Vaduz - capitala principatului Liechtenstein

TIPĂREȘTE

Prin Vaduz, capitala micului stat Liechtenstein, am trecut de doua ori. Spun "am trecut" pentru ca nu pot numi vizite opririle de numai doua ore. In circuitul din 2009 (vezi impresii) am ajuns in Vaduz dupa lasarea intunericului si nu pot spune ca mi-am facut vreo impresie in scurtul ragaz petrecut in fata primariei, langa vitrinele magazinelor inchise. Singura mea amintire este castelul princiar luminat feeric, amplasat pe inaltime, la care priveam ca la pomul de Craciun.

In aceasta vara, mergand din Austria spre Elvetia, am traversat Liechtenstein si am facut din nou o oprire in Vaduz, de asta data in plina zi. Ma bucuram la gandul ca voi completa carentele vizitei precedente cand nu am facut nici macar o poza. Autocarul ne-a lasat in centru, iar noi am avut de ales intre explorarea orasului pietonal, pe cont propriu sau in grup, intr-un tur cu minicarul. Stiam ca intreg orasul se poate strabate in mai putin de o ora, dar am ales cea de-a doua varianta pe considerentul ca un tur ghidat este intotdeauna mai bun si mai complet decat orice vizita facuta individual si pe nepregatite.

In turul cu minicarul care a costat 6 euro/pers., pornind din centru, timp de 35 de minute am fost plimbati in orasul vechi, in zona verde, am vazut Red House despre care se spune ca este cea mai veche cladire din Vaduz, am facut o pauza pentru fotografie intr-un loc inalt, cu o perspectiva mai larga asupra asezarii si crestelor montane inconjuratoare, apoi am continuat in coborare printre viile princiare. Vaduz este un oras verde, cu arbori, flori si plante crescand decorativ pe garduri si in curti. Cladirile nu sunt prea mari si nici strazile nu sunt prea late. Dar, la ce ar folosi toate acestea unei populatii urbane numai cu putin mai mare de 5000 de locuitori? In Vaduz e multa liniste, curatenie si aer curat. Undeva, in zona verde, departe de vile si alte constructii, am vazut terenul de fotbal si echipa FC Vaduz la antrenament. Eu nefiind microbista, lipsita total de informatii de acest gen, m-am mirat afland ca o tarisoara atat de mica are si echipa de fotbal.

Poate ca ar trebui sa specific pentru informarea generala ca tarifele afisate la punctul de plecare Citytrain Tours sunt in franci elvetieni - 10,5 franci/pers. individual, 8 franci/pers. in grup si 5 franci pentru copii, dar se poate plati si in euro.

Incheindu-ne turul, am ramas pentru restul timpului in centru, langa cladirea RATHAUS - primaria, cu intrarea arcuita, cu balconas pictat si cu cai fantezisti decorand una dintre fatade. Cladirea Guvernului se afla foarte aproape si este frumos ornamentata deasupra ferestrelor si sub stresini. Catedrala St. Florian este situata la intrarea in oras, dar turla ei semeata se zareste de pretutindeni. Lacasul a fost inaltat in anul 1873 pe locul unei vechi biserici medievale si a fost ridicat la rangul de catedrala romano - catolica in anul 1992.

Castelul cu o vechime de aprox. 700 de ani, construit pe o inaltime abrupta, vizibil din aproape orice punct al orasului, este resedinta familiei princiare si nu se poate vizita. Este fara indoiala edificiul simbol al principatului Liechtenstein. O macheta foarte interesanta a fost realizata si amplasata in centrul orasului pentru turistii care se inghesuie s-o fotografieze si sa se fotografieze ei insisi alaturi de ea.

In centru, in zona comerciala, sunt terase, magazine cu suveniruri, multe flori si banci pentru relaxare. Atunci cand am fost noi, in ziua de 5 iulie, in piata publica se pregatea o scena pentru Oberland Fest, sarbatoarea orasului la 300 de ani.

Galeria de Arta - Kunstmuseum Liechtenstein - este un muzeu de arta moderna gazduit intr-o cladire noua, ca o mare cutie neagra, foarte sobra in comparatie cu cladirile din jur. Pentru ca se apropia ora intrunirii la autocar, n-am intrat in muzeu multumindu-ne doar sa-l contemplam pe exterior.

Cu siguranta, Vaduz - capitala principatului Liechtenstein - nu poate fi considerata o destinatie turistica in sine, dar in trecere prin zona merita o oprire si aici pentru a vedea macar aparentele vietii intr-un stat mic, dar foarte puternic financiar.

Privind din nou - rasarind dintre copaci - turla impunatoare a catedralei, am ajuns la cursul Rinului. Pe langa podul de lemn interzis circulatiei motorizate de orice fel, am ajuns la podul pentru vehicole dupa trecerea caruia ne aflam deja in Elvetia. Un semn rutier, o sageata spre dreapta, indica directia catre St. Gallen, urmatoarea noastra destinatie.

---

VIZUALIZĂRI: 5852 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI