Creta - Insula miracolelor

TIPĂREȘTE

Despre Grecia s-a scris mult si cu descrieri amanuntite despre locuri superbe, despre mancaruri bune si despre oameni minunati.

Dar pentru ca mi-e tare draga aceasta tara voi incerca sa mai adaug si eu ceva. Am fost de multe ori in Grecia, dar doar de 3 ori in Creta - insula fermecatoare, cu oameni fermecatori. Prima noastra deplasare in Creta a fost in 2007, cand dragii nostri prieteni (el - grec-cretan, iar ea ramanca) ne-au convins sa mergem la hram, la hram in satul Panagia, unde locuiau parintii lor. Sarbatoarea hramului era pe 15 august si deci ne puteam bucura si de soarele de vara al Cretei. Urma sa locuim intr-un sat de cretani, in casa unor persoane dragi noua. Am trait cateva zile (vreo 7) asa cum traiesc localnicii pe care viata i-a facut sa para duri, dar care au un suflet minunat.

Drumul pana la Atena l-am facut cu masina. Dupa 1 zi de odihna acasa la prieteni, in Atena, am pornit spre Creta. Cu tot cu masini ne-am imbarcat pe ferry-boat. Dupa un drum de 8 ore si un somn destul de odihnitor pe vasul elegant ce ne legana usor iata-ne la Heraklion. O cafea buna la prima ora a diminetii si…Panagia ne asteapta. Si trebuia sa ne mai astepte pentru ca mai aveam locuri noi de vazut.

Mai intai se impunea un tur al orasului. Heraklion nu este un oras impresionant, dar nici nu poate fi ignorant odata ce am ajuns aici. O vizita in port, o plimbare pe faleza cu arsenalul venetian si pe strazile orasului, admirand fantana Morosini ce dateaza din sec. XVII si grupul statuar al Aretuzei cu cei 2 feciori ce o placeau. Urmatorul popas a fost la mormantul lui Nikos Kazantakis si apoi…Knosos. Palatul din Knosos cu urmele unei civilizatii disparute si atat de prezente. Cu”ghidul”nostru ce incerca sa-si tina grupul aproape am colindat printre ruinele (uneori poate prea mult refacute) pline de mister, asteptand sa apara Minotaurul cretan…

Din nou la drum si dupa circa 30 km parcusi prin livezile de maslini ajungem in Panagia. Urmatoarea zi era hramul. Hramul se sarbatoreste in casa fiecarui satean, dar urma sa fie si o masa comuna, cu satenii si invitati lor, in curtea scolii. A fost minunat! Muzica si dansul cretan a facut sa dispara bariera lingvistica si fie greci sau romani veselia era in toi.

Motivul principal al deplasarii trecuse, asa ca urma sa vedem ceva din aceasta minunata insula. Scurta “sedinta de consiliu” (doar suntem in tara unde s-a nascut democratia) si s-a hotarat:2 zile in estul insulei si 3 zile in vest.

Drumul spre est ne-a dus din nou in Heraklion. Vazusem palatul din Knosos si trebuia sa ne completam cunostintele cu o vizita la Muzeul de Arheologie pt a admira multe din exponatele deosebit de valoroase si interesante. Am continuat cu o vizita la Acvariu si apoi in pitorescul oras Ag. Nikolaos. Orasul este situat deasupra golfului Mirabello si ofera o priveliste magnifica. Pauza de o gustare si o inghetata “Dodoni” excelenta si la drum. Noaptea ne-a prins in Zachros. Cazarea nu a fost grozava (nu aveam rezervare), dar clipele petrecute la o tavern pe malul marii compensa orice inconvenient. A doua zi am ajuns pe plaja cu palmieri de la Vai. Am poposit cateva ore la umbra palmierilor, ne-am bucurat de soare si de apa minunata, dar mai era nevoie de putina cultura. Drumul de intoarcere spre casa a fost intrerupt de vizita la situl arheologic de la Zachros.

Acasa ne astepta o masa plina de bunatati mediteraniene: anghinare-culeasa din gradina, masline, horta (plante verzi din flora spontana, fierte stropite cu ulei de masline si suc de lamiae) peste si caracatita la gratar, putina tuica de Creta si la final loukoumades (gogosele cu miere si scortisoara). Urma o noua zi.

De aceasta data plecam spre vest. La 25km de Heraklion ne-am abatut in satul Fodhele, unde se spune ca s-ar fi nascut pictorul Dhomnikos Theotokopoulos-El Greco. Muzeul era inchis asa ca am vazut doar exteriorul si imprejurimile. Am continuat spre Hania cu o scurta vizita la Manastirea Arkadi, poate cel mai sacru loc din Creta. In aceasta manastire in anul 1866 femei si copii adapostiti in pivnita au fost ucisi in timpul asediului de catre trupele turcesti. In curtea manastirii sunt inca prezente urme ale luptelor:un trunchi de chiparos cu un glonte, osuarul cu craniile celor ucisi. Mai aveam putin si ajungeam in cel de al doilea oras al Cretei - Hania. Orasul inca pastreaza specificul venetian. Zona portului este foarte frumoasa asa ca masa de pranz am servit-o la o taverna, sub umbra vitei de vie si cu vedere spre mare si spre far. Ziua s-a incheiat cu plimbare pe strazile cochete si in piata plina cu fructe si legume, cu peste si fructe de mare si nu in cele din urma cu o varietate de condimente ce fac atat de gustoasa mancarea mediteraniana.

A 2a zi drumul nostru continua din Hania spre sudul insulei, spre defileul Samaria. Nu am trecut defileul pe jos asa cum ar fi fost frumos, ci am continuat cu masinile, dupa ce am facut o pauza de cafea la taverna ce oferea o panorama asupra zonei. Si drumul ne-a dus pe malul marii, cu vizitarea unui castel venetian. Legenda spune ca la apus intre zidurile inca bine pastrate se aud calaretii in galop si cei norocosi ii pot si vedea. A urmat o pauza de masa la o taverna inconjurata de bougainvillea, cu putina plaja si un somn bun intr-o pensiune draguta. In urmatoarea zi urma sa vedem o zona ce nu ne-o imaginam in Creta. Locul unde apa dulce a raului Preveli se amesteca cu apa sarata a marii Egee. Peisajul este superb si a fost pt. un timp locul de campare a hipiotilor, dupa ce un timp au locuit in Matala (voi ajunge si acolo). O sedere de cateva ore, cu plaja, plimbare pe rau si o baie pe alese :in mare sau in rau si mai departe…. Mai aveam de vazut Matala cu mormintele romane ce au servit drept adapost pt. crestini, mai apoi pt. hipioti si al doilea mare palat al civilizatiei minoice cel de la Festhos. As spune ca aici mi-a plcut mai mult decat la Knosos, dar e o parere strict personala.

Periplul nostru in Creta se incheia, dar eu imi promiteam, admirand din curte muntii unde Zeus isi gasise lacasul, ca nu va fi ultima data cand voi fi in aceste locuri. Si asa a fost. Am mai fost in Panagia de 2 ori si…. poate…cine stie…Imi pare rau ca nu sunt in stare sa redau starea traita in acele minunate locuri, dar puteti incerca sa va convingeti singuri.

Pentru rabdarea de a citi tot ce am scris va recompensez cu cateva fotografii din “Insula Miracolelor”!

---

VIZUALIZĂRI: 3147 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI