Maroc, Spania, Portugalia - circuitul 'misiune' - I

TIPĂREȘTE

Preambul:

Am scris cel mai lung review si nu stiu ce sa fac cu el. Daca-l fragmentez, caracterul de "misiune" al circuitului apare diminuat, daca-l las intreg, risc sa nu-l citesca nimeni, iar daca-l condensez mai mult, s-ar putea spune ca am copiat programul vreunei agentii.

In dimineata unui frumos inceput de septembrie, in mesajul de bun venit dupa imbarcarea in autocar, ghidul a tinut sa mentioneze ca am pornit intr-un circuit "misiune". Asa numea el traseul de aprox. 14.000 km pe care urma sa-l parcurgem in 26 de zile.

Pentru programul incarcat caruia ne-am angajat sa-i facem fata, tanarul si energicul nostru ghid trebuia sa ne pregateasca subliniind necesitatea respectarii orelor de intalnire si atentionand asupra faptului ca vor urma zile obositoare, cu drumuri lungi, cu mese luate in graba si cazari tarzii urmate uneori de treziri matinale.

Ma asteptam la toate astea pentru ca am studiat in detaliu programul inainte de a opta pentru acest circuit. Pentru ca imi plac drumurile lungi cu autocarul, am exclus din start calatoria cu avionul care - e adevarat - te poarta in cateva ore spre destinatie, odihnit, dar fara sa fi vazut altceva in afara de aeroport. Atunci cand programul zilei este bine facut, cand deplasarile sunt alternate cu popasuri pentru relaxare si cu vizite la obiective, din punctul meu de vedere circuitul poate fi oricat de lung.

Asadar, in ziua de 1 septembrie 2009 la ora 6, am plecat din Bucuresti pe ruta Pitesti, Ramnicu-Valcea, Sibiu, Deva, Arad, oprind in punctele amintite pentru completarea grupului de turisti. Pana la iesirea din tara, autocarul mare era ocupat pana la ultimul loc, iar la bagaje erau burdusite inclusiv baxuri cu apa. Cred ca magazinul BILLA din Deva in fata caruia autocarele fac in mod obisnuit popasuri, are mare vanzare la acest produs mai ales atunci cand turistii merg spre tari desertice.

Budapesta ne-a primit seara, ne-a oferit binefacatoarea odihna intr-un hotel bunicel, iar a doua zi dupa micul dejun, ne-a expediat spre Austria. Am strabatut capitala Ungariei privind din mers Parlamentul, cladirile vechi si podurile sperand ca la intoarcere vom face un tur complet si o croaziera by night pe Dunare.

In Viena, frumoasa capitala a Austriei, nu putea lipsi un tur cu autocarul pe Ringul Vienez - renumitul bulevard circular. Am vazut Muzeul de Arta, Observatorul astronomic, Statuia Radetzky, Opera, Piata Maria Tereza, Parlamentul, Primaria, Universitatea. Viena, atat cat am vazut cu aceasta ocazie, m-a impresionat prin curatenie, personajele costumate intruchipate de tineri in incercarea de a readuce in actualitate parfumul vremurilor de odinioara si costumele traditionale ale ospataritelor care serveau la terase. Erau femei la varsta maturitatii, un pic plinute, carora le statea deosebit de bine in costumul traditional.

Pe un drum frumos, din ce in ce mai frumos, strabatand munti cu multe tuneluri si viaducte, am continuat spre Italia. Am numarat 37 de tuneluri moderne, luminate si bine intretinute, dar am obosit si m-am lasat pagubasa. La ora 22.15 am ajuns la hotel in Padova. N-am sa vorbesc aici despre hoteluri. Mentionez doar ca pe atunci nu ma interesau decat ca loc de odihna, ceea ce de altfel ne-au oferit toate indiferent de numarul de stele afisat.

Treziti cu apel telefonic asa cum se va intampla frecvent, am inceput o noua zi in care am vizitat Venetia, orasul laguna. Cu 12 euro/pers., cu vaporetto din Piata Tronchetto, pe Canal Giudeca, am ajuns in 25 de minute in Piata San Marco. Am vizitat Palatul Dogilor inclusiv interior, Museo dei Cabali (4 euro/pers.) cu minunata lui pictura de pe tavan, Piata si Bazilica San Marco impresionanta atat din interior cat si din exterior. Plimbarea pietonala pe Canal Grande pana la Podul Rialto, intr-o mare forfota de turisti de felurite natii, ne-a dat imaginea a ceea ce este de fapt Venetia - orasul dintre ape. Ce se mai poate intampla uneori in Venetia, puteti afla aici:vezi impresii

Plecand spre Milano, nu se putea omite Verona, orasul scena a nemuritoarei povesti de dragoste dintre Romeo si Julieta. Un suspin melancolic sub balconul Julietei si o fotografie langa statuia ei, sunt binefacatoare pentru sentimentali.

Continuand spre Milano, pe autostrada, am trecut pe langa Bergamo, cocotat pe o colina, un oras despre care aflasem ca este frumos, dar care nu si-a gasit locul in lunga lista de obiective a acestui circuit.

La Milano, Piata Operei "Scala", Statuia lui Leonardo da Vinci si Galeriile "Vittorio Emanuele" sunt impresionante, dar niciuna nu egaleaza Domul, grandioasa dantelarie de marmura, o bijuterie a artei sculpturale. Ulterior am mai avut ocazia de a-l vizita si am facut-o mult mai bine decat prima oara, urcand si pe acoperis si privind indeaproape detaliile turnuletelor albe din marmura. Porumbeii care intampina pe vizitatori in speranta unei firimituri de ciugulit, sunt pentru mine o alta amintire de neuitat. Impresii din Milano aici: vezi impresii

Ziua fiind pe sfarsite, am continuat spre Savona pentru cazare, dar autocarul a inceput sa dea semne de oboseala, inainta tot mai greu si nu mai atingea viteza de 100 km/h. Mirosul de cauciuc ars a fost semnalul unui popas fortuit. Cu aceste probleme, am ajuns la hotel tarziu in noapte si ne-am culcat la ora 1. A mai numarat cineva cele 4* ale hotelului? In seara aceea, desigur, nimeni, dar a doua zi, in asteptarea unui alt autocar - italian - care sa ne duca mai departe, am numarat si stelele hotelului, am facut si o plimbare prin oras din port pana la Mercato Civico (de unde am cumparat struguri si apa), am admirat cetatea doar exterior si am privit cum se ridica podul pentru a inlesni trecerea unui vas.

In cele din urma am parasit Savona, iar dupa alte vreo 53 de tuneluri (nu garantez ca numaratoarea a fost corecta) si multe viaducte, am ajuns in Monaco, raiul bogatasilor. La Monte Carlo, gradina palatului princiar si interiorul catedralei au lasat tuturor puternice impresii. Am remarcat multimea de scutere si autoturisme decapotabile de mici dimensiuni care se strecurau usor pe stradutele intortocheate, in panta, printre vilele luxoase. Pentru ca plecarea de dimineata a fost intarziata din cauza autocarului, Coasta de Azur cu minunatele peisaje marine si statiuni mult ravnite (inclusiv Nisa si Cannes, orasul marilor festivaluri), a fost traversata fara oprire. In compensare, inimosul nostru ghid ne-a vorbit fara incetare, cu lux de amanunte, despre fiecare statiune.

Putin dupa ora 1 noaptea am trecut in Spania si am continuat spre Barcelona. Hotelul la care am fost cazati era bun, cu totul nou in camera, dar credeti ca m-a interesat macar cum se numeste? Repartizarea camerelor s-a facut la 4.15 si am reusit sa ma culc la ora 5, urmand ca desteptarea sa sune la 9.30 pentru mic dejun si explorarea Barcelonei. Cu un autocar spaniol, am facut turul orasului pe acelasi traseu pe care ar fi trebuit sa-l facem cu o seara inainte, la sosire, in turul by night. Dar, cine si-a mai amintit de el la 4 dimineata? Am vizitat impunatoarea si emblematica Sagrada Familia, partial opera a inegalabilului Antonio Gaudi. In interior pe atunci inca se lucra si nu pot spune ca am fost impresionata (pentru ca nu-mi plac santierele), dar exteriorul - in special partea lucrata de maestru - m-a lasat fara grai. In oras ni s-au aratat si alte case construite dupa planurile fanteziste ale lui Gaudi. Parcul Guel, foarte frumos, cu plante si papagali in libertate, poarta peste tot amprenta lui Gaudi: alei, garduri, piloni, constructii, chiar si o casa a originalului arhitect (in care n-am intrat).

Plimbarea pe Ramblas nu trebuie ratata de niciun vizitator al Barcelonei pentru ca acolo se ia pulsul orasului: aglomeratie, turisti de toate nationalitatile si multe personaje costumate. Aici am mancat la o terasa, in mare graba, o portie de spaghete bologneze (8 euro).

Seara era programat un spectacol de lumini si muzica la fantanile din Piata Cataloniei. N-am fost. Stiu ca ceea ce as fi vazut acolo este unic. Imi place muzica, imi plac jocurile de lumina si culoare, dar oboseala acumulata in seara precedenta m-a facut precauta si mi-a cerut sa recuperez.

Dimineata am aflat ca in drum spre Piata Calaloniei, unei doamne din grup i-a fost furat portofelul cu acte si bani. Am asteptat in holul hotelului sosirea de la consulat a ghidului cu doamna pagubita, timp in care a sosit si autocarul nostru ramas la Savona pentru reparatii.

Asadar, am pornit din nou la un drum de 900 km spre Granada. Dar cum un drum atat de lung nu se poate face fara opriri, mai ales intr-un circuit turistic, am facut un prim popas la Valencia. Catedrala a fost vizitata doar exterior (nu stiu cum de era inchisa la acea ora). "Orasul Artelor si Stiintei" rezultatul fanteziei creatoare a unui alt arhitect de exceptie - Santiago Calatrava - cu un muzeu al stiintei, un parc oceanic, un cinematograf, precum si cu alte cladiri proiectate in linii futuriste, este tot ceea ce cred ca poate nascoci mintea umana in materie de arhitectura.

Al doilea popas important al zilei a fost la Alicante unde am vizitat cetatea, am facut o ascensiune cu liftul pe munte si am admirat de la inaltime peisaje incantatoare.

Dupa atata drum si frumuseti vazute, la Granada am ajuns aproape de miezul noptii. Din nou cazare pe fuga, din nou dormit "iepureste" pentru ca a doua zi s-o luam de la capat. Cu 23 euro/pers. am vizitat Complexul Alhambra, un ansamblu de cladiri inconjurate de o fortareata care domina orasul, important monument de arhitectura islamica. Palatul maur este cu adevarat maret, cu exterior sobru, dar cu interior fascinant in special prin decoratiuni. Palatul lui Carol al V-lea, precum si o biserica ridicata pe amplasamentul unei vechi moschei, au fost de asemenea vizitate. Costa del Sol si statiunea Marbella cu sculpturile nonconformiste ale lui Salvador Dali pe esplanada, cu faleza si peisajul marin, au fost ultimele obiective europene deoarece ne apropiam de Stramtoarea Gibraltar pe care urma s-o traversam pe la Tarifa.

Pentru noi formalitatile de parasire a Spaniei si de intrare in Maroc au decurs fara dificultate. Pentru doamna ramasa fara acte si bani la fantanile Cataloniei, aveau sa urmeze sase zile triste. Cu ceva bani obtinuti din cheta organizata in autocar si cu cei 200 euro capatati din partea agentiei, s-ar fi descurcat cumva, dar absenta pasaportului nu i-a permis trecerea spre Tanger. A ramas singura, plangand, privind dupa noi. A fost cazata undeva intr-o camaruta, doar cu o geanta, bagajul principal ramanandu-i in autocarul care intre timp s-a imbarcat pe ferryboat.

Traversarea stramtorii (30 euro/ pers.) a durat aprox. o ora, timp in care ni s-a facut si controlul documentelor.

Iata-ne asadar, intr-o noua lume, pe continentul african! La Tanger ne astepta Ahmed - ghidul marocan - care ne-a rugat ca la prima oprire dupa ora 19 sa-i permitem sa ia o gustare pentru ca - fiind in Ramadan - nu a mancat nimic.

Imbarcati in autocarul pe care l-am privit iesind din pantecele larg al ferryboat-ului, am continuat pana la Fes. Drumul a fost lung, dar noi ne obisnuiseram deja cu drumurile lungi. La ora 1 noaptea am ajuns la hotel. Repartizarea s-a facut rapid, iar cina ne-a fost servita la camera. Tot atunci am completat si formularele cu datele din pasaport.

Culcati la ora 2, treziti la ora 6, am adresat asa cum am putut, un voios "Sabah ahmer, Maroc!" (buna dimineata, Maroc!) la ora 8 cand ne-am inceput vizita in Fes. Sunt multe de spus despre aceasta lume africana cu influente franceze, dar sper sa pot face asta mai pe indelete in alt review. Amintesc doar ca Fes - primul impact cu viata oamenilor de aici, a fost pentru mine un soc. N-am sa spun nimanui ca nu este un loc de vizitat pentru ca miroase urat sau pentru ca este murdar, dar am sa povestesc ceea ce am vazut in realitate, iar cei care ma citesc sa hotarasca singuri daca merita sau nu o calatorie in Maroc. Majoritatea oamenilor sunt saraci si muncesc in conditii - as zice - primitive. Am vizitat ateliere de olarit, ceramica, mozaic, prelucrare a metalelor, pielarie si sunt convinsa ca asa este. Pe stradutele labirintice, inguste (putin peste 1 m), nu cred ca e bine sa te aventurezi singur. Chiar daca nu vei pati nimic, te ratacesti cu siguranta. Peste tot in Maroc, unde am vizitat Medina (partea veche a unui oras), in afara de ghidul local am avut mai multe calauze care ne dirijau.

Ruinele cetatii romane Volubilis, cel mai important ansamblu antic din Maroc, sunt pentru mine o amintire de neuitat pentru ca sunt pasionata de antichitati. Din nou, nu voi detalia pentru ca ma voi intinde cu povestirea prea mult si deja ma tem ca nimeni nu ma va citi.

Dupa Meknes cu celebrele lui porti si fortificatiile orasului vechi, prin Muntii Atlas, am pornit spre Marrakesh. La statia audio a autocarului rasuna fara incetare arhicunoscutul cantec "Marrakesh". In drum am facut un binemeritat popas in statiunea Ifrane, cu cascada si ficusi uriasi, vegetatia generoasa contrastand cu peisajul arid de pe traseu.

La Marrakesh, intr-un hotel elegant, cu balcoane inspre piscina de la etajul 1, am ramas doua nopti. In prima seara (25 euro/ pers.) am asistat la un spectacol traditional cu dansuri si lupte calare, iar a doua zi am vizitat orasul. In acea perioada regele (care are cate un palat in fiecare oras important al tarii) se afla in oras. Va imaginati politie, armata, garzi…

Am vizitat mormintele saadiene, Palatul si gradinile Bahia, Piata Gemaa el Fna, Moscheea si Minaretul Koutoubia. Am fost condusi la o farmacie berbera pentru o prezentare de produse traditionale (plante aromatice si creme de masaj), iar doritorii au putut achizitiona produsele prezentate.

Timpul liber a fost petrecut de cea mai mare parte a grupului in piata, printre imblanzitori de serpi, circari cu maimute si cersetori. Am facut un tur al bazarului oprindu-ma numai in locuri deschise si mai aerisite. Aerul devenise inabusitor, era foarte cald, iar la putin timp dupa ce am ajuns la hotel, cerul s-a innorat brusc si a inceput furtuna. O ploaie repezita a invalmasit umbrelele de la piscine tarandu-le care incotro, ceea ce nu i-a impiedicat pe unii amatori de senzatii sa iasa la piscina, la o baie in ploaie, printre umbrele si scaune ravasite.

---

VIZUALIZĂRI: 3464 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI