Larnaca - O experienta inedita

TIPĂREȘTE

Argument

Cipru, a treia insula ca marime din Marea Mediterana (dupa Sicilia si Sardinia), se afla situat la rascrucea dintre trei continente: Europa, Asia si Africa. Are o istorie si o civilizatie de 10 000 de ani. Asupra vechii civilizatii grecesti si-au lasat amprenta, pe rand, fenicienii, assirienii, francii, venetienii, otomanii si britanicii.

Asadar in Cipru poti vizita asezari preistorice, temple grecesti clasice, teatre si vile romane, vechi biserici crestine, biserici si manastiri bizantine, castele ale cruciatilor, catedrale gotice, fortificatii venetiene, moschei musulmane si cladiri in stilul colonial britanic. Satele pastreaza, multe dintre ele, vechile obiceiuri, traditii, dar si modul de viata de demult.

Este normal ca si Larnaca sa fie, ca intreaga insula, un creuzet de religii, culturi si stiluri de viata diferite, iar aceasta ii confera caracterul de unicitate. Daca luam in considerare si peisajele care iti taie respiratia, cu plaje frumoase si munti, cele 340 de zile cu soare pe an, modalitatile diverse de petrecere a timpului liber, oamenii prietenosi si deschisi, cu siguranta Larnaca se va afla in topul destinatiilor noastre de vacanta.

Plecarea

Categoric e bine sa ajungi la aeroport cu macar 1.5 ore inainte de decolare. Chiar daca ne-am luat biletele de avion online si tot online am facut check in – ul, n-am fost scutiti de statul la coada, ca sa predam bagajul de cala. Dat fiind ca eram binedispusa – ca doar plecam in vacanta -, m-au amuzat imbulzeala generala si functionarii din aeroport, care, la un moment dat, sufocati, au gasit cu promptitudine o modalitate eficienta (si admirabila) de a dizolva gramada de turisti dezorientati, strigand pe rand, ca la piata: “ Venetia! ”, “Dortmund! ”, “Larnaca! ”. Moment in care marea de oameni se spargea in valuri, indreptandu-se catre cele trei ghisee.

Imbarcarea a decurs fara probleme. Am decolat conform orarului. Desi la amiaza cerul era innorat in Bucuresti, dupa cateva minute am avut vizibilitate buna si nici n-am simtit cand au trecut cele 105 minute de zbor – am ajuns cu 15 minute mai devreme.

Aeroportul din Larnaca

Aerortul din Larnaca poate rivaliza, linistit, cu cele (cateva vazute de noi) din marile orase europene, mai putin Otopeni, care nu poate rivaliza cu nimic.

Noul terminal a fost inaugurat, asa cum am citit acolo, in noiembrie 2009 si poate deservi pana la 7,5 milioane de pasageri pe an. Lunar se inregistreaza 800 de zboruri (sosiri). In prezent opereaza in jur de 30 de linii aeriene internationale si tot atatea linii de chartere. Desi noul terminal este functional, se lucreaza la extinderea lui (cand am citit asta, mi-am amintit patriotic de stopurile vesele de pe Valea Prahovei, cand se lucra la sosea in plin sezon estival).

Cladirea aeroportului se afla mai jos fata de soseaua principala. Iesirea se face pe doua pasarele, catre statiile de autobuz si taxiuri. Peste tot indicatoare, n-ai cum sa te ratacesti. Sunt foarte multi pasageri, dar spatiul este atat de mare incat nu ai senzatia de aglomeratie.

La iesirea din aeroport, am vazut ghiseele de check in: sunt 85 in total. Ca fapt divers, la plecare, 3 erau deschise numai pentru zborul spre Bucuresti. Tot la plecare am ramas uimita de numarul mare de magazine. La multe produse preturile sunt mai mici decat in oras (ma refer la toate magazinele din incinta, nu numai cele din zona Duty - Free).

Sunt mai multe centre de informare turistica, cu sumedenie de materiale publicitare si harti, care te ajuta sa te orientezi. Exista trei banci, o cafenea, un restaurant, o cofetarie, un oficiu postal etc.

Cei care au olfactivul dezvoltat simt imediat, la iesirea din aeroport, aerul care este diferit, nu poate fi descris bine: parca mai ‘moale’, cald, usor umed, dar nu deranjant, chiar placut.

Transportul

Se poate face cu mijloacele de transport in comun, cu taxiul sau cu masini inchiriate.

Circulatia se face, dupa modelul britanic, pe stanga.

Cel mai simplu si usor mod de a ajunge de la aeroport la hotel este cu taxiul. Asta daca n-ai chef sa astepti autobuzul care vine la interval de o ora. Soferii sunt baieti de treaba, buni vorbitori de engleza, dar nu exceleaza in a oferi informatii turistice.

Mijloacele de transport in comun sunt relativ ieftine si acopera atat orasul, cat si celelalte zone de interes. Se poate ajunge usor in Limassol / Lemesos, Ayia Napa, Nicosia, Paphos etc.

Biletele de autobuz / microbuz se cumpara de la sofer.

Firma Zenonas (autobuze albastre) are biletele cele mai ieftine: 1 euro – o calatorie, 2 euro – o zi, 10 euro – o saptamana.

Mai exista o alta firma (autobuze/microbuze verzi), dar biletul este 5 euro.

Capatul de linie pentru toate autobuzele este in fata Marinei (portul de iahturi, cel mai important din insula).

Un minus este faptul ca orarul autobuzelor de la Zenonas este in limba greaca.

In general, orarul se respecta cu punctualitatea specific cipriota, adica pana la +15 minute.

Mai ales cand plecati catre aeroport, recomand transportul cu taxiul, ca sa evitati surprizele neplacute. Noua ni s-a intamplat sa asteptam autobuzul spre Ayia Napa mai bine de 30 de minute, asa ca ne-am lasat pagubasi si in ziua aceea am vizitat Limassol!

Cu autobuzele albastre o calatorie catre localitatile din jur, numai pe ruta specificata, adica doar pe linia aceea, costa 3 euro, dar daca luati bilet dus-intors platiti 5. Bilet pentru o saptamana: 25 euro. Daca vreti sa circulati pe orice ruta, preturile sunt: 10 euro – o zi, 50 euro – o saptamana.

Taxiuri se gasesc la tot pasul, din centru pana la aeroport costa 12-15 euro.

Se pot inchiria masini, sunt multe centre, dar cred ca e mai comod sa te deplasezi cu transportul in comun.

Traficul in centru este intens, dar soferii au rabdare. N-am prea auzit claxoane nervoase. Pe Strada Piale Pashia, pe o bucata buna, nu este trotuar, asa ca pietonii merg in sir indian. Masinile trec cu viteza redusa, totul se desfasoara civilizat, nimeni “ nu felicita “ pe nimeni.

La periferie si in afara orasului e lejer, iar soselele sunt bune.

Atentie unde se parcheaza masina! Politisti pe motociclete misuna in centru si impart amenzi. Sunt multe locuri, in fata magazinelor si a restaurantelor, unde stationarea este permisa numai 5 sau 10 minute.

Shopping-ul

Produse specific cipriote: articole de piele, obiecte/bijuterii de argint (mai ales filigran), farfurii, ulcele, obiecte decorative de lut, dantela si broderii de Lefkara, iar in privinta alimentelor: dulciuri, fructe uscate sau zaharisite, dulceturi, vin si ulei de masline.

In paralel cu Promenada Palmierilor este o strada comerciala cu multe magazine de firma, cu articole scumpe, dar se gasesc si marfuri la preturi rezonabile.

In octombrie au fost multe reduceri, care la ei sunt substantiale. Daca vrei sa cumperi lucruri de calitate, ai de unde, oferta este destul de mare, cu conditia sa ai rabdare sa iei la rand magazinele (eu n-am avut).

In luna septembrie s-a deschis in centru un supermarket Smart. Am intrat si cei mai multi cumparatori erau localnici.

Cand am mers cu autobuzul la Ayia Napa am vazut, destul de aproape de oras, un Lidl. Tot la iesire din oras este si un Carrefour (nu stiu preturile, l-am vazut din mers).

Fructe si legume proaspete se gasesc la piata, preturile incep de la 3 euro / kg. Lamaile verzi sunt cele mai ieftine, 0.80 euro /kg. Am cumparat fructe si gustul si mirosul nu se compara cu cele ale fructelor pe care le iau din supermarket, sunt mult mai pregnante.

Preturile la alimente sunt mari comparativ cu cele de la noi, o paine mica este 3 euro, de exemplu, iar uleiul de masline extravirgin costa 6-8 euro / 750ml. Si produsele cosmetice sunt mai scumpe.

Luam masa in oras?

De-a lungul Promenadei Palmierilor se insira cafenele, restaurante, baruri, cluburi, taverne. Toate localurile sunt ingrijite si curate, unele chiar elegante. La ora pranzului sau seara dupa 19.00, la unele cu greu mai gasesti o masa libera.

Meniul este afisat in fata, chelnerii te invita in local, dar discret, nu devin agasanti.

Muzica se asculta in surdina, nici nu se aude din strada. Totusi putine restaurante unde sa fie muzica greceasca/cipriota.

Mancare pe toate gusturile: indiana, japoneza, chinezeasca, greceasca, italiana etc. ‘Alexander” se lauda ca este singurul restaurant cu specific cipriot din zona promenadei. Am mancat acolo si a meritat: atmosfera placuta, mancare gustoasa, servicii de calitate. Portiile au fost exagerat de mari. Patronul trecea pe la fiecare masa, intreband daca totul e-n regula. Desertul (fructe, inghetata sau cognac), ca si aperitivul, sunt din partea casei.

Preturile sunt mai ridicate decat in Grecia. Un pranz pentru 2 persoane la o taverna obisnuita costa in jur de 20 euro, iar la restaurant se apropie de 30 euro, asta daca nu comanzi si o sticla de vin, care ‘sare’ de 10 euro.

Berea locala, Keo (alcool 4.5%) costa 3 euro sticla de 565 ml. La halba este un pic mai ieftina: 2.5 - 2.8 euro.

Sandvisurile au preturi rezonabile (se vad in fotografie) si sunt destul de consistente.

Cum majoritatea turistilor sunt britanici, aproape peste tot se serveste micul dejun englezesc – bacon, carnat, fasole scazuta si 2 oua ochiuri -, iar pretul porneste de la 3-4 euro.

Mancarea cipriota difera de cea greceasca, are influente libiene, siriene etc. Legumele si fructele sunt la mare cautare, ca si pestele si carnea de capra sau de miel/oaie, iar la gatit se folosesc numai ulei de masline si condimente specifice (printre care chimen si scortisoara).

Am vazut multe restaurante unde statea scris mare “Home Made”, m-am gandit ca o fi vreo campanile contra mancarii de tip fast-food.

Intre Phinicoudes si Mackenzie sunt multe restaurante care servesc meze de peste, carne sau combinat.

Dar si pe stradutele laturalnice sunt taverne si cafenele unde, incepand cu orele diminetii, se aduna localnicii, sa savureze cafeaua, neaparat alaturi de ceva (extrem de) dulce.

Iata cateva mancaruri specific cipriote:

Meze – un mod delicios de a face cunostinta cu bucataria cipriota; poate include 20-30 de feluri de mancare, prezentate in boluri mici;

Yemista – sarmale mititele in frunze de vita, se servesc calde sau reci;

Shieftalies – carnati mici preparati pe gratar;

Haloumi –un fel de branza nelipsit in bucataria cipriota, din lapte de capra si de oaie, care se serveste si pregatita la gratar;

Avgolemoni-supa de4 oua si lamiae;

Soutzoukos- siraguri de migdale sau alune inmuiate timp de cateva saptamani, in fiecare zi, in sirop gros de struguri care se solidifica, astfel incat, la final, sunt ‘imbracate’ intr-un invelis consistent (6 - 9 euro/500 g);

Commandaria – sortiment de vin cipriot de desert, produs inca din sec. al XII-lea, din varietati indigene de struguri.

Orasul – privire de ansamblu

Partea cea mai veche a orasului este in zona Strazii Piale Pashia, unde se afla Cartierul turcesc si in jurul Bisericii Sf. Lazar. Casele sunt tipice zonei mediteraneene si, in functie de marime si de aspect, iti dai seama de statutul proprietarilor (de altadata). Unele sunt pe un singur nivel, altele au un etaj. Majoritatea locuintelor sunt de piatra, cu acoperisul plat, iar ferestrele au obloane de lemn. Unele usi au peste 2.5 m inaltime. S-a pastrat aspectul original al cladirilor, chiar daca ele au fost renovate. Aceasta este partea orasului care merita vizitata. Ea contrasteaza cu zona noua, a carei constructie a inceput in sec. al XIX –lea. Aici strazile sunt mai largi, casele sunt inconjurate de zona verde, sunt multe blocuri, sedii de firme, banci, institutii.

Precizari (zic eu) necesare

Inainte de a pleca in vacanta, m-am documentat temeinic, ca orice calator pasionat. M-am informat despre obiectivele turistice, dar n-am facut neaparat un tur de forta – ne-am destins si, in masura in care timpul si dispozitia ne-au permis, am vazut / vizitat ce ne-a iesit in cale. Larnaca are mult mai multe de oferit…

Incotro ne poarta pasii…

Strada Piale Pashia

Din fericire, acesta este traseul pe care il urmam ca sa ajungem de la hotel in centru, intr-o plimbare lejera, de 20-25 de minute (vezi impresii hotel Sanremo).

Strada face parte din cartierul turcesc si poarta numele comandantului general al flotei si armatei care a sosit in Larnaca in 1571 pentru a ocupa Ciprul.

Abia in sec al XIX-lea orasul s-a extins in zona Bulevardului Atena.

Se intinde de la portul pescaresc Psarolimano, de unde incepe plaja Mackenzie, pana la Castel.

Pe alocuri, strada nu are o latime mai mare de 4-5 metri si farmecul ei consta in faptul ca, pe stanga cum mergi spre centru, sunt casele, iar pe dreapta este marea, pe toata lungimea ei. Am avut ocazia s-o vedem nu numai calma si limpede, dar si agitata, dupa o noapte in care s-au scuturat cativa nori. Valurile se spargeau de parapet si simteam stropi fini de apa pe piele. Noaptea, cand ne intorceam spre hotel, doar stiam ca e acolo si, uneori, auzeam valurile. Doar luna si avioanele care se pregateau de aterizare si zburau la joasa altitudine o mai luminau din cand in cand.

Stiam ca in Cipru infractionalitatea este extrem de scazuta, dar am ramas uimita cand, in prima zi, intorcandu-ne spre hotel seara tarziu, am vazut ca unele locuinte aveau ferestrele si usile de la intrare deschise. Multe case au, in spatiul de la intrare, in fata usii, o canapea sau fotolii – un fel de prelungire exterioara a camerei de zi.

De la Castel, porneste o retea de stradute – unele pietruite - inguste si intortocheate, care formeaza Cartierul turcesc. Casele sunt foarte vechi, simple, zugravite in alb, cu un nivel sau doua, cu geamuri mici, cu obloane. Tamplaria este vopsita cu predilectie in albastru. Curtile, acolo unde exista, sunt foarte mici, casele sunt inghesuite. Dar fiecare metru patrat de pamant este folosit: lamai, maslini, smochini, zorele (o varianta mai mare ca la noi), floare de hartie. Pe treptele de la intrare, la fiecare casa sunt asezate ghivece cu flori, uneori si de-a lungul peretului exterior al casei. Este un cartier extrem de linistit si plin de farmec, parca te-ai intoarce in timp.

Pe Strada Mehmet Ali se afla unul dintre atelierele de olarit din Larnaca, Emira, unde toti cei interesati pot vedea mesterii olari modeland lutul. Se pot cumpara vase pentru uz casnic sau decorativ, iar multe dintre ele se aseamana cu cele de la noi.

...

Pentru moment, ma opresc aici, dar promit sa revin, spunand despre alte cateva locuri frumoase din Larnaca. M-as bucura daca v-ar ajuta cumva cele scrise de mine, sau macar v-ar face placere sa le cititi. Mie sigur mi-a facut placere sa le scriu!

[nota webmaster - partea a II-a o gasiti aici].

---

VIZUALIZĂRI: 10761 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI