Peştera Devetashka

TIPĂREȘTE

Deşi am vizitat câteva peşteri din diferite zone ale lumii iar în subconştientul meu s-a întipărit ideea că o peşteră este un loc relativ îngust unde cei care suferă de claustrofobie pot avea probleme, Peştera Devetashka mi-a curmat toate teoriile subliminale, fiind un obiectiv cu totul diferit de ceea ce văzusem până atunci.

Peştera este localizată între Levski (31 km) şi Lovech (18 km) în apropierea satului Devetaki (2 km) într-o zonă unde râul Osam îşi creează un mic defileu. Pentru a ajunge la această peşteră trebuie să urmaţi drumul dinspre Levski spre Lovech, urmând ca după cca. 30 km să viraţi stânga spre satul Devetaki. Se traversează podul peste râul Osam şi în aproximativ 500m, într-o curbă destul de strânsă trebuie lăsată maşina pentru a continua drumul pe jos (există şi un semn, ceva scris pe o bucată de lemn). Se urmează o potecă neamenajată şi după 1,5 km se ajunge la intrarea în peşteră. Pentru a facilita accesul la peşteră am văzut că s-a construit un pod peste râu chiar în dreptul peşterii, probabil în viitor vei putea parca maşina chiar la intrarea în peşteră şi de ce nu (nu că mi-ar place acest lucru) chiar în peşteră la răcoare... că loc e destul. Coordonate GPS (locul unde am lăsat maşina): N43.231556 E24.884965.

Intrarea în peşteră se face printr-un portal imens, 30 m înălţime şi 35 m lăţime iar după aproximativ 50 m se ajunge într-o sală de dimensiuni impresionante, cu o suprafaţă de 2.400 m şi cu o înălţime ce variază între 60 m şi 100 m (date specificate pe un panou de prezentare) se creează o adevărată cupolă. În această sală acustica este foarte bună – am făcut şi noi mai multe încercări – şi probabil că se organizează şi concerte. (nu de natura şi calibrul celor pe care le-am interpretat noi)

Pe alocuri tavanul peşterii s-a prăbuşit, pe suprafeţe mari lăsând să se vadă sus albastrul cerului, jos verdele crud aproape fosforescent al vegetaţiei crescută în semiîntuneric, vegetaţie ce acoperă grohotişul şi stâncăriile prăvălite în hău. Un mic pârâiaş curge alene ocolind diverse obstacole ivite în cale, oglindind în apele sale reci culorile de smarald, opal şi safir, combinaţii contrastante ale peisajului subteran şi suprateran. O colonie imensă de lăstuni ce şi-au găsit adăpost în fisurile pereţilor calcaroşi îşi desfăşoară zborul gălăgios în căutare de insecte. Prin porţile deschise către cer se vede câte un vultur ce planează alene prin văzduh.

La un moment dat, la capătul acestei săli mari, drumul se bifurcă. O cale urmează cursul râului dezvoltând o nouă peşteră ce are o lungime de cca. 2 km, pe când cealaltă cale, uscată de data aceasta, pătrunde în peretele muntelui şi formează după cca. 50 m o cameră rotundă cunoscută sub numele de „Altar”.

Accesul spre cele două peşteri pare oprit, o bandă avertizoare te împiedică formal să te îndrepţi spre ele. Am trecut totuşi peste acest impediment şi am vizitat peştera uscată (ai nevoie de lanternă pentru că nu există iluminat) şi de asemenea o mică porţiune din cea prin care curge râul, fără a vedea însă nimic spectaculos.

Intrarea în peşteră este liberă, nu am văzut pe nimeni care să o supravegheze, doar după ce am plecat, pe drumul de întoarcere ne-am intersectat cu o persoană ce purta însemnele peşterii. Probabil omul fusese la masă.

Ţinând cont că Peştera Devetashka are un specific aparte, cred că merită să o treceţi pe lista obiectivelor turistice ce urmează să le descoperiţi în viitor.

---

VIZUALIZĂRI: 8940 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI