O scurtă plimbare în orașul alsacian Mulhouse

TIPĂREȘTE

A treia zi de ședere în orașul Basel o programasem pentru câteva drumeții în munții Jura, însă din cauza timpului nefavorabil (ploaie) am schimbat programul și ne-am orientat la câteva orașe din nord-estul Franței, Alsacia. Primul dintre ele a fost orașul Mulhouse, aflat la cca 37 km distanță de granița cu Elveția.

La ieșirea din Basel am fost opriți la un punct de control de către vameșii francezi. Ne-au întrebat cu ce ocazie în Franța și după ce le-am spus că suntem turiști și mergem să vizităm Alsacia, nu ne-au mai cerut nici măcar actele. De remarcat că doar pe noi ne-au oprit, dintre toate mașinile, și am anticipat acest lucru, când am văzut o femeie vameș cum și-a aruncat privirea pe numărul mașinii noastre.

Pentru că nu am studiat pe net mai nimic înainte despre orașul Mulhouse, am setat GPS-ul într-o zonă care am crezut eu că este mai aproape de centru și unde se afla și o parcare cu plată, Rue de Stalingrad. Cu tot GPS-ul meu, am rătăcit un pic prin păienjenișul de drumuri la intrarea în oraș. Cel pe care m-a dirijat Ioana era în lucru, iar pe cel de ocolire nu-l recunoștea, mă tot aducea în punctul de deviere. A trebuit să aleg un drum la vreo cinci km, ca să mă depărtez de punctul buclucaș și să pot ajunge unde trebuie.

Numele orașului, fondat la începutul secolului VIX, a fost dat de instalarea pe aceste locuri a unei mori, iar roata morii reprezintă emblema orașului. Potrivit unei legende, ”un razboinic a fost găsit rănit aproape de moară şi fiica morarului l-a îngrijit şi mai târziu i-a devenit soţie. Copiii lor s-au numit mulhousieni şi aceasta explică numele „Mulhausen”, care în limba germană înseamnă Casa Morii”. Este al doilea oraș important din Alsacia, după Strasbourg.

Orașul s-a dezvoltat în timpul regelui Frederic Barbarossa , iar la începutul secolului XIII devine autonom ca urmare a oferirii titlui de oraș-regal. În urma acestei autonomii orașul este ocolit de conflictele care au măcinat Alsacia, precum războiul de treizeci de ani și astfel cunoaște o dezvoltare economică avansată. Această autonomie a durat aproape cinci secole, când la nouă ani de la Revoluția Franceză orașul este anexat de Franța.

Ca parte din Republica Franceză, orașul se dezvoltă și mai mult, se înmulțesc întreprinderile, se modernizează infrastructura de transport, se construiește canalul dintre Rin și Ron și se dublează numărul populației. Anexat de Germania în urma războiului franco-prusac (1870), orașul regresează, dar își revine, când la sfârșitul Primului Război Mondial (1918) este alipit din nou Franței.

În Al Doilea Război Mondial este ocupat de naziști și suportă mari distrugeri de la bombardamentele pentru eliberare. După război orașul este reconstruit, apar noi sectoare de activitate, cel mai important fiind cel al construcției de automobile (uzina Peugeot). Astăzi orașul Mulhouse este unul dintre cele mai importante orașe industriale ale Franței.

Așa cum arătam mai sus, nu prea am avut timp să mă documentez în legătură cu vizitarea acestui oraș și după ce am lăsat mașina în parcarea din Rue de Stalingrad (prima oră gratuit), am luat-o la nimereală prin oraș ghidați de turla unei biserici. Am trecut pe lângă numeroase clădiri istorice vechi și am ajuns într-o frumoasă piață pavată cu piatră cubică, Place de la Réunion. Este un loc central în Mulhouse și a fost numit așa în amintirea alipirii orașului la Republica Franceză în 1798.

Pătratul pietonal al pieței este mărginit de numeroase clădiri istorice vechi și este cel mai frumos și cunoscut loc al orașului. Deasemenea, piața este mărginită și de câteva obiective turistice deosebit de interesante. Pe latura de nord se află unul dintre ele și este cel mai vizitat din oraș, Temple Saint-Étienne sau Biserica protestantă Sfântul Ștefan.

Construită la jumătatea secolului XIX, în stil neo-gotic, biserica impresionează prin mărime și prin înălțimea turlei (cea mai înaltă dintre toate bisericile Alsaciei). Vitraliile sale enorme și viu colorate în roșu și albastru sunt adevărate opere de artă.Turnul clopotniță, din spatele bisericii, este vizibil de la distanță și adăpostește cele mai mari clopote de biserică protestantă din Franța. Datorită mărimii și frumuseții sale i se mai spune și Cathédrale de Mulhouse .

Pe latura de sud-est atrage atenția o altă clădire deosebit de frumoasă, Hôtel de ville - Musée Historique. Este o clădire veche de peste 500 de ani și a fost primăria orașului până la alipirea la Republica Franceză din 1798. În prezent o sală din interior, de la etajul I, este folosită pentru Consiliul Orașului. Clădirea mai are la parter un Centru de Informare Turistică și un Muzeu de istorie, în care găsim documente tematice cu istoria orașului și al provinciei Alsacia.

O altă clădire istorică veche, situată pe latura sudică a pieței, este Farmacia Lys. Datând de la începutul secolului XVII, este una dintre cele mai vechi farmacii din Franța. În interior ies în evidență decorațiunile și în mod special picturile de epocă de pe tavan.

Tot pe latura sudică remarcăm o altă clădire istorică (secolul XV), Casa Mieg, decorată cu numeroase picturi murale. Alături se află o fântână arteziană cu o statuie a unui halebardier și Cafe Mozart. O altă cafenea frumoasă Café William Tell se află în spatele fostei primării, pe latura de nord-est. La capătul străzii cu același nume se află o altă clădire istorică, cu statuia unui leu la intrare, care adăpostește un muzeu de arte frumoase (Musée des Beaux-Arts) cu lucrări ale unor artiști locali.

O altă zonă frumoasă a orașului Mulhous, în care am ajuns străbătând o uliță pietonală, este Place de la République , înconjurată de magazine și restaurante de lux. Alăturat un parc cu castani, este deasemenea înconjurat de niște clădiri cu o arhitectură deosebită.

Alte două obiective interesante din Mulhouse, la care n-am mai ajuns fiind departe de centru, sunt Cite du Train (Orașul trenului), cel mai mare muzeu de cale ferată din Europa și Cité de l'Automobile (Orașul automobilului). Acesta din urmă adăpostește cea mai mare colecție de automobile Bugatti din lume Colecția Schlumpf . Mi-a părut rău:( că nu am putut vizita cel puțin al doilea muzeu, mai ales că citisem și review-ul lui @cristian h (vezi impresii)

Fără îndoială că Mulhouse nu este un oraș must- see, dar pentru cei care vor să-și facă o idee despre istoria Asaciei și Lorenei, se găsesc aici numeroase muzee ce conțin documente edificatoare. Și mai trebuie amintit ceva: Timișoara este înfrățit cu acest oraș de peste 20 de ani.:)

Vacanțe cât mai frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 9412 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI