Giethoorn – locul unde mi-ar placea sa traiesc

TIPĂREȘTE

Giethoorn – locul unde mi-ar placea sa traiesc

14.09.2011

In iulie 2010 impreuna cu fiul meu si cu o prietena am fost intr-o croaziera pe Marea Baltica.

Imbarcarea s-a facut din Amsterdam si, deoarece nu fusesem la Amsterdam inca, am hotarat sa petrecem 5 zile in plus prin oras si imprejurimi.

Inainte cu ceva timp de asta, primisem un e-mail despre o localitate undeva in Olanda: un satuc fara strazi, doar cu canale. Imaginile mi s-au parut idilice, asa ca am dorit neaparat sa ajung si eu acolo.

Zis si facut! am cautat pe internet toate informatiile pe care le-am putut gasi despre modul in care as putea ajunge acolo.

Putine informatii.

Pentru a strabate distanta de aproximativ 100 km dintre Amsterdam si Giethoorn, am ajuns la concluzia ca trebuia sa iau un tren pana la Steenwijk si apoi un autobuz.

Asa ca, la fata locului, m-am dus la biroul de turism din fata Garii Centrale din Amsterdam ca sa aflu mai multe informatii.

Mai multe nu am aflat.

Asa ca m-am dus la gara, la casa de bilete, unde am cerut un bilet dus - intors pana la Steenwijk.

Deoarece acest tip de billet ar fi costat 42.60 euro / adult, functionarul de la ghiseu ne-a indicat sa luam un billet de o zi pentru doua personae, care a costat 45 euro, iar pentru copil am platit separat 3 euro.

Pentru mai multe informatii despre mersul trenurilor din Olanda puteti consulta site-ul www.ns.nl.

A doua zi dis de dimineata, trenul a plecat din Gara Centrala din Amsterdam la ora 07.57 si dupa aproape doua ore, a ajuns la statia Steenwijk, la ora 09.44.

O gara mica. Relativ pustie.

Nu a mai coborat nimeni din tren impreuna cu noi.

In fata garii, era o statie de autobuz, pe unde treceau doua autobuze.

Era afisat orarul.

Pentru mai multe informatii despre mersul bus-ului puteti consulta site-ul wiki.ovinnederland.nl

Am mai avut de asteptat 15 min si autobuzul a venit la fix.

Am cumparat bilet de la sofer, pentru care am platit 3.20 euro / adult (copilul a mers gratis) si am pornit la drum.

Drumul, ca si cel cu trenul, foarte frumos, s-a desfasurat in cele mai bune conditii.

Olandezii au un transport foarte bine pus la punct, cu orice mijloc de transport ai vrea sa te deplasezi.

Multe, multe canale, in drumul nostru, strabat toata aceasta tara care si-a castigat terenul luptandu-se cum marea.

Dupa aproximativ 20 de minute am ajuns la destinatia noastra: statia Giethoorn Centre.

Am coborat din autobuz si am traversat soseaua.

In fata noastra se deschideau un camp si un canal perpendicular pe soseaua de pe care venisem.

Pe margine, canalul avea un trotuar lat, foarte frumos.

Am fi putut sa ne suim intr-una din barcile sau vaporasele aflate chiar acolo, dar am preferat sa o luam pe jos.

Pe partea dreapta a trotuarului erau mici magazine si restaurante, pe partea dreapta, canalul despre care v-am vorbit.

Am mers asa cam 500 de metri.

Apoi, un gard inalt de arbusti ne-a opturat intr-un fel vederea.

In spatele acestui gard de arbusti, incepea o altfel de lume, in continuarea trotuarului de pe care venisem.

Trotuarul s-a ingustat si multa verdeata parca, a cuprins totul.

Pe dreapta case, restaurante mici si canale perpendiculare pe canalul principal, pe stanga canalul principal si multe alte canale care se intersectau cu el, apoi multe case pitoresti.

Trecerea peste aceasta increngatura de canale se face pe poduri foarte frumoase, majoritatea de lemn.

Sistemul de canale este foarte bine controlat prin baraje, ca dealtfel in toata Olanda, nivelul apei fiind mentinut in asa fel incat sa nu se produca inundatii nici in perioadele cele mai ploioase.

Casele au, in general acoperisul de stuf, foarte pitoresc si sunt inconjurate de peluze verzi si de multe flori.

Accesul la fiecare casa in parte se face cu barca sau pe poduri. Nu toate casele au acces pe poduri, insa fiecare are cel putin o barca trasa in fata sa.

Plante de tot felul cresc pe malul canalelor, iar localnicii folosesc pentru deplasare… evident barcile.

Multe dintre aceste barci sau vaporase plimbau turistii entuziasmati de ceea ce vedeau.

Nu exista garduri, poate doar in cateva locuri si acelea mai mult de decor, fiecare casa avand ceva aparte, care o deosebeste de celelalte: decoratiuni, flori, forme, etc.

Printre aceste case, magazine cu obiecte specifice zonei sau restaurante cu terase minunate.

La unul dintre ele am mancat si noi, iar inghetata s-a dovedit a fi un vis. Am avut comeseana o vrabiuta care nu s-a sfiit deloc.

Satul are si un muzeu, deasemenea o biserica. Biserica pare austera, dar este destul de incapatoare.

La momentul cand am fost acolo, localnicii se pregateau de o sarbatoare locala a copiiilor, care isi confectionau tot felul de palarii. Adultii nu pareau sa fie cu nimic mai prejos…

Ne-a luat cam 2 ore si ceva sa ajungem la capatul celalalt al satului, fara sa pun la socoteala timpul petrecut la masa. Practic am mers in linie dreapta, o singura intersectie, daca o pot numi asa, a fost in drumul nostru.

Mie aceasta localitate mi s-a parut raiul de pe pamant.

Faptul ca nu sunt masini, deci zgomotul, mizeria si poluarea nu exista, mi s-a parut ceva ireal.

Nici acum nu-mi vine sa cred cat de liniste era.

Acum sa nu va inchipuiti ca totul se petrecea in tacere: oamenii vorbesc, se striga, se saluta, bargile, chiar si cu motor circula, localnici robotesc… exista viata acolo!

Dar este o altfel de viata, care mie mi-a placut foarte mult.

In acest moment, Giethoorn este locul unde mi-ar placea cel mai mult sa traiesc.

Acum sincer, nu stiu cum o fi acolo cand ploua si e mohorat, eu cand l-am vizitat era soare.

Dar imaginea aceea idilica, din acea zi, pentru mine reprezinta, pana in acest moment, perfectiunea!

La intoarcere, ne-am luat cu vorba si cu privitul si la intersectia despre care tocmai v-am vorbit am gresit drumul.

In loc sa ajungem la iesirea de pe sosea, acolo unde coborasem din autobuz si de unde, in sens invers evident, aveam sa luam autobuzul pentru Steenwijk, am nimerit pe un camp: iesisem mult prea in dreapta.

Undeva in zare…. depaaaarte, se vedea capatul campului si trebuia sa fie si soseaua cu pricina.

Prietena mea a zis ca nu are rost sa ne intoarcem, asa ca am mers inainte.

Cam 5 km, pana intr-un final, deoarece cand am ajuns la sosea, a trebuit sa facem stanga pentru a ajunge la statia de autobuz.

Evident ca am pierdut si un autobuz… dar ce mai conta!

Pe noi situatia ne-a amuzat teribil si veselia pusese stapanire pe noi. Faceam tot felul de scenarii, care mai de care si radeam…. Radeam de mama focului!!

Eram cu fiul meu cel mic, care atunci avea cam 6 ani si, desi nu pricepea chiar toate glumele noastre, radea si el molipsitor!

Si eu radeam si copilul radea si prietena mea radea… ce daca drumul era lung si soarele deasupra noastra?!

Viata era frumoasa!

Si uite asa a mers copilul meu 5 km fara sa se planga ca e greu!

Am ajuns in statia de autobuz.

Urmatoarea cursa, asa cum scria pe orarul afisat, era cam peste 20 de minute.

Am mancat cate ceva de prin rucsac si am asteptat cuminti autobuzul.

La fix, ne-am suit in el, am luat aceleasi bilete de 3.20 euro de la sofer si autobuzul ne-a dus pana la gara din Steenwijk.

De data aceasta primul tren catre Amsterdam nu a fost direct. A trebuit sa schimbam dupa 2 statii, dar de la acelasi peron, dupa doar 5 minute, am luat trenul care ne-a dus fix la Gara Centrala din Amsterdam.

Legatura era facuta special sa poata fi prins acest tren, asa ca nu trebuie sa va faceti griji.

In Olanda orice legatura aveti, nu puteti sa o pierdeti: transportul functioneaza ca un ceas.

Doar voi trebuie sa stiti exact unde si cum vreti sa mergeti!!

Evident, am fi putut sa luam trenul urmator, care era direct. Dar ce rost avea?

Dupa cum v-am spus, Giethoorn este locul unde mi-as dori cel mai mult sa traiesc.

Mergeti si voi acolo si o sa va convingeti ca veti dori acelasi lucru!

---

VIZUALIZĂRI: 12820 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI