Templul Sanjusangen-do - templul celor 1001 statui ale zeitei Kannon

TIPĂREȘTE

Rasfoind zilele trecute pozele si pliantele din frumoasa noastra calatorie de anul trecut din Japonia, am constatat ca mai am ceva impresii de adaugat la povestile mele despre indepartata si misterioasa Tara Soarelui Rasare.

Asa cum aminteam in review-ul despre gheisele din Gion-cel mai cautat cartier din Kyoto, inainte de a participa la spectacolul de la Gion Corner, am vizitat 2 mari temple, renumite in Kyoto.

In acest review va voi povesti pe indelete despre primul dintre ele, respectiv:

- Templul Sanjusangen-do - templul celor 1001 statui ale zeitei Kannon, urmand ca povestea celui de-al doilea s-o pregatesc cat de curand

- Templul Kiyomizu-dera – templul apei curate, binefacatoare, unde exista o cascada cu o apa purificatoare.

Templul Sanjusangen-do (numit oficial Rengeo-in), a fost construit de puternicul razboinic Taira–no-Kiyamori in anul 1164 şi inchinat zeitei Kannon, simbolul bunatatii si al milei. Aceasta zeitate o mai intalnisem si in marele templu Todai-ji, din Nara, ca strasnic aparator al marelui Buddha.

Acest templu a fost inclus de catre guvernul japonez in Tezaurul National si reprezinta una din atractiile principale ale orasului Kyoto.

Din cauza unui incendiu devastator, templul a ars din temelii, fiind reconstruit in anul 1266, apoi timp de 700 ani nu i s-au mai adus nici un fel de modificari, doar cateva mici renovari pe parcursul acelei perioade, fiind o constructie foarte solida. Se spune ca, la cutremurul ce a avut loc in 1995 in Japonia, multe cladiri din Kyoto au fost distruse, dar templul Sanjusangen-do a rezistat eroic seismului. Si asta datorita constructiei solide a templului: exista straturi de argila si nisip care absorb socurile, sporind astfel rezistenta la cutremure puternice.

Avand o lungime de 120 m, Sanjusangen-do este considerata constructia din lemn cea mai lunga din Japonia, reprezentativa prin arhitectura in stil japonez Wayo.

Templul adaposteste un numar de 1001 statui-zeitati impresionante, cu numele de Kannon.

In centru este plasata principala statuie a divinitatii budiste Kannon, mare si impunatoare, a carei inaltime este in jur de 3 metri. Impresioneaza nu numai prin inaltime, ci prin ciudatenia ,,dotarii’’ ei cu 11 capete si 1000 de brate, sculptura realizata de marele maestru japonez Tankei, in anul 1254.

Practic zeita are pe capul ei 11 fete, iar bratele-i sunt in numar de 40. Se spune ca un brat aduce mantuire la douazeci si cinci de lumi diferite, deci 40 x 25 = 1000 brate, acesta fiind motivul pentru care zeita Kannon se numeste zeita milei cu 1000 maini.

De-o parte si de alta a acestei zeitati uriase, se afla ,,copiile la indigo’’ in marime mai ,,pamanteana’’, de 1.5 metri, respectiv celelalte 1000 zeitati, la a caror ,,nastere’’ au participat peste 70 sculptori indrumati de acelasi mare maestru Tankei.

Mie personal mi s-a parut ca toate 1000 seamana leit una cu cealalta, desi, ulterior, citind intr-o brosura, am aflat ca fiecare are o mica diferenta, iar daca le privesti mai cu atentie (si ai o bogata imaginatie as completa eu :), cica ai putea descoperi printre ele chipul unei persoane pe care chiar o cunosti.

Referitor la cele 1000 de statui, in prima etapa au fost construite 124 dintre acestea, o data cu ridicarea templului original, in secolul al XII-lea (1164), iar cand templul a fost mistuit de flacari, s-a incercat si salvarea acestor statui-zeitati, fiind si ele reconstituite, iar restul de 876 din ele au fost sculptate o data cu renovarea templului, in secolul al XIII-lea.

Ce m-a minunat si m-a lasat aproape muta, a fost aranjarea acestor statui de-a lungul salii principale a templului Sanjusangen-do. Aranjarea pe 10 randuri si 50 de coloane, dau celor 1000 de statuete perfect aliniate, un ,,aer de cumintenie’’ precum soldatii-n front :) Minunata ,,priveliste’’!

Dar, nu v-am spus secretul de unde vine numele acestui templu de Sanjusangen-do.

Deoarece există 33 spatii intre coloanele (stalpii) salii principale, templul a ajuns să fie numit Sanjusangen-do (o sala cu 33 de spatii între coloane), sanju-san insemnand 33 in japoneza (sanju = 30, iar san = 3), iar gen inseamna spatiu, interval.

Se spune ca numarul 33 este sacru in budism, deoarece se crede că Buddha salveaza omenirea prin deghizarea sa in 33 de forme diferite. In acest templu, practic zeita Kannon, este cea care are acest rol si-si asuma cele 33 de forme diferite, prin misiunile ei de mila si compasiune.

Un lucru este cert si l-am vazut clar: cei 33 de stalpi sustin templul ce adaposteste cele 1001 de statui Kannon.

In linie dreapta, in fata celor 1001 zeitati Kannon, stau ca niste vrednici bodygurazi, inca 28 de statui, considerate divinitati gardian, ce protejeaza in primul rand divinitatea budista Kannon.

Marea majoritate a acestor divinitati, avandu-si originea in India antica, sunt sculptate foarte expresiv, iar imaginile lor sunt exprimate într-o manieră aproape reala. Daca la marele Buddha iti era teama sa-ti ridici privirea asupra imensitatii lui si de aceasta data, daca aveai suficient curaj la inceput sa ,,fixezi’’ vreunul din acei gardieni fiorosi, in secunda urmatoare, mai mult ca sigur coborai ochii caci nu rezistai prea mult sa-i privesti. Aveai surpriza ca broboane de sudoare sa-ti apara pe frunte sau fiori reci sa simti pe sira spinarii.

Am inteles ca a fost o adevarata arta si tehnologie in realizarea acestor statui.

Tehnic, ele au fost realizate printr-o metoda de constructie prin asamblare. Mainile si capetele au fost sculptate separat, dupa care au fost unite, acoperite cu lac si la final colorate. Oricum, detaliile la realizarea acestor sculpturi m-au convins ca intr-adevar cei care au cioplit aceste ,,bijuterii divine’’ au fost cu adevarat niste maestri in arta sculpturii, cu har si talent nascut, care au reusit sa redea atata expresivitate acestor statuete, incat, ma repet, erau atat de reale … doar suflet le-ar mai fi trebuit … :)

Din cate-am inteles acesti 28 protectori si credinciosi ai zeitei Kannon: Ashura, Kinnara, Karura erau alesi si pentru anumite calitati, cum ar fi frumusete, intelepciune, talent de muzician sau dansator. În timp ce unele dintre aceste divinitati protectoare sunt puternice si musculoase, altele sunt foarte subtiri, dar ochii lor si starea lor de spirit sunt foarte puternice.

Intr-o alta parte a templului, la capatul holului principal, se aflau alte 2 impunatoare statui, ce tronau pe niste piedestale in forma de nori, adevarate dantelarii sculptate. Zeul Vantului si Zeul Tunetului erau cele 2 divinitati cu fete mai mult decat fioroase, care impresionau la prima vedere orice turist.

Daca la inceputuri aceste 2 zeitati n-au fost ,,apreciate’’ ca faceau vremea rea, ulterior oamenii s-au convins de puterea divinitatilor de a controla ploaia si vantul. Apoi se inchinau cu recunostinta acestor puternice zeitati, care faceau ca natura sa le fie benefica si sa le ofere recolte imbelsugate.

Alaturi de sala principala a templului care adaposteste cele 1001 comori ale zeitatii Kannon, mai sunt cateva sanctuare, altare mici, numite shrine, unde oamenii ce viziteaza Sanjusangen-do trec si se roaga.

Un eveniment inedit ce avea loc in curtea templului, inca din perioada Edo, era concursul de tir cu arcul. Chiar si in anul 1604 acest templu se spune ca a fost scena unui frumos duel intre 2 spadasini japonezi celebri Miyamoto Musashi si Yoshioka Denshichiro.

La templul Sanjusangen-do exista si un mare festival la inceputul fiecarui an, in ianuarie, numit Yanagi-no-Okaji.

Fiindca se desfasoara intr-un lacas sfant, sub semnul protectiei divine, la acest eveniment vin anual peste 20.000 oameni, carora li se ofera apa speciala de baut, deoarece este considerata a fi eficace in prevenirea durerilor de cap.

De asemenea, in acea zi de ianuarie, are loc si un concurs de tir cu arcul in stil traditional japonez. Dar stiti ce-i cel mai interesant? Stiti cine trage cu arcul :) ? Competitia are loc intre frumoase si tinere arcase de 20 ani, fiind o traditie de celebrare a sosirii noului an in cadrul acestui templu. Fetele sunt imbracate in costume traditionale, spre marea admiratie si placere a publicului spectator, care cu sufletul la gura, admira fiecare concurenta in parte. Sageata arcasei trebuia sa strabata o distanta de 120 m, exact lungimea templului Sanjusangen-do de la un capat la celalalt. Se spune ca demult, oamenii concurau sa vada care putea lovi tinta cu cele mai multe sageti in 24 de ore. Grea misiune, asa-i?

Dupa ce am ramas fascinati si impresionati de frumusetea zeitelor Kannon pe care le-am admirat in sala celor 33 coloane si fermecati de povestile cu tinerele arcase, am considerat ca merita sa facem o mica plimbare si prin curtea si gradina templului, linistita si pitoreasca.

Ca de altfel toate gradinile japoneze pe unde am poposit, nici gradina templului Sanjusangen-donu mi-a inselat asteptarile. Arbusti ornamentali de-un verde crud, printre care mai vedeai si palcuri de flori de culoare roz, inconjurau splendid iazul din curtea templului, iar la umbra unui copac cu frunza lata puteai sa stai linistit vreme de cateva minute si sa-ti tragi sufletul, admirand peisajul.

Desi la ora aceea destule grupuri de scolari vizitau templul, totusi galagia si vacarmul nu se simtea. Erau linistiti si ponderati, desi numarul lor era destul de mare.

Imi amintesc ca, la intrarea in templu, s-au descaltat disciplinati, ca de altfel toti turistii prezenti, si-au luat incaltarile si le-au pus ordonati in niste dulapioare, apoi au intrat in liniste in templu.

Cam in toate lacasurile sfinte vizitate, fie ele templele sau shrine, acesta era ritualul.

Tot in curtea templului, la un moment dat am observat si o fantana. Ma rog, nu va inchipuiti ca seamana cu ale noastre, nici pe departe. Era un fel de chiuveta din piatra umpluta cu apa, din interiorul careia se lua apa cu un fel de cana, lingura, ibric de tabla cu manerul foarte lung din lemn. Apa nu era potabila, ci doar te puteai spala pe maini cu ea, avand semnificatia de purificare.

Asa cum v-am promis, o sa va povestesc in alt review si despre apa binefacatoare, de la templul Kiyomizu-dera (templul apei pure), unde acolo oamenii intr-adevar o si beau, considerand-o sacra. Practic acolo sunt 3 mici cascade, vestite pentru apa purificatoare, carora credinciosii le-au dat 3 semnificatii diferite: sanatate, succes la scoala si noroc in dragoste.

Si ca o concluzie finala, daca ajungeti vreodata in Kyoto nu trebuie sa ratati vizita la Sanjusangen-do, templu c-o cifra semnificativ de sugestiva si norocoasa: 33.

---

VIZUALIZĂRI: 4091 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI