Chisinau - Odesa, un circuit de 4 zile

TIPĂREȘTE

Dat fiind ca am tratat cele mai importante momente in alte review-uri, m-am gandit mult daca sa prezint sau nu acest circuit in totalitatea lui. In speranta ca ar putea folosi candva, cuiva, in cele din urma am decis sa scriu cateva randuri si sa prezint amanunte pe care nu le puteam include in descrierea unui obiectiv anume.

In ziua plecarii, la ora 06.15, conform programului, ne-am prezentat la imbarcare urmand ca la 6.30 sa pornim pe ruta Buzau - Focsani - Tecuci - Barlad - Albita, etc… Toata lumea era adunata la autocar, dar… lipsea ghida. Intarzierea ei a determinat urcarea si ocuparea locurilor in pripa, unii ignorand total rezervarea anumitor locuri pentru persoanele care urcau pe traseu. De aici a pornit o disputa care avea sa se prelungeasca pana la Tecuci si care ne-a stricat linistea de la bun inceput. Doar ingaduinta persoanelor urcate mai tarziu, care au acceptat sa ocupe alte locuri, a facut ca focul disputei sa se stinga.

Primul popas pentru masa de pranz a fost la Husi, la terasa Cantemir de langa cladirea BICOMPLEX - Podgoriile Husilor, unde - la sugestia ghidei - pentru a nu fi nevoiti sa asteptam prea mult, am servit meniul zilei.

Dupa controlul documentelor la Albita si Leuseni, ne-am intins la drum pentru ca la Chisinau ne astepta ghidul local pentru un tur al orasului. Despre asta n-am sa relatez pentru ca am facut-o deja. (vezi impresii).

Daca la intarzierea cu care am plecat de dimineata adaug timpul indelung pierdut pentru cumpararea de bomboane de la magazinul de prezentare si desfacere al fabricii "Bucuria", este de la sine inteles ca timpul liber planificat in prima seara la Chisinau a fost sters de pe lista. Noaptea ne-a prins in Parcul Poporului, printre statuile de pe Aleea Clasicilor. Am pornit in cele din urma spre Hotel Cosmos unde aveam rezervata cazarea pentru prima noapte de circuit. (vezi impresii).

A doua zi am aflat ca ora planificata pentru vizita la Cricova - cea mai mare crama din lume, cu strazi subterane, cu o colectie impresionanta de vinuri vechi si cu frumoase sali de degustare - nu mai era 11.00 ci 9.00 (probabil pentru ca grupul nu a optat pentru degustare). Vezi impresii aici. Dupa vizitarea cramei nu putea fi ratat magazinul de prezentare si desfacere unde s-a pierdut din nou timp cu alegerea unor sortimente de vinuri care se gasesc si in supermarketurile noastre. La timpul liber promis in Chisinau s-ar fi renuntat si de aceasta data daca eu nu spuneam ca m-am inscris in acest circuit nu pentru bomboane si vin, ci pentru timpul liber programat si pentru speranta de a descoperi un loc deosebit pentru mine si memoria mamei mele: Liceul "Regina Maria" actualmente Liceul roman - francez "Gheorghe Asachi". Asadar, ne-am intors in Chisinau (11 km), grupul ramanand in centrul comercial, iar eu indeplinindu-mi dorinta.

La ora 14.00 am pornit-o spre Odesa pe ruta Anenii Noi - Causeni. Am traversat Nistrul si doua puncte de frontiera (Palanca - Moldova si Maiaky - Ucraina). S-a pierdut ceva timp si aici, din nou au aparut discutii in autocar din cauza ca ghida si soferii au hotarat sa mituiasca vamesii ucraineni (pentru a nu astepta prea mult, desi am avut parte de asteptari indelungi peste tot) dupa care sa recupereze banii de la noi.

Am gasit greu Hotelul Kurortniy din Odesa unde aveam rezervata cazarea. Se innoptase, din nu stiu ce motive GPS-ul nu ne mai era de ajutor, nici ghida si nici soferii nu cunosteau drumul… In cele din urma rezolvarea a venit de la un taximetrist amabil care a mers in fata autocarului pana la poarta complexului hotelier.

Aici s-a starnit alt scandal. Receptionera insista sa completam niste hartii cu datele personale pe care urma sa treaca numarul camerei repartizate si nu se intelegea de fel cu ghida care nu stia nici rusa, nici engleza. 50 de turisti obositi, cu bagajele la picior, vociferau si isi dadeau inutil cu parerea facand si mai dificila intelegerea. Cand, in sfarsit, am trecut si peste acest obstacol, am urcat in camere la binemeritata odihna. La Hotel Kurortniy (vezi impresii) am ramas doua nopti, asa incat ne-am simtit pentru moment mai relaxati.

In cea de-a treia zi, dupa micul dejun, a urmat un tur de 4 ore in Odesa cu ghid local (vezi impresii). Plimbarea prin centrul orasului si pe faleza a fost placuta si instructiva, dar s-a incheiat in nota obisnuita, cu scandal. In Piata Teatrului de Opera si Balet am asteptat doua ore sosirea autocarului. Nu se putea lua legatura telefonic cu soferii, spiritele se incingeau, pensionarii cu tonuri ridicate isi dadeau cu parerea care mai de care, cineva a pronuntat cuvantul "ambasada", iar cand sa se hotarasca plecarea cu taxiuri spre hotel, unii au refuzat afirmand ca ei deja platisera masina. Ghida, enervata de toate acestea, aproape plangand, a dat telefon in tara, la agentie… In cele din urma autocarul a fost descoperit pe o strada alaturata, la umbra, pentru ca nu putea stationa prea mult in Piata Operei. Lipsa de comunicare, de organizare? Business-urile soferilor?

Dar, aventurile zilei nu s-au incheiat aici. Pentru ca in seara de sambata nu aveam program, unii au optat pentru un spectacol - Giselle, cu o trupa de la Moscova - la Teatrul de Opera si Balet. Cu 20 euro/pers. cineva de la teatru a adus la hotel biletele pe care era inscris un pret mai mic. Din nou certuri, acuze… Discutiile au culminat cu alerta soferilor si ghidei dupa plecare constatand ca lipsesc doua persoane. Autocarul s-a intors din drum, iar langa hotel si-au dat seama ca acele persoane sunt de fapt in autocar, dar nu-si revendicasera biletele. Un adevarat Turn Babel!

Astfel am ajuns in cea de-a patra zi a circuitului si ultima. In drum spre Cetatea Alba pe care urma s-o vizitam, dar inainte de a ajunge la Zatoka, pe marginea soselei, undeva in camp, am facut o oprire la un targ de legume si fructe. Toate produsele erau proaspete si foarte frumoase (pepeni, mere, nectarine, piersici, prune, struguri, ceapa, rosii, vinete, ardei, porumb de fiert sau gata fiert, peste uscat insirat pe sfoara, otet preparat in gospodariile proprii). Bineinteles ca romanii s-au grabit sa-si cumpere fructe pe care, din lipsa de apa, acolo, in camp, le-au consumat nespalate.

La Zatoka, statiune situata la confluenta Nistrului cu Marea Neagra, am facut un popas de o ora. Am ajuns aici cam in vremea amiezei cand soarele era arzator si plaja foarte animata. De-a lungul strazii principale sunt magazine si tarabe, iar pe aleea care duce catre plaja, perpendiculara pe sosea, de asemenea sunt dughene cu de toate. Ca statiune, Zatoka nu m-a impresionat. Trebuie sa amintesc totusi ca, vazand autocar cu numar de Romania, trei tineri s-au apropiat si au intrat in vorba cu soferii. Erau romani, veniti pe cont propriu in Zatoka si povesteau ca se simt bine si se descurca cu foarte putini bani. Alte amanunte nu cunosc. Preturi in statiune, atat cat am putut retine: 10 grivni/pet coca-cola 0,5 l, 12 grivni/sticla de bere 0,5 l, 48-58 grivni/pizza, 20-25 grivni/kg de struguri diverse sortimente. Langa soseaua principala mi-a atras atentia si am privit cu curiozitate marea varietate de pesti afumati si uscati care se vindeau la tarabe.

A urmat traversarea Nistrului la varsarea sa in mare, pe podul rutier Zatoka - Priberejne, peste Stramtoarea Tarigradului. Sunt locuri frumoase, inconjurate de ape si de natura adevarata, cu stuf, papura si pasari de balta.

La Limanul Nistrului, in Belgorod - Dnestrovski, urma sa facem o oprire pentru a vizita Cetatea Alba zisa si Akkerman. Am gasit cu greu localitatea. Motivul? Nu stiu. GPS-ul nu era de folos, ghida si soferii nu mai fusesera pe acolo… cert este ca ne-am invartit inutil pana sa gasim pe cineva care sa ne indrume corect. Desi ghida ne spusese ca nu avem de platit intrari la nici un obiectiv, cand am oprit langa Cetatea Alba - mare si impunatoare - am stiut ca acest lucru nu poate fi adevarat. Atrasa de vestigii stravechi, acum cu atat mai mult deoarece cunosteam cate ceva din istoria controversata a cetatii, m-am grabit spre intrare. Accesul in cetate era 30 grivni/pers. Stiind ca nu mai urmau alte opriri in Ucraina si ca la cetate nu se plateste intrarea, toata lumea cheltuise ultimii bani la piata de fructe si la Zatoka. Eu insami nu mai aveam decat 8,60 grivni, asa incat m-am resemnat in privinta vizitarii cetatii in interior. Socotind ca am totusi suficient pentru o toaleta, am intrebat unde o pot gasi, iar omul de la intrare mi-a indicat directia in curtea cetatii. Asadar, mi-a permis sa intru in incinta. Puteam sa n-o vizitez si s-o pozez? (vezi impresii).

Pentru ca stia ca sunt interesata de Cetatea Alba (al doilea punct de interes dupa Liceul "Regina Maria" din Chisinau), dorind poate sa evite o noua discutie, ghida ma cauta sa-mi dea bani ucraineni pentru bilet. Cum nu m-a costat nici intrarea in cetate si nici toaleta, cei 8,60 grivni mi-au folosit la achizitionarea (dupa indelungi negocieri in limba rusa) a unui pliant care costa 10 grivni.

Obiectivul fiind atins, am pornit spre Vinogradivka pentru iesirea din Ucraina. Aici este o portiune de drum prost, care ne-a facut sa inaintam cu viteza redusa si sa pierdem timp foarte pretios deoarece eram intarziati si ne astepta trecerea prin patru puncte de frontiera. Noaptea ne-a prins traversand ingusta fasie dintre Vulcanesti si Giurgiulesti, din sudul Basarabiei. Pe la Galati - Braila - Slobozia, apoi pe Autostrada Soarelui, am continuat pe intuneric si am ajuns in Bucuresti la ora 2.00 noaptea.

Concluzii

Drumuri - Drumurile sunt in general bune. Doar in sudul Ucrainei, de la Cetatea Alba spre Bolhrad - Vinogradivka exista o portiune de drum deosebit de prost. Fost candva asfaltat, acum plin de gropi de nu le poti numara sau ocoli, acest drum este paralel cu un altul pe care automobilistii l-au facut cu rotile propriilor masini, mergand pe ogorul arat. N-am mai vazut asa ceva! Pamantul batatorit era mai neted decat asfaltul, dar refuz sa gandesc cum ar fi aratat dupa o ploaie zdravana. Toaletele lipsesc cu desavarsire, de aceea la cererea disperata a turistilor s-a facut ceea ce noi romanii numim foarte inspirat "pana de tufis", cu subinteleasa repartizare a femeilor pe dreapta si a barbatilor pe stanga soselei, cat mai adanc in padurice.

Treceri de frontiera - A fost cel mai scurt circuit pe care l-am facut, dar am colectat cele mai multe stampile pe pasaport: Leuseni - Palanca - Maiaky - Vinogradivka - Vulcanesti - Giurgiulesti sunt numai intrarile si iesirile in sau din Moldova si Ucraina. In afara de punctele vamale romanesti, peste tot am stat cel putin o ora. A aduna 50 de pasapoarte, apoi a le imparti dupa efectuarea controlului, plus verificarea autocarului si soferilor, inseamna ceva timp. Bine ca n-au fost si controale in bagaje! Am fost intrebati totusi daca avem alcool si tigari pentru ca - se stie - la aceste produse exista niste restrictii.

Daca autocarele nu aveau de asteptat prea mult pana sa fie luate la verificat, trebuie sa mentionez faptul ca la autoturisme cozile erau destul de mari, in special la punctele de frontiera ucrainene.

Vamesii romani, foarte comunicativi si prietenosi, au fost cei mai operativi. Moldovenii au fost amabili, cu toate acestea au dat intaietate unui alt autocar, ajuns in urma noastra, motivand ca au prioritate cursele de linie. Ucrainenii asteapta "darul" sau ghida si soferii nostri au afirmat asta in ideea de a ciupi ceva de la turisti… Nu stiu! Cert este ca a trebuit sa cotizam (si inca in euro), spre nemultumirea unora, exprimata in vacarmul cu care deja ne obisnuiseram.

Schimb valutar - In Chisinau sunt foarte multe case de schimb valutar unde se pot preschimba inclusiv lei romanesti (1 RON = 3,13 - 3,30 lei moldovenesti). La Odesa, la Piraeus Bank, nu sunt acceptati la schimb lei moldovenesti, ci doar euro, dolari si ruble. De lei romanesti nici nu se punea problema. Si in Odesa exista case de schimb valutar peste tot in oras. Eu am schimbat intr-un complex comercial (1 euro = 9,80 grivni).

Hoteluri - Ne-au fost rezervate camere modeste in doua hoteluri frumoase pe exterior si in partile comune interioare (lobby, restaurante, terase), foarte avantajos amplasate: Hotel Cosmos - Chisinau, in centrul orasului (vezi impresii) si Hotel Kurortniy - Odesa, aproape de faleza si plaja (vezi impresii). Micul dejun inclus in pret a fost bun, variat si indestulator la ambele hoteluri.

Ghid - Mi-am dat seama ca ghida era o femeie cu suflet bun, totusi de foarte multe ori era depasita de situatie. Poate ca o pozitie mai ferma, fara oscilatii in hotarari, doar cu respectarea stricta a programului cunoscut de fiecare turist, ne-ar fi scutit de situatiile care au generat atatea discutii neprincipiale.

Grup - Atunci cand pleci intr-un circuit organizat nu-ti poti alege nici ghidul si nici grupul. Daca pana acum am avut sansa unor grupuri bune, conduse de ghizi experimentati, cu aceasta ocazie am invatat ca se poate si altfel. Din pacate! Grupul era format preponderent din oameni in varsta, intelectuali pensionari, de aceea nu pot intelege cum de nu le placea linistea si atmosfera calma. Vorbeau toti deodata, tare, nimeni nu asculta pe nimeni, peste frazele incepute se suprapuneau altele care ramaneau la randul lor neterminate si tot asa… Am suportat totul cu stoicism, in fond circuitul nu era decat de 4 zile. Am luat partea frumoasa din tot ceea ce a fost si pot spune ca ma bucur ca totul s-a terminat cu bine.

Poate ca ar trebui sa amintesc si faptul ca in afara de cheile de la camere pe care unii au uitat sa le predea, receptionerul venind dupa ele la autocar, la Hotel Kurortniy din Odesa ni s-a intamplat ceva cu totul neasteptat. Portarul refuza sa ridice bariera pentru ca s-a semnalat lipsa unui prosop dintr-o camera. Un barbat, nu prea in varsta, deci nu putea fi considerat sclerozat, l-a pus in geamantan si voia sa plece cu el. O amintire pentru el, pentru noi, dar si pentru ucraineni!

---

VIZUALIZĂRI: 3719 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI