Milano - altfel

TIPĂREȘTE

Am vizitat Milano, capitala modei si principalul oras al Lombardiei, in toamna anului 2009 cand – intr-un lung circuit prin Europa, in drum spre Maroc – am traversat nordul Italiei. Domul si Galeriile Vittorio Emanuele, prin rafinamentul si eleganta lor, mi-au lasat frumoase impresii. De aceea, in anul urmator am hotarat sa fac un tur complet al Italiei care, bineinteles, mi-a oferit bucuria de a reveni in orasul elegantei.

S-a scris mult si se va mai scrie despre patrimoniul cultural si obiectivele turistice care fac faima orasului Milano. Eu vreau sa punctez doar doua amintiri ramase de nesters pentru mine.

Am vizitat "Teatro alla Scala", renumita Opera Scala din Milano. Nu am asistat la un spectacol, am vazut doar interiorul cu foaerul si sala cu loje elegante si am petrecut cateva minute in muzeu. Placut si surprinzator pentru mine a fost faptul ca am prins o dimineata de lucru la Scala. Interpretii costumati in imbracamintea de strada a zilelor noastre, repetau scene de epoca, in decoruri de epoca. Alaturi de carute si un stog de fan, erau scaune moderne pe care artistii obositi se mai puteau aseza in momentele de respiro.

Cea mai placuta amintire ramane, totusi, Domul – maiestuoasa catedrala din Milano, unul dintre cele mai mari edificii de acest gen din lume, a carei constructie a durat cateva secole si care impresioneaza pe oricine prin grandoare si rafinamentul executiei. Dupa vizitarea interiorului - deosebit de larg, cu stalpi sculptati si ferestre cu vitralii – care adaposteste cea mai mare colectie de statui de marmura din lume, am hotarat sa urcam pe dom.

Accesul pe acoperis se face prin intrarile din spatele catedralei, cu liftul sau pe scari, desigur, cu bilete diferentiate.

Panorama orasului Milano admirata de pe dom, este de neuitat. Cu toate acestea, nimic nu se compara cu plimbarea prin padurea de turle mai mari sau mai mici de pe acoperisul in trepte al domului. Detaliile sculpturale ale celor 135 de turle si ale celor peste 2000 de statui, toate cu forme perfecte, atent executate, uimesc pe oricine le priveste mai de aproape. Celei mai inalte dintre turle (109 m), i s-a adaugat in 1762 o frumoasa statuie a Fecioarei Maria careia i s-a dedicat edificiul, Madona de pe domul din Milano devenind simbolul orasului.

In septembrie 2010 aceasta turla era in renovare si avea schele montate de jur imprejur. De asemenea, de pe acoperis, am vazut migala cu care se curatau in toate detaliile micile statui, balustradele, turlele, in general toate portiunile sculptate. Urmele negricioase ale intemperiilor erau indepartate, iar marmura ramanea alba si stralucitoare.

Porumbeii salbatici, deosebit de multi aici in piata centrala din Milano, ma impresionasera si cu un an in urma. Prietenosi, se plimbau printre vizitatori asteptand ceva de ciugulit. Pentru 2 euro, baietani orientati si intreprinzatori, ofereau cateva boabe cu care sa atragi pasarile.

Imi plac porumbeii. Acasa, in nucul din fata geamului, o familie de porumbei careia ii dadeam frecvent de mancare si-a facut cuib si a clocit doua ousoare din care au aparut puisori. In decursul a doua saptamani, au crescut si au prins sa zboare chiar sub ochii mei.

Stiind ca merg la Domul din Milano, acolo unde porumbeii sunt mereu multi si flamanzi, am hotarat sa le duc de acasa boabe de grau si sa le ofer in schimbul unei sedinte foto.

Mai tinerii mei conationali, cei impreuna cu care am vizitat domul pe acoperis, m-au fotografiat in bucuria mea copilareasca si mi-au trimis ulterior prin e-mail mai multe imagini. Desi nu sunt adepta atasarii la review a imaginilor prea personale, de asta data va cer permisiunea sa o fac.

Ghida ne-a spus ca porumbeii nu sunt prea iubiti in Italia. Unele statui din marile orase sunt protejate cu plase fine de invazia pasarilor ale caror excremente, prin compozitia lor, ataca, ducand la degradarea in timp a monumentului.

---

VIZUALIZĂRI: 3081 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI