Splendida croazieră pe MSC Splendida.

TIPĂREȘTE

Dacă acum două-trei săptămâni cineva mi-ar fi spus că numai peste câteva zile voi călători pe Mediterană într-un vapor ca din poveşti, i-aş fi spus ˝ du-te dom´le şi te culcă˝ şi ˝ niciodată n-ai să mă vezi într-o croazieră˝. Never say never zice englezul sau ˝ n-aduce anul ce aduce ceasul˝ aş spune eu. Povestea a început acum câteva luni când ochii mi-au căzut pe un review scris de Alina53 vezi impresii despre croaziera ei cu MSC Splendida, apoi pe altul de pe o altă navă, după care n-am continuat să citesc despre croaziere. Nu erau de noi, nici ca preţ nici ca realizare pe teren. Adică, să mergem undeva în Europa pe dreapta, - cu ce? - apoi dintr-un aeroport să ajungem într-un port- unde? cum? cât? - gata, problema era încheiată. Eram hotărâtă, în eventualitatea că vom mai face excursii ˝afară˝ să mergem cu seniorii acceptând cazări la 60-70 km depărtare de oraşe, cu ghizi slabi, opţionale scumpe, -cel puţin aşa au fost cele făcute de noi în 2013- sau să buchisim o cazare într-o singură localitate pe care să încercăm s-o descoperim. Fără a avea studii de specialitate, să vă spun cum lucrează subconştientul. Nu şi nu pentru croazieră, dar piatra era aruncată. Aşa se face că spre sfârşitul lui noiembrie mi-au căzut ochii pe un anunţ pe AFA pentru o croazieră pe Mediterana cu MSC Splendida, vaporul minune despre care citisem în primul review. Data de plecare era apropiată, 6 decembrie şi preţul- să cad jos nu alta, 578 euro- pentru o cabină de două persoane. Traseul era Civittavechia- Genova-Marsilia- Barcelona- Tunisia-Palermo- Civittavechia, în total opt zile. Mai multe nu ştiam. Am trimis o cerere de ofertă personalizată în care am pus o serie de întrebări tâmpo-tâmpite. Mi s-a răspuns imediat şi uite aşa, cu întrebări şi răspunsuri prompte am intrat în horă şi a început să prindă contur ceeace nici cu gândul nu visasem. Trebuie să spun că atunci am aflat că pe lângă saitul AFA pe care scriem şi citim impresii, există şi agenţia de voiaj AmFostAcolo.Travel. Îngerii mei păzitori, îndrumători, sfătuitori, - nu perii pe nimeni, - au fost Cornel şi Cristi de la această agenţie. Cum s-ar spune facem parte din aceeaşi familie AFA, altfel am vorbit cu ei, comparativ cu oricare altă agenţie. Ei au ţinut seama de următorii factori:

-1. bugetul pe care-l aveam.

-2. necesitatea ca avionul pe care-l alegeam să ajungă la o oră potrivită pentru a nu pierde vaporul.

-3. obligaţia să ajungem din aeroport la bordul navei care era acostată în portul Civittavechia la o distanţă de 80 km de Fiumicino.

Pe concret, ca să nu rămân în teoretic, după ce au făcut permutări de ˝n˝ acţiuni luate împreună, după ˝n+1˝ telefoane dintr-o parte şi alta, am convenit cu ei următoarea schemă:

-am intrat pe saiturile agenţiilor Tarom, Wizair şi Blue Air. Pe departe ultima era cea mai convenabilă numai că pleca din Bucureşti după amiaza şi nu mai prindeam vaporul. Am făcut rezervare on-line pentru bilete pe data de 5 decembrie, cu o zi înainte de croaziera propriuzisă, chiar în ziua mea de naştere în care împlineam 79 de ani. Adevărat cadou !

-m-au sfătuit să ne cazăm în Fiumicino pe lângă aeroport. Am reţinut hotelul fără ajutorul lor, orientându-mă pe booking.com după preţ, distanţă şi câteva poze.

-urma să ne întâlnim a doua zi dimineaţa în aeroport la ora 11 cu un grup necunoscut de nemţi care veneau din Munchen şi urmau să se îmbarce ca şi noi pe Splendida. Mi-au trimis biletele de transfer dus-întors Fiumicino-MSC Splendida. Aici am avut oarece emoţii, că ce o să ne facem dacă nu găsim grupul de nemţi? Cristi mi-a atras atenţia că pe bilet e un număr de urgenţă al MSC la care pot cere lămuriri. Zis şi făcut. Ne-a preluat o fătucă şi pe la două jumătate eram gata îmbarcaţi, la timp pentru a lua masa de prânz. Agenţia-mamă, adică AmFostAcolo.Travel care m-a dăscălit pas cu pas, ne-au trimis etichete pe care scria numele nostru şi cabina pe care o vom ocupa. Urma să ataşăm etichetele pe bagaje, astfel încât odată intraţi în autocarul de transfer aeroport- navă să nu mai avem grija trolerelor şi să le găsim la uşa cabinei...

- pentru a vizita oraşele în care acostam, ne-au sugerat ca pe cât este posibil să ne descurcăm singuri pentru că excursiile puse la dispoziţie de MSC sunt scumpe. Cu excepţia Tunisului, pe toate celelalte le cam ştiam din excursiile anterioare aşa că nu a fost o problemă. Am cumpărat numai excursia la Cartagena (Tunis) în care am beneficiat de un ghid de excepţie care ne-a dus la muzeu şi am vizitat trei situri arheologice. Pe cont propriu ar fi trebuit luat taxiul care nu cred că ne-ar fi dus în toate siturile plus că n-am fi avut explicaţii. În restul oraşelor am luat un autobuz turistic cu 12 eu în Genova, unul gratuit al primăriei în Marsilia şi autobuz cu 1.5 eu pentru două staţii în Palermo.

-m-au sfătuit să achit din ţară ce pachete de băuturi vrem, pentru că pe vapor sunt cu 15% mai scumpe. Am ales şi am achitat de acasă pachetul care oferea 14 sticle de apă îmbuteliată a 1 l. contra sumei de 26 eu. O altă ofertă conţinea 14 doze bere a 330 ml plus 7 sticle a 1 l. apă contra sumei de 69 eu. Erau şi oferte cu vin, de ex. 4 sticle plus 7 de apă costa tot 69 eu pe pachet. Pachetele se ridicau până la 230 eu, ca de ex. o şampanie şi 5 sticle de vin selecţionat plus apă dar noi, nefiind mari băutori ne-am limitat la apă. Deşi se făcea control la fiecare reîmbarcare, nu era o problemă să-ţi iei din oraş o sticlă de vin sau două doze de bere. Soţul a uitat să-şi lase în cabină un briceguţ pe care-l poartă mereu cu el. L-au reţinut la control, i-a dat bon şi la debarcarea finală i l-a dat înapoi.

-m-au sfătuit ce îmbrăcăminte să ne luăm. Seara la restaurant se cerea o ţinută mai elegantă, un pantof cu toc (cine putea purta), o mărgică (cui îi place) iar domnii la costum şi cravată. În restul zilei, inclusiv la micul dejun şi prânzul servite la unul din cele două bufete ale navei (Bora-Bora şi Togo-Togo), te îmbrăcai cum te simţeai bine. Eu am făcut greşeala pe care o fac majoritatea cucoanelor să-mi iau prea multe lucruri. Cât despre pantofi, nu ştiu ce a fost în capul meu că nu mi-am luat adidaşii? Mi-am luat trei perechi de pantofi din care am purtat seară-zi numai una ceva mai comodă.

-surpriza neaşteptată a fost obţinerea unei cabine luxuoase cu balcon în exterior de tip Bella la preţul convenit la început pentru o cabină interioară. Aceasta se datorează atât relaţiilor bune dintre AmFostAcolo.Travel şi MSC dar si faptului că fiind iarnă, nava era pe jumătate umplută. Un chelner român care lucra pe navă de nouă luni, ne-a spus că erau îmbarcaţi 2400 turişti faţă de 4300 cât este capacitatea navei. La aceasta se adaugă şi 1350 personal angajat să întreţină nava şi să se simtă bine turiştii. Din ei, vreo 70 erau români care prestau munci calificate: la studioul de fotografii, chelneri la restaurantele de lux. Muncile necalificate erau prestate de indonezieni, indieni, etc. Despre organizarea cu precizie de ceas elveţian vă voi scrie mai târziu. Este suficient să spun că la orice oră ieşeam pe punte, era acolo un muncitor care vopsea sau curăţa, la barul cu sute de locuri deşi era un du-te vino continuu, debarasarea se făcea instantaneu astfel încât sticla de pe mese lucea de curăţenie. În fiecare bar de servit masa erau câţiva zeci de chelneri şi debarasori, înafară de personalul de la standurile cu mâncare.

Nu-mi vin în minte alte discuţii pe care le-am mai avut cu Cornel şi Cristi dar vreau să spun că am plecat absolut edificaţi şi graţie actelor pe care ni le-au trimis on-line cât şi a telefoanelor premergătoare plecării (atenţie! pe navă impulsul la mobil chiar şi SMS este scump), nu am avut nicio emoţie sau stress şi ne-am putut bucura din plin de această splendidă croazieră.

D´a capo! Am ajuns în port pe la ora unu şi am intrat într-un hangar în care ne-am lăsat bagajele, cele cu etichetă. Ni s-a dat un număr care urma să fie strigat în sala de aşteptare. Acolo am aşteptat vreo 20 de minute până ni s-au făcut formalităţile, în principal o fotografie care a rămas în calculatorul lor şi pe baza căreia puteam fi identificaţi la orice reîmbarcare pe navă. Ni s-a eliberat un card plastifiat pe care scria numele, perioada de şedere, numărul şi tipul cabinei, restaurantul de lux la care eram alocaţi, numărul mesei şi seria. Pe noi ne-a repartizat în seria 1 la ora 18, total neconvenabil pentru că era prea scurt intervalul dintre prânz şi cină. Din această cauză am fost seara la restaurant doar de trei ori, în rest mâncând până la ora 21 la bufet, noi întorcându-ne din oraşele vizitate pe la ora două-trei. Cum mai poţi mânca la şase? Cred că dacă mă orientam aş fi putut schimba pentru ora 20.30 dar şi aşa era preferabil bufetul la care vedeai ce consumai în timp ce la restaurant, denumirile sofistificate nu prea îţi dădeau indicii despre ce era vorba. După îndeplinirea formalităţilor am urcat în punctul central al navei, holul rotund de pe puntea cinci unde era administraţia. Cât soţul a completat nişte hârtii, eu mă ciupeam pe mână să văd dacă e real ce văd. Totul era inundat în lumini, ţurţuri de cristal şi spoturi. În deschiderea din mijloc atârna un candelabru enorm întins pe trei etaje şi o plafonieră cu sute de becuri, diametrul ei fiind de 3-4 m. Lumea stătea pe canapele acoperite cu catifea, în nuanţe pastel. Pe jos mocheta fină ca o lână de angora alterna cu medalioane de marmură. Din loc în loc erau statuete moderne de alabastru. Ca şi culori predominau roz, bej, verde închis, bronz într-o armonie de nuanţe de nedescris. Două lifturi de sticlă interioare împodobite cu ghirlande de becuri urcau şi coborau invitaţii. La asemenea lux, devenisem invitaţi, nu mai eram turişti. Din spaţiul central porneau spre etajul superior două scări în care treptele erau făcute din cristale Swarowski. Mie nu-mi mai place să mă mai pozez pentru că nu mai am ce arăta. Am postat totuşi o poză cu mine în geacă la îmbarcare, stând pe treptele cu incrustaţii de cristale. Doamne, ce figură! Parcă spun "m-am ajuns !", deşi de felul meu nu prea sunt ţoapă. După două zile, intrată în atmosfera luxuoasă în poză era o doamnă!

Ne-am lăsat bagajele de mână în cabina la uşa căreia am găsit trolerele şi ne-am dus să mâncăm. Eram cazaţi pe puntea 10 iar bufetele Pago-Pago şi Bora-Bora pe puntea 14. Iniţial ne-am descurcat bine cu lifturile care erau aproape de cameră dar mai apoi, când am vrut să vizităm şi alte locuri mereu ne încurcam cu ele. Noi stăteam spre spatele navei şi cum fiecare punte avea 250 camere dispuse pe o singură parte, cu faţa spre mare, ca să ajung la un lift din partea din faţă, cca 300 m, făceam vreo zece minute. Bufetul era enorm cu câteva sute de mese şi destul de aglomerat la ora aceea. Oamenii nu stăteau mult aşa că nu era problemă să găseşti imediat un loc. Vitrinele erau pe tematică sau specialităţi, de ex. Baverage station, backery, desserts, grill, fruits, pizza, salades, etc. Aveau absolut de toate de la fripturi cu sos sau grătar, paste de toate felurile, câteva sorturi de pizza, peşte, garnituri de legume la grătar sau cuptor, cartofi prăjiţi, salate pe sorturi sau asezonate, fructe separate sau în salate, cca. zece feluri de prăjituri, apă plată sau cu cuburi de ghiaţă, cafea şi altele şi altele. Este clar că dacă nu-ţi fixai masa unde lăsai tacâmul, n-o mai găseai decât dacă îţi luai nişte repere, de ex. colţul cu mâncare pentru copii sau a treia vitrină mediteranienă. Deşi de fiecare dată îmi promiteam să nu abuzez, am mâncat prea mult şi am plătit cu două kg în plus. Ca să vă daţi seama de abundenţa felurilor de mâncare, în Daily program se scrie că anual sunt preparate 35 de milioane de porţii pentru toate cele 13 nave ale MSC. Pentru băut, rupeai bonul, îţi aducea băutura, semnai şi băutura neconsumată o puteai lua în cabină.

Revenind la cabină, aceasta era foarte mare de tip Bella cu balcon exterior. Înafara patului de mijloc avea o canapea extensibilă pe care puteau uşor dormi doi copii mărişori. Mai era o masă cu tăblia de sticlă, o servantă pe care era pusă o tavă cu apă şi pahare, minifrigider bine aprovizionat cu băuturi contra cost, dulap în trei părţi (na! că am găsit un defect: bara cu umeraşe era prea sus pentru o persoană de 1.50m ca mine dar si pentru sutele de chinezi veniţi în croazieră, plus că umeraşele erau cu cui), aplice, lămpi, două oglinzi cât peretele, aer condiţionat reglabil, mochetă moale, tablouri moderne, totul într-o armonie de culori desăvârşită. ; baia cu cabină, cosmetice, şase prosoape schimbate zilnic; balconul mărişor cu măsuţă şi două fotolii de paie din care dimineaţa admiram forfota porturilor în care acostam şi seara apusuri de soare superbe. Pe balcon se putea sta cu îmbrăcăminte lejeră pentru că la prânz temperatura urca la 16-17 grade, coborând noaptea la 8-9 grade.

Se făcea curat tot timpul, adică srilankezul Rusty, de câte ori ieşeam din cabină, intra să aranjeze cutele la cuvertură sau să ne aducă corespondenţa. Era un Daily Program care anunţa ora şi locurile de adunare pentru excursiile cumpărate, ora de îmbarcare când vizitai oraşe, meteo, programul de teatru, orarul barurilor, cazinoului, sălilor de joc, centrul spa, sălile de gym dar şi informaţii cu caracter general. Ne mai aducea şi o situaţie financiară care arăta cât numerar mai avem în cont (iniţial s-au depus 250 eu/ cabină din care s-au oprit 7 eu/pers/ zi, contravaloarea serviciilor, adică 98 eu şi eventuale cumpărături, băuturi, excursii, duty- free, masaj cu pietre, fără pietre, cu tailandeze sau fără, - bineînţeles dacă te puneai la mintea ofertei, uşurel se adunau câteva mii de euro. Noi, chiar plătind excursia din Tunis ne-am încadrat în suma iniţială. Toate tipăriturile soseau scrise în limba indicată de noi de la început.

Seara, la ora fixată, am mers la restaurantul La Reggia de pe punţile 5-6. Mai exista un restaurant Villa Verde pe puntea 6. Nu te mai primea dacă întârziai mai mult de zece minute. Ne-am îmbrăcat corespunzător şi ne-am aşezat la masa fixată unde am găsit şi alţi români. A fost un gest de mare amabilitate să ne grupeze pe toţi românii, într-o mare de chinezi. Serviciul a fost impecabil, chelnerul şcolit, mâncarea adusă caldă în boluri acoperite dar nu prea am ştiut ce să aleg din lista de bucate din cauza denumirilor. Aşa cum e obiceiul la marile restaurante, porţiile erau mici pe farfurii mari. După masă, am urcat în cabină, ne-am îmbrăcat mai grosuţ şi am început să prospectăm oraşul plutitor.

Seară de seară am mers la teatru, la spectacole tip cabaret cu tematică (muzică italiană, legendele Olimpului, muzica anilor ´60-´80, Paris fou, Coney Island, piramidele aztece. Un tenor şi o altistă de mare clasă aveau voci lucrate, superbe; mai erau acrobaţi de elită, echipă de dansatori, gimnaşti, costume strălucitoare, prestidigitatori, totul desfăşurându-se cu acompaniamentul unei muzici inspirate sub jocuri de lumini. Cum la vârsta noastră nu mai gustăm viaţa de noapte care abia la ore târzii începea, am văzut câte un spectacol în fiecare seară. După spectacol noi am urcat în cabină, alţii mai tineri s-au oprit să danseze într-un bar luminat claire-obscur sau să joace poker şi ruletă în cazinou. Magazinele erau deschise până târziu în noapte iar în studiourile fotografice cuplurile de chinezi îmbrăcaţi elegant îşi făceau poze în faţa machetei vaporului de lux. N-am putut să nu-mi aduc aminte cum cu 40 de ani în urmă, chinezii aveau o singură cămaşă de schimb, în camera în care locuia o întreagă familie ardea un singur bec electric şi înainte de culcare, toată familia citea din cărticica lui Mao Tze Dun. Am deschis televizorul la Stirile Pro Tv Internaţional şi am butonat şi pe alte posturi. În câteva, se făcea fie prezentarea vasului şi a facilităţilor oferite, fie procedurile de salvare.

Dimineaţa, am găsit sub uşă o scrisoare politicoasă în care eram atenţionaţi că la ora 17 va avea loc exerciţiul de salvare. Eram hotărâtă să nu cobor pe funii nici în ruptul capului dar nici vorbă! În locul de adunare ni s-a arătat cum să mânuim vestele de salvare şi atât. La plimbarea noastră pe puntea 7, am văzut că deoparte şi alta a navei erau câte 15 bărci de salvare, în total 30, fiecare cu capacitate de 150 oameni şi câteva sute de cutii cu bărci pneumatice. Accesul se făcea fără efort de pe punte, ieşind pe uşa prestabilită şi urcându-te în barca în care erai repartizat.

Ce să vă mai scriu? În ziua în care Splendida a navigat doar pe mare de la Barcelona spre Tunis, am vizitat cât s-a putut dar teamă mi-e că au mai rămas locuri neprospectate. Spa, jacuzzi cu apă la 37 grade, sute sau mii de sezlonguri, simulatoare de curse formula 1, ecrane TV enorme, bowling, teren de hanball, săli cu spaţii de joacă supravegheate pentru copii, cinematograf 4D (nu am fost), apoi cazinoul şi jocurile în flashuri de lumină, 17 baruri intime, săli de dans, centru medical, muzică live în 7 locaţii, - totul era făcut să trăieşti clipe de neuitat, ca în filme. Peste zi erau programate activităţi distractive sau instructive, jocuri concurs, lecţii de dans cât şi supravegherea copiilor. Într-una din serile de gală de pe scena teatrului ne-a salutat căpitanul Ferdinando Ponti care şi-a prezentat echipa de specialişti-şefi de la la ingineri de întreţinere, la bucătar şef, fotograf şef (român), ofiţer de securitate, manager personal, sef IT, etc. pe compartimente. Despre personal pot spune că din fişa postului făcea parte amabilitatea, zâmbetul, respectul. Am văzut doi-trei bătrâni plimbaţi pe punte în cărucior sau aşezaţi pe şezlong, însoţiţi de un băiat din personal care le purta de grijă. Mi s-a întâmplat ca din senin să apară lângă mine câte o fată care să-mi ghicească gândul şi să mă ajute să urc o scară sau să ne spună pe unde s-o luăm ca să ajungem în cutare loc. O echipă de animatori omniprezentă te înveselea prin gagurile pe care le produceau. Era foarte mult personal care părea să nu aibă ce face dar a cărui sarcină era să te îndrume, să te asiste, să te salute şi să te facă să te simţi bine. Sub masca calmului şi a bunei dispoziţii se desfăşura o maşinărie cu o activitate corelată minuţios, în care fiecare membru al echipajului şi toţi la un loc, se supuneau unei discipline riguroase şi precise.

Mi-a făcut multă bucurie să-mi pun în ordine amintirile recente ale acestei fabuloase croaziere pe MSC Splendida. Tot ce v-am scris nu ar fi fost posibil pentru noi fără susţinerea şi informaţiile obţinute prin AmFostAcolo.Travel, adică prin Cornel şi Cristi, cărora le mulţumim din tot sufletul.

Şi acum, poze!

---

VIZUALIZĂRI: 7587 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI