Blagoevgrad, cam în dreptul localităţii Kocerinovo, am făcut stânga spre Rila, o localitate unde la vreo 20 de km se află cea mai mare mănăstire ortodoxă din Bulgaria şi despre care intenţionez să scriu un review separat. A fost un drum foarte frumos printre dealuri şi peisaje deosebite.

La întoarcerea de la Rila Monastery am făcut plinul de la benzinăria din Rila gândind că pe autostradă şi în localităţile de pe un traseu turistic circulat benzina este mai scumpă. Am gândit greşit, pentră că aici am luat benzină cu 2,5 leva per litru, iar în localităţile de pe traseul circulat benzina era 2,43 leva (la Shell) şi chiar 2,39 leva la o benzinărie căreia nu i-am reţinut numele. Ăştia sunt pe invers, eu pe unde am mai fost, am luat benzină mai scumpă de pe traseele aglomerate.

Ajunşi în oraşul Blagoevgrad ne-am cazat, după care am ieşit să facem un tur al oraşului în zona centrală. Nu mi-a plăcut deloc acest oraş! Este printre puţinele din Bulgaria în care am fost şi nu m-a atras nimic. Un oraş tern în care doar parcul central şi preţurile din magazine mi-au atras atenţia (mult mai mici ca în alte oraşe). Am cumpărat de aici spre exemplu, un slip cu 1,6 leva (cca 3,5 lei), pâine cu 30 stotinki (0,72 lei) sau bere Kamenitza cu 70 stotinki (cca 1,5 lei).

La plecare din Blagoevgrad având în vedere distanţa mai mică care ne-a rămas de parcurs până în Halkidiki, am hotărât să mai facem o deviere de traseu până la Bansko, vestita staţiune de ski a Bulgariei. Total diferit de Blagovgrad, oraşul Bansko are multe zone de verdeaţă, parcuri, restaurante şi baruri. În ziua şi la ora când noi l-am vizitat nu era aşa de animat precum ne-am aşteptat. Probabil în weekend şi în perioada de iarnă lucrurile stau altfel. Staţiunea este frumoasă, are multe zone de agrement, iar imaginile spre munţii din apropiere sunt deosebite.

Următorul oraş în care ne-am oprit a fost Sandanski, unde intenţionam să vizităm căteva obiective istorice printre care şi un muzeu arheologic. Din păcate nu am mai avut mult timp la dispoziţie, aşa că după ce am cumpărat câte ceva de la Kaufland-ul de la intrare, am parcat maşina pe o stradă laterală şi ne-am limitat în a vizita strada centrală din oraşul vechi.

Este o stradă comercială foarte frumoasă, străjuită de copaci umbroşi cu numeroase magazine, restaurante, baruri şi plină de turişti. Evident că şi preţurile sunt cu mult mai mari faţă de Blagovgrad, Rila sau Riltsi, unde mai făcusem noi ceva cumpărături (aici de exemplu, un magnet avea preţul dublu).

La ieşirea din Sandanski am alimentat de la Shell benzină, cu 2,43 leva litrul, apoi ne-am îndreptat spre vamă. Traseul cunoscut prin Levunovo era în lucru şi în ciuda indicaţiei date de "Ioana" am luat-o la dreapta spre Petrich adăugând vreo 20 km în plus la traseul spre Grecia. Formalităţile vamale au decurs rapid şi dă-i bătaie spre Halkidiki. Drumul până la Serres destul de naşpa, îngust pe alocuri şi nici covorul asfaltic nu era de bună calitate.

De la Serres am hotărât încă de acasă să nu o iau în dreapta, pe traseul cunoscut Xiopoli, Tesalonic, ci să merg către Nigrita, Apollonia, Poligiros, Nea Moudania din dorinţa de a vedea localităţi diferite de cele situate aproape de malul mării. A fost un traseu interesant, şosele bune şi frumoase, străjuite în multe locuri de leandri de mai multe culori.

După o porţiune mai lungă de drum în şes am început să urcăm, apoi la coborâre am ajuns la Lacul Volvi, al doilea lac ca mărime din Grecia. Înainte de Apollonia, într-o mică pantă, am întâlnit un loc de popas, unde am oprit să mâncăm ceva de la pachet. Popasul este situat lângă o bisericuţă, într-un loc umbros şi dotat cu un foişor, cu mese şi canapele. La umbra acestui foişor şi lângă o cişmea de apă având în spate o frumoasă livadă de măslini am mâncat ,apoi ne-am luptat cu un pepene imens luat de la Riltsi, Bulgaria.

După mai multe suişuri şi coborâşuri printre dealuri, până aproape de Poligiros, am început să coborâm pe o şosea mai dreaptă şi un asfalt excelent. La un moment dat am văzut în faţă marea şi am început să fredonez acompaniat de membri echipajului: ”Mă întorc la tine iar şi iar mare albastră... ”

Nu ştiu de ce, dar ori de câte ori mă întâlnesc cu marea, mă apucă aşa o bucurie de copil, o bucurie pe care am simţit-o prima oară la Mamaia cu mult timp în urmă. La o vârstă când prăjitul la soare nu mai constituie o plăcere ,şi de aceea prefer muntele, îmi este foarte greu să treacă o perioadă în care să nu văd spărgându-se de mal valurile tumultoase ale mării.

În continuarea traseului am mers o bună bucată de drum cu marea în stânga noastră, am ajuns la Nea Moudania, apoi am făcut stânga spre braţul Kassandra, mai precis spre Kalithea, punctul terminus al călătoriei noastre.

Aveam să petrecem aici 5 zile de răsfăţ, într-o staţiune animată, cu plaje deosebite şi având un timp excelent. Dar despre toate acestea într-un review viitor.

Pe curând!

---

VIZUALIZĂRI: 7722 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI