Vacanță în Creta

TIPĂREȘTE

Vacanță în Creta

Când am aterizat pe aeroportul din Heraklion, un val de aer cald ne-a izbit peste față, aducând mireasma cunoscută a tărâmului grecesc. Cunoscătorii știu despre ce vorbesc. Erau 26 grade, bătea vântul, un vânt cald și plăcut, după ce noi tocmai veneam de la 15 grade cu ploaie și frig. Zborul de cca o oră și patruzeci și cinci de minute a fost lin, formalități, acte, bagaje, apoi ne-am urcat în autocarul agenției pt transferul la hotel. Aproximativ după o oră, am ajuns cu bine la hotel, am dat voucherul, apoi un băiat ne-a dus bagajele în camera repartizată, la Asteria Village , despre care voi scrie ulterior. Într-o oră deja eram gata de explorarea locurilor ce aveau să ne fie ,,casă ,,pentru următoarele 7 zile (foarte puține).

Ne era foame, dar am vrut să dăm întâi o raită prin zonă, mai precis satul Piskopiano , aflat imediat lângă localitatea Koutoulufari , la cca 2km distanță de Hersonissos , pentru a vedea dacă avem agenții de închiriat mașini, agenții de organizat excursii, etc. Am fost plăcut impresionată de frumusețea locului, de multitudinea de taverne, cafenele, supermarketuri, magazine de souveniruri, desigur am reușit să achiziționăm o excursie care ne interesa foarte mult, restul timpului urmând a fi organizat în funcție de asta. E vorba de excursia în defileul Samaria, ce urma a fi în ziua de 11 iunie. După ce am și plătit excursia, am căutat o mașină, am închiriat astfel o Kia Picanto, pentru 3 zile, cu 35 euro/zi. Acum că eram cu temele făcute, puteam căuta liniștiți o tavernă unde să încercăm ceva tradițional. Mâncarea delicioasă, taverna care ne-a picat cu ,,tronc" Patriko avea să ne răsfețe papilele gustative și în următoarele câteva zile. O singură zi am încercat altceva, la o altă tavernă, ne-a plăcut mult și acolo, dar ne-am reîntors la ,,dragostea'' dintâi. :) Personalul foarte amabil și cel mai important mâncarea foarte bună.

Să spun acum câte ceva despre insula Creta, cea mai mare insulă grecească și a cincea ca mărime din mediterană. Se spune că este insula zeilor sau insula minunilor. Eu repet doar ce a zis Nikos Kazantzakis

Acest mare poet și scriitor, unul din cei mai cunoscuți autori ai Greciei, s-a născut la Heraklion și a iubit foarte mult acest loc, drept recunoștință aeroportul din capitala insulei îi poartă numele. Poate dacă amintim doar de Zorba Grecul , carte pe care el a scris-o, iar ulterior, fiind ecranizată cu mare succes, în interpretarea memorabilă a lui Anthony Quinn , e suficient pentru a-l defini pe Kazantzakis. Tot el spunea că aici trebuie să simți, să miroși, apoi să observi. Natura a fost atât de darnică cu această insulă, dăruindu-i plaje nesfârșite de nisip, golfuri ascunse, dealuri verzi, pământ fertil, dar și munți măreți, maiestuoși, ape incredibil de albastre, lacuri, păduri de conifere, totul într-o îmbinare perfectă de culori, de arome. Am văzut în plimbările noastre livezi întinse de portocali, de lime, lămâi, măslini, viță de vie, rodii, banane, multe, multe flori frumoase, colorate, dealuri nesfîrșite de ierburi aromatice, cum ar fi oregano. Aproape tot timpul bate un vânt cald, aerul fiind astfel destul de respirabil, fără a fi sufocant. Creta este înconjurată de 4 mări, la nord marea Egee, la vest marea Ionică, la sud marea Libiei, la est marea Carpatică (probabil din cauza apropierii de insula Karpathos) sau marea Cretei, fiecare cu personalitatea ei, mai calmă sau mai agitată. Totuși munții impun respect, am văzut Lefkas Ori , adică Munții Albi , care ating 2456 m . Aici iarna ninge, temperaturile pot ajunge la minus 15 grade, în timp ce la mare, nu scad sub 5-6. Ghidul ne-a spus, că oamenii din Creta se deosebesc, cei de la mare de cei de la munte, tradiții, mâncare, aici îl citez ,,până și la nunți joacă diferit " dar toți foarte amabili, primitori. :) Am văzut o insulă cu șosele impecabile, cu autostrăzi, cu peisaje ce-ți taie răsuflarea, drumuri de munte care te amețesc la fiecare curbă, cu milioane de flori, în special de leandri, eu am spus că sigur aici Dumnezeu a deschis sacul cu flori și le-a dat drumul către pământul Cretei. Tot aici poți avea parte de aventură, pe mare ori pe munte, poți căuta "pietre'' și civilizații dispărute, cetăți și orășele cochete, cu străduțe înguste, cu case vechi, frumoase, acoperite de flori, poți savura bucătăria cretană renumită pentru longevitatea populației, datorită mâncărurilor sănătoase consumate, adică îți poți satisface pe deplin toate poftele. :))

Insula este împărțită în patru regiuni, prefecturi, cum le spun ei, Chania , Rethimno, Heraklion și Lasithi . Platoul Lasithi este un loc deosebit ce ne-a fost recomandat spre vizitare, aici există unul din cele mai fertile pământuri din Grecia, pt care este invidiat de mulți alți locuitori ai altor insule. Din lipsă de timp nu am ajuns. :(Din proprie experiență recomand, vizitarea pe porțiuni, noi am stat în apropiere de Hersonissos, am fost în est, în sud, ne-am propus să ajungem și la Balos sau Elafonissi, dar e inuman, e foarte obositor, noi am ajuns doar în Chania, lăsând cele două plaje celebre poate pentru o viitoare vacanță, dar cu cazare în Chania, adică mai aproape de vest. Dacă în Rhodos am făcut un tur de la est la vest, cu mâna pe inimă pot spune că aici am fost în zig-zag, de la nord la sud, o să vedeți de ce vă spun asta. În cele ce urmează o să vă povestesc cum ne-am petrecut noi timpul acolo, ce am văzut, ce ne-a încântat privirile, ne-a desfătat simțurile, asemeni lui Kazantzakis.

Prima zi, am plecat spre est, drumul foarte bun după cum vă spuneam, marea pe stânga, plinul făcut, apropo, prețurile la benzină undeva între 1.49-1,55 euro. Am trecut de primele stațiuni, Stalida , apoi Malia , Neapoli , cu accente venețiene, am trecut prin Agios Nikolaos, aici urmând a ne opri la întoarcere. În ordine au urmat Ammoudara , Istro , apoi cuceriți de peisaj, am făcut o scurtă pauză la Pahia Ammos , un golfuleț superb, de unde marea se desparte la o aruncătură de băț de muntele masiv din spate. După o sesiune foto, am pornit spre sudul insulei, ocolind oarecum munții, avându-i cam tot timpul în stânga. Am trecut prin frumoase sate de munte, Ano Horio , Kato Horio , Kendri , ieșind la marea sudului, a Libiei, la Ierapetra . Numele orașului provine de la muntele apropiat ,,Ierapetra ,,care se pare că potrivit legendei locale o întruchipează pe zeița Hera dormind. ,,Mireasa Mării Libiei" cum i se mai spune, este cel mai sudic oraș al Europei, cu cel mai însorit pământ din Creta, cu cele mai multe zile călduroase, aici foarte rar, fiind semnalate ploi. Noroc că am găsit ușor un loc de parcare, nu era mare forfotă în orășel, ne-am învârtit puțin, evident că am căutat portul. Terase simple, chiar pe buza apei, oameni calmi, ca și marea albastră, am văzut că de aici se poate pleca către insula Chrissi , un alt loc frumos, ce poate fi vizitat. Nu am stat prea mult, așa că am continuat drumul prin sud, au urmat satele Koutsounari , apoi Koutsouras , de aici luând-o deja spre nord, am ieșit pe drumul principal la Sitia , un oraș destul de mare și frumos. De aici am luat-o spre est, prin Agia Fotia , Metohi , Paleokastro , destinație plaja Vai. Vai este cea mai mare pădure de palmieri din Europa, este arie protejată, se întinde pe o zonă foarte mare, se spune că sunt cca 5000 de palmieri, care adăpostesc păsări diverse în drumul lor spre și din Africa. Chiar legenda zice că pirații arabi ar fi scăpat semințele de palmieri, în peregrinările lor prin zonă și astfel ar fi apărut pădurea Vai, renumită astăzi pentru frumusețea și exotismul său. Se află la 152 km de capitala Heraklion, e destul de departe, dar oboseala este răsplătită prin frumusețe. :)) O mare parcare, 2 euro, pt o zi, plajă cu nisip fin, taverne, podețe de lemn pt acces mai ușor, dușuri, șezlonguri, umbrele, setul de 2 cu o umbrelă costă 9 euro, după ora 16 este mai ieftin. Nu am stat prea mult, îmi pot închipui doar ce frumos ar fi fost să petrecem o zi întreagă acolo. Am plecat cu regretul apei albastre, am mai mers încă 2 km până la un sit arheologic Ithanos , unde se pot vedea niște ruine ale așezărilor vechi, ziduri roase de vreme, o mică moară de vânt.

Cu dorința de a vedea și alte locuri am plecat la drum, înapoi spre Sitia, acum oprindu-ne la una din plajele frumoase văzute pe drum, la Petras . Plaje singuratice, cu ape albastre, cu adieri de vânt și valuri spumoase. Drumul a urmat spre Agios Nikolaos , frumosul oraș-port, situat în golful Mirabello, oraș construit în jurul lacului cu același nume, am văzut frumosul port, cu vase luxoase, dar și bărcuțe simple. De aici se poate pleca spre insula Spinalonga. Dar cel mai mult mi-a plăcut cochetul Elounda , nu am găsit parcare fără plată, :D aici a fost 3 euro, nu conta că stăteam doar o jumătate de oră. Ne-am plimbat pe faleză, am făcut poze, am admirat bisericuțele din apropiere, vasele acostate. Prima zi a fost deja epuizantă, așa că ne-am întors la Hersonissos, aici am ratat intrarea în localitate, de, eram la prima plimbare, deci am mers până la următoarea ieșire.

A doua zi, cu un nou elan am plecat către vest, destinație Chania, cam 170 km. Superbe peisajele, nu am văzut în viața mea atâția leandri, cât am putut vedea aici în Creta, oriunde, pe dealuri, pe marginea autostrăzii, tufe întregi, de toate culorile, albi, roșii, diferite nuanțe de roz, cu parfum amețitor. Înainte de a ajunge în Chania, am ajuns tot întâmplător, în micul orășel Souda , unde am descoperit o unitate militară navală, un spital militar, un port militar, bază navală NATO. După aproape două ore de mers de la hotel, am ajuns în Chania , poate unul din cele mai frumoase orașe din Creta. Acesta a fost pe rând sub ocupație romană, bizantină, venețiană, otomană, apoi odată cu toată insula, din 1913 aparține de Grecia. Găsim aici orașul vechi cu arhitectura medievală, cu Fortul venețian , cu străduțe înguste, apoi orașul mai nou, contopindu-se foarte bine, spre plăcerea turiștilor. Noi ne-am învârtit ceva până am reușit să găsim un loc liber de parcare, aici, chiar aveam de gând să renunțăm, dar tot plimbându-ne pe străduțe, am ochit un loc proaspăt eliberat. Am pornit apoi în explorarea portului, a falezei, am admirat porumbeii din port, am făcut multe poze, am văzut Farul , Moscheea Ienicerilor .

Făcând cale întoarsă, nemaiavând timp pentru ce ne propusesem, am trecut pe lângă Rethimno, am văzut cetatea venețiană doar de pe autostradă, am trecut prin Heraklion, aici am avut grijă să nu ratăm ieșirea spre Knossos , aflat la cca 5 km spre sud de capitală. Aici este un sit arheologic, descoperit și restaurat de Sir Arthur Evans la începutul sec. XX, a cărui statuie tronează chiar la intrarea în sit. Toate restaurările s-au făcut pe baza frescelor găsite în urma săpăturilor, care dezvăluiau un palat minoic, numele venind de la numele regelui Minos . Tot ce a fost descoperit se găsește în muzeul arheologic din Heraklion, iar ce se vede la Knossos sunt copii ale acestora. Intrarea este de 15 euro, doar pt palat, 16 euro include și muzeul. Cam scump! :D Dar frumos! Am văzut pe rând, Apartamentele regelui Minos , Sala Tronului , cu tronul din alabastru, Intrarea de sud și coarnele sacre ale taurului , Intrarea de Nord , Apartamentul Reginei , cu frescele cu delfini, multe fresce renumite, ca Săritori peste taur , Femei în albastru . Multe săpături începute, protejate și acoperite parțial unde nu se poate accede, doar ne imaginăm Labirintul și mitul Minotaurului , :D care se presupune a fi în legătură cu palatul, sau chiar sub el. Nu intru în mai multe detalii de istorie, de legende și mituri, e frumos doar să ne imaginăm, e suficient, dar odată ce vezi măreția, îți poți închipui vremurile de mult apuse.

Am încheiat astfel încă o zi frumoasă, urmând ca a treia zi să mergem din nou spre sud, către plaja Matala . De la noi din Koutoulufari, aproximativ 100 km. Un drum pitoresc, cu dealuri cu pomi fructiferi, cu portocali, cu livezi de măslini și viță de vie, am trecut prin sate simple, tradiționale, ca Agia Varvara , Agia Deka , Mires , ieșind din nou la liniștita mare a Libiei. Plaja Matala, situată în satul pescăresc cu același nume, găzduiește chiar în aceste zile Matala Beach Festival . Este una din zonele protejate de Uniunea Europeană, pt a asigura supraviețuirea habitatelor și speciilor valoroase amenințate din lume. Este una din plajele cu steag albastru, parcare mare contra 2 euro/zi; găsim aici toate facilitățile, dușuri, wc., chiar și pt persoane cu handicap, cabine de schimb, salvamar, punct de prim ajutor, sezlonguri și umbrele, 6 euro setul, un nisip mai grunjos, mai măricel, cenușiu, ape limpezi, dar cu stânci plate la intrarea în apă, desigur sunt de ajutor papucei de pietre. Taverne, restaurante te ademenesc pt masa de prânz, sau de ce nu, o cină într-un decor romantic. Dar am stat noi ce am stat, am urmărit ,,mișcările de trupe" pe muntele din dreapta noastră și nu am rezistat, deci am plecat în explorare, :)) aici este un sit arheologic, cu morminte romane, probabil că toți știu de pe net celebrele găuri pe unde se plimbă lumea. :) Am plătit intrarea 2 euro pt adulți, gratis sub 18 ani, hai la cutreierat. Trebuie puțină atenție pt că pietrele sunt alunecoase, dar am descoperit încăperi ce adăposteau pe vremuri mormintele. De la înălțimea lor se poate vedea marea, superbă in bătaia soarelui. Se pare că aici a fost turnat filmul grecesc ,,Mătușa mea hippie" amintind astfel că aici s-au perindat odată cu anii ”60 o mulțime de hipioți. Chiar cântecul ,,Carey" al cântăreței de muzică folk Joni Mitchell din Canada, a fost compus aici în Matala. Oricum noi am petrecut o zi frumoasă aici, am făcut baie, am făcut plajă și ne-am odihnit pt ceea ce urma ziua următoare, Defileul Samaria . Dar asta într-o poveste viitoare.

---

VIZUALIZĂRI: 7987 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI