Cetatea Alba - perla pierduta a Voievodului Stefan

TIPĂREȘTE

In copilarie am auzit vorbindu-se adesea in familie despre Cetatea Alba. Nu atat ca loc de importanta istorica pentru poporul nostru, cat ca destinatie de serviciu pentru tatal meu care fusese repartizat aici in urma absolvirii Scolii de Jandarmi din Oradea. Asta se intampla inainte de 1940. Mai tarziu, cu ochii umeziti de amintiri, tata ne-a povestit despre Cetatea Alba scena crancenelor infruntari armate in care si Stefan cel Mare a jucat un rol.

Pastram si acum in vechiul album de familie imagini cu Limanul Nistrului, cu Marea Neagra, cu zidurile cetatii, cu barci de pescari si stufarisuri, toate alcatuind un nostalgic fundal pentru chipurile parintilor mei, tineri pe atunci. Abia acum, dupa multi ani de cand ei nu mai sunt, am avut ocazia sa le calc pe urme. Intr-un scurt circuit Chisinau - Odesa, la intoarcerea spre tara, am alocat cateva ore vizitarii cetatii, amintirii inaintasilor strabuni si parintilor mei.

Cetatea Alba, Akkerman sau Belgorod - Dnestrovski se afla la aprox. 80 de km de Odesa (vezi impresii). Dupa traversarea Nistrului la varsarea sa in mare, pe podul rutier Zatoka - Priberejne, prin locuri frumoase, inconjurate de ape cu stuf, papura si pasari de balta, a urmat Limanul Nistrului si Belgorod - Dnestrovski.

Pe masura ce ne apropiam, ghida depana firul incalcit al istoriei acestor locuri amintindu-ne ca si stramosii nostri au fost candva pe aici.

Despre Belgorod - Dnestrovski, puternica fortificatie de la Nistru, se spune ca are o vechime de 2500 de ani. Fondata de grecii din Milet in sec. V i. Hr., a trecut prin mai multe stapaniri (fenicieni, greci, daci, romani, huni, bizantini, genovezi, moldoveni si rusi).

Dupa 1392, apartinand Moldovei (in vremea lui Petru I Musat), Cetatea Alba a fost intarita si marita. Cucerita de turci si denumita Akkerman, trece din nou in stapanirea Moldovei sub domniile lui Alexandru-Voda si Stefan cel Mare. Considerata in acea vreme poarta a crestinatatii, cu rol important in stoparea expansiunii turcesti, este de inteles de ce Stefan i-a acordat o atentie speciala, fortificand-o si pregatind-o sa faca fata asalturilor otomane. Dar puternica oaste a sultanului Baiazid a cucerit cetatea in 1484, Stefan neconsolandu-se niciodata in urma acestei pierderi. Turcii au stapanit Cetatea Alba pana in 1812 cand a trecut in componenta Imperiul Rus. In perioada 1918 - 1940, o data cu Basarabia din care facea parte, Cetatea Alba a intrat in componenta Romaniei. In 1941 a apartinut din nou Romaniei, in 1944 a intrat in componenta Uniunii Sovietice, iar in 1991 - prin destramarea URSS - a revenit Ucrainei.

Am incercat sa prezint cat mai succint istoria Cetatii Albe asa cum ne-a povestit-o ghida si cum am invatat-o si noi la scoala. In incheiere ghida ne-a spus ceva cel putin surprinzator pentru mine: "Cand intrati in cetate, veti gasi acolo un ghid local. Sa spuneti ca sunteti romani pentru ca intr-un fel prezinta romanilor si moldovenilor si in alt fel rusilor, ucrainenilor sau turistilor de alte nationalitati!". Oare istoria nu este una si aceeasi indiferent de urechile care o asculta?

Traversand oraselul Belgorod - Dnestrovski si ajutati de localnici sa gasim drumul, am ajuns in cele din urma la malul Nistrului, aproape de zidurile care rasar parca din adancuri. Asezarea antica Tyras ale carei urme se pastreaza si astazi si care pot fi vazute chiar inainte de intrarea in incinta, era amplasata pe o insula formata de cele doua brate ale Nistrului. In zilele noastre Nistrul nu mai are delta si se varsa in Marea Neagra printr-un liman.

Pe langa tarabele cu suveniruri existente si aici ca peste tot in punctele de interes turistic, privind si fotografiind vestigiile antice, am ajuns la poarta principala - Poarta Kiliysky, sub un turn cu doua etaje, construit din piatra, cu pod de trecere peste santul de aparare, cu doua porti masive si cu tot atatea gratare cu bare ascutite. Intrarea arcuita nu mai pastraza stema cu bourul Moldovei ci o asa-zisa stema a Cetatii Albe, cu vita de vie si struguri. Multimea de vestigii antice, dar mai ales cele trei randuri de ziduri solide ale fortificatiei impresioneaza pe oricine.

Pliantele si cartile de prezentare care pot fi achizitionate la intrare sunt in rusa si ucraineana. Am avut norocul sa gasesc un singur pliant in engleza si am avut totodata si norocul ca tarabagiul a acceptat sa mi-l vanda cu 8,60 grivni (ultimii mei bani ucraineni) in conditiile in care pretul era de 10 grivni.

Despre cea mai infloritoare perioada a cetatii, cea in care a apartinut Moldovei, fara a fi mentionat numele vreunui voievod sau data calendaristica, in pliant scrie doar atat: "In sec. XIII-XIV, sub Principatul Moldovei, fortareata a fost intarita si s-a numit Cetatea Alba". Pliantul are insa meritul ca prezenta bine, schematic, arhitectura actuala. Panoul din incinta, pe care de altfel l-am si fotografiat in ideea ca voi deslusi cate ceva acasa, este doar in ucraineana.

Zidurile puternice si santurile de aparare inconjoara o ampla suprafata poligonala (peste 9 ha) impartita in doua. Cea mai mare, in care am patruns imediat dupa ce am trecut de Poarta Kiliysky, era destinata oamenilor de rand refugiati in caz de asediu. In afara unui minaret construit in timpul dominatiei turcesti si a unei fundatii de biserica, urmele constructiilor de aici s-au pierdut. Prin iarba parjolita de caldura verii, o alee duce spre toalete si spre un loc umbros in care un manufacturier incearca sa impresioneze realizand monede «de epoca».

Garnizoana sau zona destinata armatei, ceva mai mica, se afla dincolo de Turnul Paznicului si adapostea in vremuri tulburi ostenii, caii si armele. Citadela, cea mai veche parte a Cetatii Albe, aflata chiar pe malul Nistrului, era sediul conducatorului ostirii. De altfel unuia dintre turnurile citadelei i-a ramas numele de Turnul Comandantului.

Zidurile crenelate ale cetatii aveau initial 34 de turnuri, fiecare cu forma diferita si o destinatie anume, dar multe dintre ele n-au dainuit. Primul turn zarit, cel langa care am debarcat din autocar, se numeste Turnul Ovidiu, iar cel din coltul opus Turnul Puskin. Se pare ca Puskin a vizitat cetatea pe vremea cand era exilat la Odesa si, impresionat de maretia ei, i-a dedicat un poem.

Putin dezamagita ca in pliant nu exista nici un cuvant despre Stefan cel Mare, despre poarta si turnul care ar fi trebuit sa-i poarte numele, despre biserica ridicata de el aici, ale carei fundatii inca se mai zaresc sau despre stema cu bourul Moldovei disparuta cine stie cand si unde, am urcat si am mers de-a lungul zidurilor de aparare pentru a admira de la inaltime turnurile si incinta cetatii, precum si intinderea de ape de la Nistru inchipuindu-ma pentru o clipa un strajer al Voievodului Stefan.

Pe una dintre laturi, in exteriorul zonelor destinate adapostirii populatiei civile si armatei, protejata de un zid de aparare si un turn de paza, mai exista o curte gospodareasca, ingusta, dar destul de lunga.

Voi incheia cu un citat din prezentarea ghidei. Cuvintele ei mi-au rasunat obsesiv in urechi mult timp dupa ce si-a incheiat expunerea si am rugat-o sa mi le scrie:

"Zidurile ei neinvinse de trecerea vremii mai amintesc si azi de niste stramosi vrednici si un trecut glorios indemnandu-ne sa nu uitam cine am fost, ce-am ajuns sa fim si incotro tinem calea prin cenusa cotropitoare de suflete a unei istorii inca necunoscute pana in miezul adevarului curat. Istorie invesnicita in inimile noastre si in piatra acum vorbitoare".

Informatii la final:

- Accesul in cetate este 30 grivni/pers.

- Programul de vizitare in perioada de vara este intre orele 9.00 si 18.00.

- Accesul pe zidurile cetatii este permis, dar deplasarea necesita mare atentie deoarece poteca aflata la inaltime este ingusta si pe alocuri denivelata.

- Vara soarele bate cu putere, iar locul nu este umbrit. Asadar, nu uitati apa si sepcuta!

- Toalete se gasesc doar in interiorul cetatii, in curtea "civila" si veti fi surprinsi ca, aliniate una langa alta, cabinele sunt de tip turcesc si nu au usi. Sunt insa curate si pardosite cu gresie cu un model frumos. Exista apa pentru WC, dar nu si pentru spalat pe maini. Intrarea este gratuita.

---

VIZUALIZĂRI: 5791 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI