GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Gheisele din Gion - cel mai cautat cartier din Kyoto
TIPĂREȘTEMotto:
Sa stiti ca si-n Kyoto am vizitat
Doua mari temple de neuitat,
Dar piesa cea de rezistenta mare
A constituit-o cartierul Gion, cel mai tare.
Unde pe strada gheise noi am admirat
S-apoi la un spectacol le-am aplaudat.
Considerata cea de-a doua capitala a Japoniei, dupa Nara, Kyoto este considerat al saptelea oras ca marime din Japonia, avand peste 1800 temple, sute de altare, cladiri si cartiere istorice, gradini faimoase si locuri minunate pe dealurile impadurite din jurul sau.
Ti-ar trebui cateva luni, nu cateva zile, sa reusesti sa vizitezi o parte din aceste minunatii si tot nu te-ai satura admirand de la arhitecturile impresionante pana la magazinele moderne si locurile de distractie din centrul orasului.
Noi practic intr-o singura zi, o duminica intreaga, am reusit sa vizitam:
- Templul Kinyomizu-dera – templul apei curate, unde exista o cascada cu o apa purificatoare, care se spune daca bei din ea intineresti, un fel de Tinerete fara Batranete
- Templul Sanjusangen-so - templul celor 1001 statui ale zeitei Kannon
In schimb am ratat Templul Kinkaku-ji – numit si Pavilionul Aurit, deoarece am ajuns cu 5 minute inainte de a se vizita, la ora 16.55, in conditiile in care la ora 17.00 se termina programul.
Dar am castigat pe de alta parte, reusind sa vizitam Gion, cartierul vechi de distractii si de placeri din Kyoto, strada principala pe unde se plimba gheisele.
Daca aici v-am povestit despre Gradina Plutitoare, in cele ce urmeaza am sa va povestesc cate ceva despre Lumea Plutitoare, cum li se mai spune cartierelor placerilor, unde isi au originea gheisele inca in urma cu 300 ani.
In primul rand vreau sa va spun ca in Gion s-au facut filmarile de la ,,Memoriile unei gheise’’, pentru ca este unul din cele mai de traditie locuri unde se mai pot vedea seara ucenice maiko si gheise mature pe drumul catre casele de rendez-vous machi-ai.
Desi modernizarea orasului Kyoto in ultimii 20 ani a luat o mare amploare, in ceea ce priveste distractia: discoteci, cabarete, cu ,,infatisari’’ de beton, neoane, muzica si galagie, totusi, in cartierul Gion se mai pastreaza inca vechile ceainarii cha-ya si venerabilele hanuri ryocan, precum si vechile fatade din lemn si felinare palpaitoare atarnate in fata fiecarei machi-ai.
Gheisele
Daca la inceputul anilor 1700 marile case verzi (bordelurile) din cartierul placerilor ofereau banchete la care curtezanele dansau si cantau, fiind acompaniate de artisti hoinari si muzicieni, numiti otoko geisha, ulterior a inceput o ,,selectie’’ a lor cele mai bune femei de companie fiind cunoscute sub numele de geiko artiste.
Se spune ca daca le strigai altcumva in Kyoto le-ar fi deranjat, dar in alte parti a prins generica denumire de gheisa.
Daca inainte gheisele practic asigurau distractia la mese, fiind vorbarete, sexy, talentate si spirituale, atuuri ce erau interzise nevestelor, acum ele sunt socotite exponentele interpretarii artei traditionale. S-am sa va povestesc putin mai tarziu despre un spectacol traditional jucat la scena deschisa chiar de gheise.
Se spune ca astazi o gheisa este platita foarte scump, deoarece este foarte valoroasa, in primul rand ca-i trebuie o garderoba bogata de kimonouri, colorate in functie de sezon. O gheisa nu poarta acelasi kimono de 2 ori in fata aceluiasi client :)
Dar stiti ce m-a distrat cand am citit intr-o carte dedicata vietii gheiselor? Sa nu radeti dar abia acum inteleg de ce partenerul nostru japonez imi rostea atat de raspicat numele si zambea cand si cand. Stiti ce insemana danna in japoneza?
Un patron bogat, la mare cautare de catre gheise, deoarece el joaca rol de sponsor pentru acestea, avand rol de a le intretine financiar ca amante :) Interesant, nu?
Maiko
Inainte ca sa capete statut de gheise, fetele incep instruirea din adolescenta, dar numai 3 din 10 suporta instructia dura de ucenice maiko. Ele sunt scolite in casele de gheise okiya, unde invata arta bunelor maniere, sa danseze si sa cante, precum si sa manuiasca cu talent instrumentul muzical samisen (lauta cu 3 corzi).
Aceste ucenice maiko arata ca niste papusi cu fetele vopsite in alb si gura de un rosu aprins, vopsita in forma unor mici petale. Ele poarta kimonouri viu colorate, lungi pana in pamant, de sub care se vad doar niste papuci inalti, cu talpa foarte groasa de lemn, avand in picioare niste sosete albe speciale, cu doar un singur deget (cum sunt manusile cu un deget ce le poarta copiii iarna).
In Gion maiko pot fi vazute mergand agale pe strada, iar in urma lor ghisele lunecand in kimonourile lor fine de matase, cu o nonsalanta regala.
Gion Corner
Despre abilitatea gheiselor, frumusetea dansului si cantecului dobandit de catre acestea, am avut placuta surpriza s-o descoperim in Gion Corner, un teatru traditional din Kyoto.
Nici nu stiam ca vom participa la acest spectacol, dar o noua surpriza pregatita de partenerul nostru japonez avea sa apara in acea seara.
Probabil vazandu-ne atat de atrasi de aparitia gheiselor pe strazi, de imbracamintea lor, de traditia lor, de avalansa de intrebari ce i-o puneam la tot pasul cand vedeam kimonourile frumos colorate, a hotarat sa ne ofere o seara deosebita in atmosfera artei traditionale japoneze.
Inca din 1962 Gion Corner este locatia unde gheisele isi dovedesc maiestria si talentul dobandit la okiya scoala de gheise.
Acolo am asistat la un spectacol ce impleteste divertisment, dar pune in valoare si esenta artei traditionale japoneze.
Inca de la intrarea in teatru, pe holuri am descoperit o superba galerie cu accesorii florale de prins parul, ce erau ,,montate’’ cu niste ace speciale chiar pe niste peruci, apoi ornamente florale de o mare frumusete, specifica stilului japonez.
Sala de teatru m-a impresionat de cum am intrat: nu foarte mare, de maxim 30 persoane, scaune cu tapiterie grena, iar peretii impodobiti cu un fel de perdele cu diferite broderii ce ilustrau temple sau gradini japoneze.
Cortina era la fel de frumos ,,pictata’’, emanand un aer boem … misterios tototdata, in dorinta de a afla ce urma sa se intampla dincolo de ea.
Intr-un colt al salii era un piedestal cu un scaun si o masa, pe care erau puse ustensilele de preparat ceaiul. Acolo urma sa fie prezentata ceremonia ceaiului.
Spectacolul a durat in jur de vreo ora si a cuprins un adevarat ritual al artei traditionale japoneze.
- Chado – Tea Ceremony - ceremonia servirii ceaiului
– Koto Music – Japanese Harp – muzica japoneza
- Kado – Flower Arrangement – ceremonia aranjamentelor florale
- Gagaku – Court Music
- Kyogen – Traditional Comic Play – spectacol comic traditional
- Kyomai – Kyoto Style Dance – stilul de dans japonez
- Bunraku – Puupet Play – dansul papusarilor
Chado
Ceremonia servirii ceaiului a fost adusa in Japonia de catre preotii budisti Zen la sfarsitul secolului al XIV lea, care au utilizat-o pentru a preveni somnolenta in timpul meditatiilor foarte lungi.
Se spune ca un comerciant pe nume Sen Rikyu, in anul 1538 a stabilit ritualul servirii ceaiului asa cum se serveste si astazi, avand ideea esentiala a ceremoniei "Wa Kei Sei Jaku" (Armonie, Respect, Puritate si Liniste sufleteasca).
Aceasta reprezenta intruchiparea luptei intuitive a poporului japonez pentru recunoasterea adevaratei frumuseti prin sinceritate si simplitate. Termeni ca liniste sufleteasca, rustic, gratios pot defini adevaratul spirit al ceremoniei ceaiului.
Koto Music
Koto este un instrument muzical cu treisprezece coarde, ce a aparut in Japonia acum 1300 de ani.
La inceput acest instrument a fost folosit la Curtea Imperiala pentru interpretarea unui gen de muzica special pentru curte, gen numit „Gagaku”, apoi acesta a devenit instrument muzical national al Japoniei.
Japonezii au iubit solemnitatea sonora a acestui instrument muzical pentru multi ani si chiar in zilele noastre armonia clasica a acestuia farmeca oamenii ce-l asculta.
In perioada recenta Koto a fost utilizat si cu instrumente muzicale vestice, cre¬ând un nou gen muzical, dar pastrând atmosfera nobila originala.
Imediat ce s-a incheiat ceremonia ceaiului, 2 gheise imbracate in kimonouri aurii au aparut pe scena la un moment dat cu aceste 2 harpe japoneze. Momentul lor de nterpretare a fost scurt, undeva la 7-8 minute, dar maiestria cu care ciupeau coardele si sunetele minunate ce le scoteau a amutit intreaga sala.
Kado
Dupa cum poate bine stiti, Japonia are o istorie indelungata in aprecierea florilor. Japonezii au inceput sa puna flori in diverse sticle sau vaze acum aproape 1500 ani odata cu venirea Budismului din China. Aranjamentele florale au inceput cu florile care se puneau in altar in fata statuii marelui Buddha sau a stramosilor pentru a le consola spiritele.
In secolul al XVI lea a devenit o moda folosirea aranjamentelor florale in casele unde se practica ceremonia servirii ceaiului, prin creerea unor aranjamente potrivite: simple, naturale si simbolice. Miscarile folosite in timpul aranjarii florilor, tehnica „Nageire”, sunt cu adevarat artistice si au elemente spirituale si religioase.
In secolul al XIX lea a aparut un nou stil „Moribana” (flori in abundenta, sau din belsug), stil ce a devenit mai apoi o arta traditionala.
Acest stil a stat la baza tehnicii aranjamentelor florale „Ikebana” de care stiti probalil cu totii.
Si acest ritual al aranjarii florilor s-a desfasurat pe scena in jur de 10 minute, timp in care2 gheise mai in varsta, cu maini dibace, au adus 2 boluri uriase cu flori si plante specific japoneze si au inceput sa le aseze cu o maiestrie aparte.
Gagaku
In lumea literara, Gagaku insemna muzica eleganta, veche, ce era asociata cu dansul clasic si cantatul la un instrument muzical la curtea imperiala, shrine sau temple. Oare Lady-Gaga de-aici s-o fi inspirat cu numele :))) ?
Acest moment de Gagaku a fost interpretat de 4-5 barbati mascati sa le spun asa, cu straie predominant portocalii, dintre care unul avea in mana un fel de toba uriasa la care canta. In acest timp ceilalti dansau si topaiau de jur imprejurul sau.
Ulterior am aflat ca sub acele straie pot fi si fete imbracate si mascate in acel fel :)
Kyogen
Este un moment comic traditional din timpul spectacolului, interpretat de 3 barbati, care timp de 15 minute (cam greu am suportat aceasta parte a spectacolului :) vorbesc pe limba lor, ai impresia ca se cearta, avand replici taioase cu mimica fetei trecand de la starea de seriozitate la cea de ilaritate. Cam greu de inteles pentru noi strainii aceste momente teatrale ale lor, dar in esenta, din ce ne-a povestit pe scurt japonezul nostru, ar fi fost vorba de 2 servitori ce vroiau sa fure sake de la stapan.
Desi acesta le-a legat cu franghie mainile la spate, ei tot au reusit prin diverse siretlicuri sa se dezlege si sa-si fure stapanul.
Ma rog, interesant si distractiv pentru cei ce cunosc limba japoneza, ca sa poata intelege momentele lor comice.
Kyomai
Stilul de dans japonez a fost reprezentat de data aceasta de 2 gheise frumoase, tinere si expresive, elegant imbracate, una cu kimono auriu, celalata cu unul pe nuante de bleu.
Sunt de fapt 2 tipuri de dans traditional japonez. Unul se numeste Odori si apartine perioadei Edo, ce provine din drama Kabuki, exprimand cu tarie sentimentele umane in fiecare actiune.
Celalalt dans se numeste Mai, fiind influentat de drama Noh si a inceput mai intai nu pe scena, ci in camerele japoneze.
Acest stil de dans adopta manierele elegante si sofisticate de la curtea imperiala, iar kimonourile gheiselor impresioneaza prin eleganta si frumusetea lor.
Bunraku
Este dansul unei papusi gheisa uriasa, ce este manuita de 3-4 papusari imbracati in negru, pentru a da impresia realitatii dansului.
Bunraku, a aparut in secolul al XVI lea, cand Gidayu a pus bazele acestei arte de a canta si dansa cu papusile, numita Gidayubushi. Aceasta arta era bazata pe viata de zi cu zi a comerciantilor din Osaka, cel mai mare centru comercial al Japoniei la vremea aceea si a fost primita de acestia cu mare placere. De ce? Pentru ca la viata lor agitata, tumultoasa de comerciant era bine-venita ca un mod de divertisment, de recreere in fiecare zi, asa-zisul entertainment.
Cam in felul acesta a decurs ora de spectacol de la teatru Gion Corner, inedit in felul ei, dar am plecat cu amintiri de neuitat si cu satisfactia unei lectii de arta traditionala japoneza.
Trimis de dananecula in 27.02.11 15:17:12
24 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (dananecula); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
24 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Am uitat sa va explic mai cu lux de amanunte ritualul prepararii si servirii ceaiului.
Asa cum v-am spus, primul moment in deschiderea spectacolului a fost ceremonia ceaiului, cand in coltul salii, pe piedestalul special amenajat au aparut 2 ghise. Una mai tanara care a adus ustensilele de preparat ceaiul si cealalta mai in varsta care a prezentat ritualul. Pe masa erau: un ceainic cu apa, un bol in care erau ierburile de ceai maruntite, un tel in miniatura ca un fel de pamatus si un bol in care urma sa se serveasca ceaiul.
Timp de 5 minute gheisa batrana a amestecat ierburile in acel bol cu pamatuful special, iar din cand in cand il aseza pe masa, il rotea de cateva ori, parca si bolborosea ceva, dupa care, la final a turnat apa pentru finalizarea ceaiului.
La final, la o masuta, 2 persoane din public, selectionate la inceputul ritualului, se bucurau de acel privilegiu de a bea ceaiul preparat de gheisa, dar nu oricum savurandu-l intr-un mod aparte, tacticos, nu inainte de a servi un mic biscuit asezat pe farfuriuta cu bolul de ceai.
Una dintre acele 2 persoane a fost chiar sotul meu 
Rog așteptați...
Excepţional review. Mă bucur că ai avut răbdarea să ne oferi atâtea amănunte inedite. Pozele sunt foarte frumoase, chiar dacă nu aţi mai prins cireşii în floare. Referitor la vestimentaţia geishelor, ai idee ce reprezintă acel săculeţ pe care îl poartă în spate?
Dana, nu pot decat sa aplaud acest review atat de elaborat si de util... am trait experienta ta sorbind fiecare cuvant si fotografie. Japonia e un vis pe care mi-l doresc implinit.
Si nu pot sa nu subliniez faptul ca dincolo de ineditul lor, scrierile tale pe AFA au un plus de prospetime si de curatenie sufleteasa de-a dreptul unice.
O pala de vant ce rascoleste sufletele
Asezandu-se apoi in cutia magica a viselor
Asta apropo de japonezi si de poezia lor inegalabila...
Gheisele, un subiect peste care pluteste oarece mister! Noroc ca "ai fost acolo"! Foarte frumos scris, felicitari! Am citit ca nu folosesc parfum pentru a nu-i agresa pe cei din jur. Japonia era tara cu cel mai mic consum de parfum pe cap de locuitor, intr-o statistica mai veche ce-i drept. Sti ceva despre asta?
Va mai aduceti aminte de Aneka si al sau baiat japonez?
Sper sa faca placere (re) ascultarea acestei melodii pe care am atasat-o mai sus!
@dorgo, din motive lesne de inteles, ecoul de mai sus a fost sters. Te rugam, a n-a oara, sa te rezumi strict la aprecierea reviewurilor, fara a mai incita la tot felul de comentarii care nu isi au locul.
@All
In primul rand mii de multumiri pentru aprecierile tuturor. S-acum s-o iau sistematic si sa va raspund tuturor.
@krondia
Imediat o sa dau explicatii mai ample intr-un ecou separat, vis a vis de kimonourile japonezelor si accesoriile lor.
@LiviaDavidescu
Plecaciuni pentru magia cuvintelor tale si bine ai revenit pe AFA. Mi-e dor de povestile tale la fel de patrunzatoare care de fiecare data cand le citesc imi merg la suflet.
Daca ai pierdut vreun episod din incursiunile mele din Japonia: prin Nara, Osaka, Umeda Sky Building te rog sa le citesti. Cu siguranta imi doresc sa te ajute cand visul tau cu Japonia se va implini. Si-ti doresc sa ti se realizeze din plin!
@mecut
”era tara cu cel mai mic consum de parfum pe cap de locuitor, intr-o statistica mai veche ce-i drept.
Aceasta informatie sincer n-o stiam, dar am sa-ti povestesc ce-am remarcat si ce-am aflat despre cosmetizarea japonezelor.
Stimata danna (patron bogat, cautat de gheise...)
Bine ca nu au auzit si gheisele numele tau. Nu cred ca scapai asa usor (sau poate sotul tau) 
Ai reusit sa-mi faci un sfarsit de saptamana frumos.
Voi mai citi bogatia de informatii pe care ni le-ai dat in toate povestirile tale cu ochi oblici, chimonouri si gheise. Nu ajunge o singura data.
Imi doresc sa ajung sa le vad pe toate la ele acasa.
Mai povesteste...
@mecut
Intr-adevar n-am vazut japoneza fardata sau n-am simtit pe strada deloc nici o dara de parfum nici macar de la domnisoarele elegante, ce treceau seara la brat cu iubiteii lor. Doar isi aplicau un usor creion dermatograf si eventual o crema foarte deschisa pe fata, atat si nimic mai mult
Nici in magazine eu n-am vazut parfumuri sau n-am luat eu bine seama. In schimb cremele de corp parfumate si spumele de baie, le-am intalnit pe rafturi si acelea aveau mirosuri: marine sau citrice.
Din cate am citit parca folosirea parfumului la o femeie reprezinta un act mai degraba agresiv... decat decent.
Oricum, am observat ca femeile la ei nu prea au timp de eleganteala si parfumeala. Muncesc pana la vreo 25-30 ani, dupa care se marita si... trec la cratita, ingrijesc copiii, doar barbatii se mai duc la lucru si aduc banii in casa.
@TEOANCA
Si tu m-ai bine dispus cu ecoul tau.
Eu ti-am spus ca de-abia acum m-am luminat de ce partenerul japonez ma privea asa, mustacind ca un mucalit
S-acum analizand la rece si dand timpul inapoi realizez de ce a fost asa darnic cu noi, platind in fiecare seara masa la restaurant. La pranz plateam noi, iar seara tot noi ar fi trebuit, dar prima seara a zis ca-i din partea companiei, a doua seara din partea lui, apoi inca 2 seri la rand tot din partea lui
O fi crezut ca si io daca-s tot un fel de danna cand o veni si el in Romania, la noi, o sa-i platesc totul cu varf si indesat )
Oricum pot spune ca a cheltuit o gramada de bani cu noi doi, avand in vedere ca in duminica aceea de vis cand a mers cu noi in Kyoto a platit el absolut tot: intrari la temple, bilete de autobuz, biletele la teatru, inclusiv pranzul si cina la un superb restaurant cu specific japonez... ooooooof Doamne ce amintiri... si cate as mai avea de spus...
@webmaster13
Mersi mult de tot pentru dedicatia muzicala.
Nu poate decat sa ma inspire muzica asta si sa-mi rascoleasca amintirile din Japan.
@krondia
Eram datoare cu un raspuns ce l-am pregatit pe data.
Ushiro migoro este partea din spate a kimono-ului despre care tu m-ai intrebat. Este un fel de corset ce se poarta pentru a-ti tine spatele drept. Nu cred ca e pentru a-ti scoate in evidenta talia
Pot sa-ti spun ca vei ramane uimita cand vei afla ca fiecare parte a kimonoului poarta cate un nume, iar acestea sunt alese si in functie de anotimp, pe culori, diferite modele, functie de eveniment: nunta, inmormantare, aniversare, pentru femei casatorite si necasatorite.
M-ai facut curioasa.
Noi am fost invitati de partenerii japonezi la un restaurant cu specific japonez in Dusseldorf. A fost prima data cand am mancat cu betisoare (ma rog... am incercat) si am mancat vreo zece feluri de mancare specifice in boluri mici mici. Intre felurile de mancare ne-au servit cu ceai verde fierbinte. Si bineinteles la sfarsit... sushi. Care, fie vorba intre noi a fost chiar ok. Si, ca desert inghetata de ceai verde... Nu am crezut ca poate fi atat de buna!
Ai gustat ceva din ce am descris mai sus?
Restaurantul era plin de japonezi si la sfarsit l-am rugat pe bucatarul sef sa vina sa faca o poza cu noi. A fost atat de emotionat, ne-a multumit de parca ii facusem o mare onoare... si am remarcat asta si la partenerii nostri. Au mult bun simt si sunt foarte politicosi.
Cum ti s-au parut si din punctul asta de vedere?
@TEOANCA
Ai pus cutitul pe rana sa zic asa.
Daca la inceput am plecat cu inima stransa ca vom muri de foame pe acolo, ca japonezii mananca numai ierburi fierte, alge marine, fructe de mare, carne cruda, orez fiert si alte ciudatenii de genul acesta, am avut placuta supriza sa... nu murim deloc de foame, ci din contra sa savuram in fiecare zi: la pranz si seara, un alt fel de mancare.
In primul rand pot sa-ti spun ca mi-a iesit din prima ,,mancatul'' cu betisoarele. A fost fenomenal! Nici mie nu mi-a venit a crede. Stii cum? Si cu stanga si cu dreapta! Aveam o disteritate in a clincheti din cele 2 betisoare si a apuca cu atat usurinta de nici japonezilor nu le-a venit a crede.
Dupa prima incercare victorioasa cu mana dreapta m-au intrebat de cata vreme mananc cu betisoare, iar cand m-au vazut ca pot si cu stanga pur si simplu m-au aplaudat.
La mine a fost ceva spontan: ca si primul zbor cu avionul in Japonia, tot acolo a fost si prima mea mancare cu betisoarele.
Sa fi vazut cum adunam intre varfurile betigaselor orezul bob cu bob sau icrele de somon. Se prapadeau de ras!!!
In ceea ce priveste politetea lor este intr-adevar aproape exagerata. la tot pasul plecaciuni peste plecaciuni, vorbesc de cei din magazine, restaurante...
Cat despre felurile de mancare amintitie de tine mai sus, da, la ei ceaiul e la ordinea zilei, in loc de apa, felurile de mancare sunt multe, dar portiile foarte mici, iar sushi... sincer nu mi-a palcut
Cat despre inghetata de ceai verde yam, yam, am servit-o langa o prajitura cu ceai verde
@TEOANCA
Pot sa-ti spun ca am avut curajul sa mananc cam de toate si sa stii ca la ei poti gasi si mancare europeana, fara probleme. Bine daca stii si sa explici ce vrei sa mananci si sa te intelegi cu ei in engleza lor prin semne.
Am reusit sa ma obisnuiesc cu ciorbele lor, adevarate fierturi de alge, cu cateva macaroane prin ele, care au un adevarat ritual de a se manca. Pentru ca ei nu folosesc linguri, cu betisoarele aduna iarba marina, iar macaroanele le mesteca zgomotos, ca un fel de ritual savuros, apoi la final iau bolul cu ambele maini si sorb cu acelasi nesat lichidul al carui gust pare a fi de ceai, nicidecum a ciorba.
Felul doi, cum ar fi la noi, de obicei consta in fructe de mare sau bucatele de carne de vita, mai mult crude decat fierte ori la gratar, presarate cu mirodenii ca un fel de marar uscat sau ,,ou'' uscat.
Japonezul nostru ne-a dus si-n restaurant cu specific italian de am mancat spaghete cu sos de icre, dar si pizza, care nu seamana mai deloc cu a noastra. Ceea ce mi-a provocat o adevarata greata au fost ouale ce s econsuma la ei crude. Peste pizza aburinda pur si simplu au spart oul crud si au mancat. Bleah!
Acesta a fost si motivul pentru care n-am vrut s-alegem micul dejun japonez ci pe cel european.
Cand am vazut ce mancau ei la micul dejun m-apuca iar raul. Intr-un bol era orez fiert, in altul un fel de muraturi, iar intr-o sticluta un amestec de otet cu mirodenii acru si usturat. Cand am vazut intr-o dimineata la micul dejun un japonez cum isi pune ou crud intr-un bol si-l amesteca cu otetul, dupa care-l rastoarna peste orez si-ncepe sa manance cu o pofta nebuna... am zis ca nu-i adevarat si in viata mea n-o sa pot manca asa ceva.
Asta e!
In schimb in restaurantul frantuzesc, unde ne-a dus in ultima seara, a fost de vis. Meniul a costat undeva la 17.000 YENi (cam 700 RON) platit integral de japonez si a continut vreo 7-8 feluri de mancare ,,ca la ei''. Adica o farfurie uriasa si-n mijlocul ei minuscula portie de mancare. Ce mi-a placut a fost ca trecerea de la un fel de mancare la altul se facea... nu cu ceai cum povesteai tu, ci cu un cub de gheata cu aroma de lamaie. Asta ca sa-ti schimbe gustul de la vita la peste... Interesant, nu?
Ca desert am mancat tiramisu, iar la final pe un taler etajat ne-a adus frumos decorate 3 trufe de ciocolata...
Cred ca foarte mult a costat in special decorul si... cred ca stelele restaurantului, fiind unul de lux.
Foarte frumos Dana poti sa-mi spui si mie te rog cum au fost alesi cei ce participa la ritualul ceremoniei ceaiului'?
@Valentina69
La inceputul spectacolului o doamna a spus ca are nevoie de 2 persoane care sa guste ceaiul preparat de gheise.
A fost o chestie tare amuzanta alegerea persoanelor care au avut privilegiul de a savura ceaiul pregatit cu atat migala de gheisa in varsta.
De ce spun asta, deoarece unul din ele a fost si sotul meu. Chiar m-am uitat lung la el cand am vazut ca ridica mana ca vrea sa participe la ceremonia ceaiului.
A fost ales bineinteles el si inca un domn si eu ma tot uitam intrebatoare oare ce-i veni?
Mi-a soptit amuzat printre dinti ca luase vreo 2-3 coturi in stomac de la partenerul nostru japonez, neintelegand ce se intampla. Ulterior asta l-a apucat de cotul mainii stangi si efectiv i-a ridicat el mana in sus ca sa fie ales.
Ulterior am aflat ca el vroia neaparat ca sa paricipam unul din noi 2 la ceremonia ceaiului.
pentru mine este, deocamdata, o destinatie imposibil de realizat in viata asta, dar cine stie.
am citit si am ascultat povesti si intamplari din Tara Soarelui Rasare, caremai de care mai fascinante.
te invidiez si ma bucur ca ai fost acolo, dar mai ales ma bucur ca ne-ai povestit.
@cosminp
Nu spune niciodata niciodata. Nu se stie cum se va ivi ocazia intr-o zi sa ai sansa sa ajungi acolo.
Nici eu n-am visat vreodata ca voi avea sansa sa merg in Japonia, dar colaborarea cu un partener din Osaka ne-a dat sansa sa facem un training acolo si sa avem si posibilitatea de a vizita 3 zile putin din: Osaka, Nara si Kyoto.
Cand ma gandesc ca totul a venit asa... val vatej si primul meu zbor cu avionul a coincis cu primul zbor in Japonia click aici... iti dai seama.
”te invidiez si ma bucur ca ai fost acolo, dar mai ales ma bucur ca ne-ai povestit.
Si eu ma bucur ca v-a placut si ca ati avut rabdarea sa ,,ma cititi''
Cu intarziere, am citit si eu acest superb articol... felicitari!
Iti recomand, sau va recomand cu incredere (daca nu ati facut-o deja), sa cititi cartea "Vechiul oras imperial" de Yasunari Kawabata (castigator al premiului Nobel in literatura), ce zugraveste perfect acest minunat oras, fosta capitala imperiala si impleteste in culori calde o frumoasa poveste, cu istoria, traditia, sarbatorile, legendele si arta nipona.
Imi doresc enorm si sper sa ajung vreodata pe aceste meleaguri indepartate, dar pana atunci raman cu imiginile frumos conturate in aceasta carte.
@libertango
Si eu imi cer scuze pentru intarzierea raspunsului, dar am fost intr-o deplasare pentru cateva zile si abia azi am reusit sa-mi citesc e-mail-urile.
Plecaciuni si multumiri de aprecieri!
Iti doresc ca visul tau de a ajunge in Japonia sa devina realitate intr-o buna zi ...
Oricum, eu consider ca am avut o sansa de la Dumnezeu ca am ajuns anul trecut, la inceputul lunii iune in Tara Soarelui Rasare. Dupa dezastrul din martie anul acesta, cu siguranta nu ne-am mai fi incumetat sa mergem acolo, desi jobul ne-o cerea.
@all
Pentru cei ce doresc sa mai savureze ceva impresii din Japonia, (mai precis din ,,aroma'' budismului , asa cum am promis, ce-i drept, cu ceva intarziere, am reusit sa mai povestesc cate ceva despre primul templu vizitat de noi in Kyoto, Sanjusangen-so - templul celor 1001 statui ale zeitei Kannon: click aici
@all
Asa cum v-am promis
Si despre Templul Kiyomitu-dera am mai scris -- vezi impresii
E templul apei pure si curate,
Ce dac-o bei se spune c-ai noroc in toate.
Cu trei suvoaie de-apa pura
Ce din cascada cad usor impreuna.
@dananecula
Spune-mi te rog daca stii, din ce mediu provin gheisele din ziua de azi? Mai bine spus ucenicele, tinerele? Din ce am mai citit si din celebrul film ”Memoriile unei gheise ” stiu ca pe vremuri erau copile sarace, care uneori erau vandute de famile, in speranta unei vieti mai bune pentru ele. Acum este la fel?
Societatea moderna cum le considera? Cum le trateaza? Cu respect pentruca ca sunt manierate, instruite si scumpe? Sau doar ca pe niste... de lux, a caror exemplu nu este demn de urmat? Pe strada japonezii se uita dupa ele admirativ, cu repros, sau le ignora?
Japonezii le respecta pentru ce fac? Sau fac din existenta lor o atractie turistica, ca si pentru un templu vechi care in ochiii occidentalilor sunt niste ” raritati ciudate ” pentru care trebuie sa plateasca scump?
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2024 Uji, taramul ceaiului verde și al paradisului budist Byodo-in — scris în 26.10.24 de geani anto din GALAţI - RECOMANDĂ
- Jun.2024 Fushimi Inari Shrine, altarul celor 10000 porti torii — scris în 22.09.24 de geani anto din GALAţI - RECOMANDĂ
- Jun.2024 Palatul Imperial din Kyoto — scris în 20.09.24 de geani anto din GALAţI - RECOMANDĂ
- Jun.2024 Palatul Imperial Sento si Palatul Imperial Kyoto Omiya — scris în 14.09.24 de geani anto din GALAţI - RECOMANDĂ
- Jun.2024 Ginkaku-ji, Pavilionul de Argint din Kyoto — scris în 09.09.24 de geani anto din GALAţI - RECOMANDĂ
- Jun.2024 Ninnaji – templul imperial din Kyoto — scris în 07.09.24 de geani anto din GALAţI - RECOMANDĂ
- Jun.2024 Budismul zen si gradina de piatra a templului Ryoan-ji — scris în 01.09.24 de geani anto din GALAţI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată