Maroc, Spania, Portugalia - circuitul 'misiune' - II

TIPĂREȘTE

In cea de-a unsprezecea zi a turului (si a patra in Maroc), am parasit Marrakesh cu destinatia Rabat. Un popas la vremea amiezei pentru servirea mesei este binevenit, nu insa si cand ne aflam in Casablanca. Mearga la masa cui ii e foame! Uitand de foame, am alergat pe faleza sa vad Oceanul Atlantic. Cerul era innorat dupa furtuna din ajun, pe plaja adia vantul, valurile erau mari, dar unii s-au incumetat sa incerce apa. Eu am savurat zarile si m-am multumit cu fotografii. Moscheea Hassan al II-lea cu esplanada despre care se spune ca este construita pe apa pentru ca este inconjurata din trei parti de apa, este impresionanta, dar nu mai mult decat cladirile anexe: biblioteca, sala de conferinte si celelalte. Am vazut toate acestea din exterior, apoi - sub un cer involburat, cu multi nori negri - ne-am continuat drumul spre Rabat.

Palatul regal din Rabat strajuit de garzi, a fost vizitat doar exterior, dar in Mausoleul lui Mohamed al V-lea cu garzi la fiecare usa, geam sau colt de incapere, am intrat si am fost impresionata de rigurozitatea, eleganta si imobilitatea garzilor. In oras, peste tot circulatia era oprita pentru a inlesni trecerea grupului nostru. Abdul, ghidul local, cunostea toti politistii de strada pe care ii saluta si ii pupa. Dupa amiaza am fost singura in oras, in apropierea hotelului, in cateva magazine elegante, apoi in bazar, prin marea aglomerare de oameni si marfuri traversata din cand in cand de cate o teleguta trasa de un catar sau un magar.

Dupa sase zile, turul nostru in Maroc se apropia de final. De la Rabat ne-am indreptat spre Tanger pentru traversarea Stramtorii Gibraltar cu ferryboat-ul. La Tanger, inainte de a patrunde in port la punctul vamal, autocarul a oprit la o intersectie, moment in care un tanar marocan s-a aruncat iute sub autocar si agatandu-se de ceva a incercat trecerea frauduloasa in Spania. A fost descoperit la controlul de frontiera. Nu vreau sa ma gandesc la ceea ce a avut de patimit ulterior. Mi-am amintit atunci de vremurile trecute de pe la noi…

Dupa traversarea cu ferryboat-ul, la Tarifa ne astepta bucuroasa de revedere doamna pagubita de acte si bani la Barcelona. Cu grupul reintregit, am continuat spre La Linea pentru trecerea frontierei in Gibraltar deoarece voiam sa aruncam o ultima privire inspre Africa si sa vedem din inaltimea stancii intalnirea Mediteranei cu Atlanticul. Acest moment a fost prezentat aici: vezi impresii

In Sevilla, Palatul Real Alcazar, fastuos, cu gradini frumoase, impresioneza pe oricine. De asemenea am vizitat Catedrala, Mormantul lui Cristofor Columb si Piata Spaniei, iar in Cordoba moscheea-catedrala La Mezquita, pe drept cuvant unica in lume, cu cei 1000 de piloni, cu duble arcade de sustinere, cu orga si foarte, foarte multa arta (picturi, sculpturi in lemn si marmura, altare mari).

Un spectacol de flamenco (12 euro/pers.) a completat imaginea Spaniei, definind prin dans spiritul iberic.

Intre Spania si Portugalia nu exista punct vamal, ci doar un rau traversat de un pod. La Lisabona am ramas doua nopti. In prima zi, pana sa ajungem la hotel (care era undeva langa aeroport, cu o lunga bajbaiala prin labirintul de sensuri si semne de circulatie), am vizitat statiunile Estoril, Cascais si Algarve cu scurte popasuri pentru fotografie si pentru a ne forma o idee in vederea unor sejururi viitoare.

Despre Sintra si Cabo da Roca, cel mai vestic punct al continentului european, loc ce mi-a ramas adanc intiparit in suflet, am relatat aici: vezi impresii

La Lisabona, impresionant este Monumentul navigatorilor portughezi cu bazoreliefuri si planiglobul realizat in piatra, pe pavajul piatetei, unde sunt marcate - incepand cu anul 1400 - descoperirile marilor navigatori portughezi.

Cea de-a doua zi in Lisabona a fost decretata timp liber, la dispozitia fiecaruia. Dar cum poti sta intr-un hotel la periferia orasului, odihnindu-te, cand te afli pentru prima oara intr-o capitala europeana?

Asa incat, am platit ghidului servicii auxiliare (5 euro/pers.) si am plecat, fara autocar, in descoperirea Lisabonei. Prima descoperire: ne aflam in saptamana transporturilor, perioada in care transportul public in Lisabona este gratuit. Cu aceasta binefacere pentru buzunarele noastre care incet, incet, se desertau, am vizitat Manastirea Jeronimos si Turnul Belem in care am urcat mai multe nivele, Castelul Sao Jorge cu multe creneluri si Catedrala cu mormantul lui Vasco da Gama. Cu un lift construit in 1902 de un discipol al lui Eifel, am urcat (2,80 euro/pers.) la ruinele unei alte manastiri. Am servit pranzul la un restaurant chinezesc amplasat chiar la baza liftului (8 euro/pers. indiferent ce si cat mananci).

Am parasit Lisabona cu destinatia Porto, dar ziua ne va oferi doua mari popasuri de suflet: Fatima - cu imensa catedrala dedicata Fecioarei Maria si Coimbra - cu una dintre cele mai vechi universitati din lume. Este atata liniste la Coimbra si am privit cu atata admiratie grupurile de studenti in robe coborand panta de la universitate!

La Porto, cu ghid local, am vizitat catedrala, o librarie aflata intr-o frumoasa cladire si gara decorata cu azuleju (placi de faianta specific portugheze), cu scene din viata orasului. Despre degustarea de vinuri de la Crama Sandeman am relatat aici: vezi impresii

In cea de-a 18-a zi a periplului nostru prin lume, am parasit Portugalia. Cerul era noros, uneori stropind usor si-mi era somn tot timpul. Atipind din cand in cand, am ajuns la Escorial unde am vizitat palatul sobru (fosta manastire), cu picturi, tapiterii si mobilier din timpul mai multor dinastii. Am fost impresionata de incaperile mormintelor cu statui, blazoane si sarcofage lucrate artistic. Incepea sa se resimta oboseala si eram nemultumita ca "alergam". Nici nu mai stiu cum era hotelul din Ciempozuelos unde ne-am cazat devreme, avand ragaz pentru cumparturi la un supermarket (struguri si apa Borsec) si pentru o cina buna la restaurant, cu meniu complet (8 euro/pers.) preparat de un roman din Braila.

A doua zi am vizitat Palatul regal de vara (de vanatoare) din Aranjuez cu incantatoare gradini, fantani si iazuri cu rate si gaste. La Toledo, un tur de ciclism care a perturbat circulatia, ne-a perturbat si pe noi pentru ca nu am putut vizita cetatea. A trebuit sa ne multumim cu catedrala si Manastirea Juan de Los Reyes.

La Madrid am ramas trei nopti. In turul de oras cu autocarul facut in ziua sosirii, am admirat statuia lui Cervantes cu celebrele lui personaje: Don Chijote de la Mancha, Sancho Panza si Dulcineea, apoi Corida cu multimea care astepta la intrare pentru spectacol.

A doua zi am vizitat fosta catedrala (unde era slujba) si Santa Maria, actuala catedrala (unde nu era slujba). Palacio Real si Muzeul National Prado sunt doua obiective peste care este pacat sa treci in goana, chiar si intr-o prezentare scrisa. De aceea, sper sa pot reveni in curand cu detalii.

Nu trebuie sa omit a mentiona monumentul comemorativ al atentatului de la Madrid din Gara Atocha unde si-a pierdut viata si o romanca. I-am vazut numele scris in lunga lista a victimelor. Sala de asteptare a acestei gari este atat de mare si de frumos decorata incat nu crezi ca te afli intr-o gara. In afara de restaurante, chioscuri si multe scaune pentru calatorii care au de asteptat, aici sunt gradini tropicale, arbori inalti, plante minunate, iazuri cu pesti si sumedenie de broaste testoase.

Timpul liber din ultima zi in Madrid a fost dedicat unor cumparaturi si plimbarii de voie prin oras. Am luat autobuzul de la hotel (1 euro, la sofer) si am mers pana la Puerta del Sol, apoi, pietonal, pe strazile din jur pana la Piata Cibeles, admirand si fotografiind.

La Zaragoza am facut un ultim popas pentru Catedrala Nostra Segnora del Pilar inchinata Fecioarei Maria, cu orga si doua altare deosebite, apoi, prin Muntii Pirinei, cu stanci si vai frumoase, am trecut in Andora oprind pentru cumparaturi la Santa Julia - prima localitate dupa vama. Am continuat pe drumuri montane sinuoase pana in Franta, la Perpignan si ne-am cazat la Hotel des Vignes.

La Avignon am vizitat Palatul papal care a gazduit centrul catolic mutat temporar de la Roma, cu catedrala, muzeu, gradini frumoase cu mici cascade si iazuri cu pesti. Am admirat raul Ron si podul neterminat, am fost impresionati de generoasa oferta a magazinelor cu levantica, apoi am plecat prin Muntii Alpi spre Bellegarde pentru a incheia inca o zi din maratonul nostru.

Traversarea Elvetiei era programata pentru ziua urmatoare, a 24-a. In Geneva n-am ratat marea fantana arteziana simbolul orasului, lacul Leman si raul Ron cu podurile lui, iar la Berna Catedrala reformata St. Vizenz, Palatul Parlamentului si turnul cu ceas. Zurich, in putinul timp dedicat, nu mi-a lasat o impresie grozava. Intrarea in oras era aglomerata, cu multe lucrari pe carosabil, iar dintre cele doua catedrale propuse spre vizitare una era inchisa, iar cealalta infiorator de sobra, fara decoratiuni. La Vaduz, in Liechtenstein, am ajuns pe intuneric, dar in scurtul ragaz petrecut in fata primariei, am admirat decorul cu cai realizat in stil modernist si castelul princiar situat pe inaltime, luminat feeric.

In aceeasi seara am trecut in Austria si ne-am cazat la ora 21.30.

In penultima zi a circuitului "misiune", Salzburg ne-a fascinat cu gradinile Mirabel si cu faptul ca aici totul vorbeste despre Mozart (casa in care s-a nascut, o alta in care a locuit, piata, chipul lui pe orice suvenir, cutii pentru bomboane in forma de vioara…). In piata cu o generoasa oferta de specialitati traditionale, mi-au atras atentia si mi-au starnit apetitul niste covrigi uriasi (2,50 euro/buc. sau 7 euro/3 buc.).

Urmand drumul pe autostrada, am trecut in viteza pe langa Viena, iar seara am ajuns la Budapesta prea obositi pentru mult dorita croaziera by night pe Dunare. Toata lumea a fost de acord ca poate ramane pentru alta data.

In cea de-a 26-a zi, dimineata, iata-ne imbarcati la Budapesta cu destinatia Bucuresti! Drumul a fost lung, pe acelasi traseu si cu aceleasi opriri, lasand pe parcurs turistii din tara. Dupa un binemeritat popas pentru pranz la Miercurea Sibiului unde am servit, dupa atata timp, mancarurile noastre romanesti (mamaliguta cu branza de oi, ciorba si sarmale), prin Valea Oltului, am continuat spre Bucuresti.

La final, concluzii:

In acest circuit am "bifat" multe obiective, dar am si notat ceea ce ne place mai mult urmand sa revenim pe indelete.

Circuitul in grup este una dintre formele dificile de turism. Am strabatut 12 tari mai mici sau mai mari si nu stiu cate capitale ruland aprox. 14.000 km pe sosele foarte bune (exceptand Romania).

In afara faptului ca am infruntat oboseala, uneori a trebuit sa facem fata iesirilor nervoase ale unora mai putin rezistenti la efort si stres. Trebuie sa ai picioare bune si dispozitie de a merge peste tot. Circuitele lungi nu sunt recomandate copiilor si nici persoanelor cu probleme de sanatate.

Veteranii grupului nostru au fost o doamna de 82 de ani si un domn de 87 de ani. Domnul din Predeal, obisnuit cu muntele, avea o conditie fizica de invidiat. Doamna, insa, a intrebat la Viena: "Da' unde fugim asa? Cladirile astea pleaca si nu le mai putem vedea?" De multe ori ramanea in asteptarea grupului spunand: "Pe mine ma recuperati de aici!" Cu toate astea, ea era aceea care exclama adesea: "Ce frumos este!" Sunt convinsa ca n-a vazut prea multe, dar era multumita ca le mai poate vedea.

Mesele se luau in goana, erau amanate, pacalite cu un biscuit sau un mar pana catre seara, cand - in Europa - te descurcai cum puteai. In cele sase zile petrecute in Maroc am fost norocosi avand cina asigurata. Daca se manca cine stie ce, de pe cine stie unde, ma intreb cati ar fi scapat fara probleme?

La cazare se ajungea deseori foarte tarziu, asa incat nu mai conta confortul, ci doar un pat cu o perna intr-o camera.

Uneori nu aveam semnal la telefon si nu puteam lua legatura cu cei de acasa.

In calculul bugetului de calatorie trebuie avut in vedere ca intrarile la obiectivele turistice - destul de multe - din Europa nu sunt incluse in pret, de asemenea, ca nu toate terasele au preturi accesibile.

---

VIZUALIZĂRI: 3645 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI