GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEDecat un zbor magnific spre Tara Soarelui Rasare.
Daca la inceput am crezut ca va fi doar un vis ce urma poate sa se materializeze in timp, peste ani, luni, saptamani, iata ca intr-un final decizia a venit pe neasteptate.
Visul de a ajunge in Tara Soarelui Rasare incepea sa prinda contur si transformarea virtualitatii in atingerea realitatii sa fie destul de aproape.
Initial propunerea de a merge in Japonia suna promitator: undeva spre sfarsitul lunii aprilie, cand ciresii erau in floare, cand era mare sarbatoare in Tara Soarelui Rasare.
Deja planurile incepeau sa se croiasca: ne gandeam ca prindem saptamana de aur ,,Golden week’’ (29 aprilie – 5 mai), care cuprindea mai multe sarbatori nationale, parade pe strazi, multi japonezi in straie de sarbatoare, turisti curiosi din toate colturile lumii.
- 29 aprilie – ziua de nastere a imparatului Showa (Showa Day)
- 4 mai – Ziua Verdetii, celebrata in memoria imparatului Showa, deoarece acesta iubea foarte mult plantele si natura
- 5 mai – Ziua Copilului, cand se celebra si Festivalul Baiatului (Boy’s Festival), cand familiile se roaga pentru sanatatea si succesul copiilor.
Ca o paranteza, sa stiti ca se celebreaza si Festivalul Fetei (Girl’s Festival), dar pe 3 martie :-)
Dar sa revin la plecarea noastra.
Cum in aprilie la noi incepusera zvonurile de nebunie..., cu cenusa vulcanica, agitatie si panica, aeroporturi inchise, zboruri anulate, bineinteles ca am renuntat.
Am zis mai bine sa stam cuminti si linistiti in banca noastra, sa treaca zumzaiala asta, sa se potoleasca spiritele naturii si panica din randul maselor, nu de alta dar una era sa pierdem banii pe bilete de avion catre Italia, Spania sau Turcia si alta era spre Japonia.
Si cand linistea era mai apasatoare si nerabdarea mai nimicitoare, in tara incepuse iar forfota, zvonuri cu reducerea salariilor si a pensiilor, se potolise cenusa vulcanica si demara babilonia in Romania, intr-o buna zi aud vestea cea mare:
,,La sfarsitul lunii iunie mergem la training in Japonia! Pregateste-te sufleteste pentru primul tau zbor la maaare inaltime, la mare distanta de pamant, de tara si … de copii.’’ Mi-a spus mai in gluma mai in serios sotul meu.
N-am prea avut timp sa ma dezmeticesc prea bine, sa mai am ceva ragaz de gandire, caci dupa 2 zile biletele de avion erau deja cumparate (750 euro/pers. ), iar acum, nu mai aveam incotro. Nu-mi mai ramanea decat sarcina sa fac rezervarea la un hotel decent, nu cu un cost prea mare, s-apoi sa numar zilele pana la decolare.
Am zis si la bine si la greu, si pe pamant si in cer (aer), trebuie sa-mi insotesc jumatatea. Daca am avut eu curaj si am luat hotararea sa-mi scot maseaua de minte la 40 ani, de ce sa nu fac o noua fapta de vitejie la aceasta matura varsta, sa-mi iau inima in dinti si sa fiu barbata, s-afle lumea toata, c-o sa zbor 14 ore, cu o escala de 5 ore. Ce mare inginerie? !
Da', ca nu v-am zis, practic am plecat in luna mai din Romania si am ajuns in luna iunie in Osaka. Da, pentru ca am plecat pe 31 mai de dimineata din Bucuresti, in 2 ore am fost la Roma, dar asteptarea celor 5 ore pana la urmatoarea cursa spre Osaka m-a facut sa mi se para luuuuunga si interminabila. Apoi iar 12 ore de zbor, cam 8 din ele petrecute in noapte, timp care mie personal mi s-a parut c-a trecut destul de greu. De ce? Cred in primul rand datorita decalajului orar (6 ore avans Japonia fata de Romania) si normal, cand la noi era ziua acolo era noapte si bioritmul nu se putea adapta instantaneu la somnul de noapte.
Ce sa va spun legat de zbor? Splendid, magnific, excelent, mi-era un drag... numai cu ochii pe fereastra am stat aproape 2 ore pana am aterizat la Roma. In avion luam mai tot timpul aparatul foto si-l pironeam pe ochiul de geam si pozam extaziata formele de relief (munti, paduri, ape) de la 3000 – 6000 metri distanta, petele de nori ce se vedeau ca o perdea de ceata la inceput cand eram deasupra lor, apoi cand ajungeam la inaltimi de 10.000 metri si avionul trecea prin plafonul de nori era o feerie. Mai ales cand prindeam portiuni insorite era mirific! Norii pufosi, de diferite dimensiuni, forme, modele, ingramaditi pe albastru imens al cerului aveam impresia ca sunt bulgari imensi de albus de ou cu zahar. Ii asemanam cu acele guguloaie, bulgarasi de bezea ce pluteau in spuma de galbenusuri (nu albastrusuri cum era cerul) prajitura draga copilariei mele cu numele de ,,lapte de pasare’’. Comica imaginatia din creierasul meu, nu?
Iarasi m-a fermecat si am ramas cu ochii atintiti timp de vreo 5 minute impropriu spus linia orizontului, daca o pot numi asa, vazuta din avion. Eu stiu ca linia orizontului se intalneste in zare, acolo unde cerul ai impresia ca atinge pamantul, dar eu am avut aceeasi senzatie, intalnita in aer. Poate veti rade, dar acolo, la nivelul cerului, prin spuma alba de nori ce-o traversam, in zare, eu am vazut cum albul imaculat al bezelei (albe) de nori se impreuna cu albastrul imaculat al cerului. Iar acea linie ce delimita cerul de nori, sau ma rog cerul de ,,pamantul imaculat de nori’’ era o linie foarte subtire aurie, fapt ce dovedea ca soarele era si el prin preajma. Un tablou splendid, greu de descris dar foarte bine surprins daca aveai la indemana un sevalet si pensule, in cazul in care ai fi fost un pictor renumit.
Dar sa nu credeti ca nu am surprins in pozele mele si stelute de gheata, frumos lipite pe ochiul de geam din avion. Desi soarele stralucea cu putere, la acea uriasa inaltime, uitandu-ma pe monitorul ce trona frumos pe spatele scaunului din fata mea, am constatat cu surprindere ca temperatura era undeva in jur de minus 60 grade. Explicabil deci acel tablou cu chiciuri de gheata ca in vremea gerului de Craciun.
O alta placere a mea era cand decolam sau aterizam sa ma uit din nou pe fereastra, sa vad cum avionul se inclina, o incarcatura emotionala plina de adrenalina, timp in care ma uitam cu coada ochiului la alti pasageri din avion care stateau lipiti de scaun, unii cu ochii inchisi, altii cu ei cat cepele, iar eu destinsa, calma si dornica sa mai admir peisajele de-afara.
Vreau sa va spun ca sotul meu nu m-a recunoscut. Dupa prima aterizare, cand am facut escala la Roma, mi-a spus ca la plecarea din Bucuresti a avut ceva emotii cu mine, dar nu mi-a spus. Ii era teama sa nu-mi fie rau de inaltime, sa n-am palpitatii, dar el a facut fete fete si eu n-am avut nici un fel de greturi nici la propriu nici la figurat si am mancat gustarelele si am baut suculet si cafeluta in avion fara nici un fel de probleme.
Asa cum va spuneam trecerea celor 5 ore in aeroport la Roma a fost cam grea, dar am reusit pana la urma sa ne facem de lucru, colindand in toate duty-free-urile de pe-acolo. Cel mai tare mi-a placut intr-unul unde erau o gramada de suveniruri haioase, pe care, bineinteles nu le-am ratat si le-am si imortalizat pe pelicula. Cel mai mult m-a distrat o colectie de bibelouri vacute haios pictate, frumos colorate, cea mai ingenioasa fiind o vacuta ce era scufundata, cu burta-n sus, intr-o cana cu continut ciocolatiu si pe burta ei scria ,,cowpuccino’’ :-)
Iar alta vacuta, tot cu copitelele in sus, facea baie intr-o cadita umpluta cu lapte, sub forma de frapiera. Intreaga colectie ne-a bine-dispus, motiv pentru care am stat in magazinelul acela cred ca vreo ora sa ne tot uitam si sa ne distram, ca de cumparat n-am prea incercat. Erau niste preturi, valeuu, ca de aeroport, un magnetel 6. 5 euro, un set de cescute pentru cafea, cu suport, asa cam pentru bucatarie, nimic spectaculos 25 euro. Ce-am cumparat dintr-un duty-free de dulciuri decat o punga de ciocolatele care erau la oferta 4. 5 euro. In rest nu prea puteai sa te apropii de ce preturi erau.
Am vrut sa schimbam si ceva yeni la o casa de schimb valutar, dar conversia nu era rentabila, asa ca am preferat sa ajungem in aeroportul din Kansai sa vedem acolo care era paritatea.
Dupa cum am mai povestit, de la imbarcarea in urmatorul avion spre Osaka pana la aterizare, 12 ore au trecut cam greu, am reusit sa motaim cateva ore, in rest, fiind noapte si neavand alta indeletnicire, placuta mie, sa fotografiez si sa stau cu ochii lipiti de geam, am preferat sa dau timpul inapoi, ocazie sa dau dupa multi ani in mintea copiilor. Cum, va intrebati? Foarte simplu si comod am luat consola in brate si cu ochii pironiti in monitorul din scaunul calatorului din fata am butonat intr-o veselie. Am savurat cu placere secvente din filmele dragi copilariei mele Vrajitorul din Oz si Dansand prin ploaie, dar cel mai mult m-am aventurat in jocurile de bowling, ping-pong, tetris.
Mi-am zis ca daca acasa n-am timp pentru astfel de relaxare, acum era momentul sa uit de stres si agitatia cotidiana, macar sa gust timp de cateva ore bucuria oamenilor mari, care redevin cateodata copii, savurand cu placere filmele si jocurile pe calculator.
Asa timpul a trecut mai repede si ne-am trezit cu zorii batandu-ne-n geam si cu vocea suava a stewardesei italiene si zambetul migdalat al celei japoneze, ce ne imbiau sa ne punem centurile si sa ne pregatim de aterizare pe cel mai nou si frumos aeroport din Tara Soarelui Rasare, constructie ce dateaza din 1994.
Citisem despre Aeroportul International Kansai (Kinki) ca a fost construit pe o insula artificiala, la care s-a lucrat 5 ani pentru crearea ei, iar proiectul efectiv al aeroportului a fost facut de celebrul arhitect Renzo Piano, dar sincer, nu-mi inchipuiam sa ajunga vreodata ochisoarii mei sa vada o asemenea maretie de constructie. Aceasta cladire impunatoare are o lungime de 1.7 km, fiind considerata una dintre cele mai lungi cladiri din lume.
Dar pentru a savura mai multe informatii despre acest impresionabil aeroport, va las deliciu sa cititi aici mai multe curiozitati despre ,,Aeroportul care se scufunda’’. click aici
Daca la coborarea din avion picoteam putin de somn, cand am dat cu ochii de uriasa cladire am simtit ca ma ia ameteala uitandu-ma la casa liftului, la scarile rulante ce serpuiau cale de 4 etaje, la forfota ordonata de domni si doamne frumos imbracati in uniforme de aviator, precum si pasagerii care roiau de colo colo. Era o panorama uimitoare si nu ma mai saturam privind-o.
Dar mi-am revenit imediat la auzul glasului sotului meu, care intrase deja un pic in panica, deoarece bagajul meu sosise, dar al lui ba. Asta e mon cher, din 200 si ceva de pasageri, unul trebuia sa fie ,,cu noroc’’. In secunda urmatoare, pana sa ne dezmeticim noi bine, o japonezoaica venea deja spasita catre noi, cu scuzele de rigoare pentru bagajul pierdut, cu plecaciuni la fiecare cuvant rostit in engleza. Bineinteles ca am facut formalitatile pentru plangere, descriere bagaj, continut, culoare, forma... dar ce folos ca toate ,,schimburile’’ sotului meu pentru o calatorie de 10 zile, erau acum ramase pe alt continent, in alt aeroport si ce sa mai zicem... Frumos inceput pentru o sedere in Japonia.
Dar ne-am zis ca e prea frumos sa ne stricam deja de la aterizare calatoria si am luat-o ca atare. Ne-au anuntat ca ei vor demara cautatrea bagajului 5 zile, dupa care sarcina se transfera la aeroportul ,,vecin’’ de continent, adica in Italia, caci de-acolo venisem.
Bine, bine, dar ce era acum de facut? De unde haine pentru atatea zile de stationare in Osaka. I-am explicat situatia japonezei care ne facuse formele de ,,plangere pentru pierderea bagajului’’si ce m-a uimit a fost ca imediat a dat un telefon, apoi in secunda urmatoare ne-a dat un voucher in valoare de 3.000 yeni (1 yen japonez = 0.040lei), deci cam 120 lei. Ne-a explicat ca la etajul 3 al aeroportului sunt magazine de unde poti achizitiona si haine, iar la unul din ele, UniQlo putem valorifica voucherul.
Pe moment am zis, multumesc Doamne, ca ne-a salvat gestul nobil al acestei doamne, dar cand am juns la acel magazin a inceput distractia. Vanzatorul, foarte amabil, zambaret nevoie mare, dar cu care ne-am inteles mai mult prin semne, caci avea o engleza de o raritate desavarsita, ne-a explicat ca voucherul nu e bun. Distractia a fost si mai si ca noi deja ,,umplusem’’ cosul de cumparaturi, adica o camasa (1. 200 yeni) si un set: maieu + o pereche sosete (1.800 yeni), schimburi ce acopereau necesarul pentru o zi :).
Cand am realizat de fapt ce de banet primisem si nici macar voucherul nu-l putea valorifica, ne-am intors usor enervati la japonezoaica amabila. Vanzatorul a schimbat ceva replici cu ea, dupa care, din nou plecaciunile de rigoare, o gramada de Sorry! , Sorry! , Berry, berry sorry! (japonezii pronunta pe V ca B si iese o engleza de toata comicareala), ne-a cerut voucherul si in schimb ne-a dat de aceasta data cash 5.000 yeni.
Oau, acum chiar ca ne revenise din nou zambetul pe buze si bucurosi am revenit la UniQlo si am cumparat pe langa cumparaturile de mai sus si o pereche de pantaloni, dar dupa ce am mai pus si noi din portofel inca 1.000 yeni. Deci cu un calcul matematic destul de usor, ati concluzionat ca preturile in Japonia nu sunt tocmai micute, ci destul de marisoare, perechea de pantaloni fiind numai 3.000 yeni.
Uitasem sa va precizez ca intre timp, sotul meu, deja luase masurile de rigoare si daduse fuguta la un bancomat pe care-l ,,golise’’ de vreo 30.000 yeni.
Asta e. Daca nimic nu ni s-ar fi intamplat, ce povesti am fi avut atunci de depanat?
Dar cred ca v-am plictisit destul cu aceste stufoase impresii descrise poate mult prea din fir a par si las urmarea in review-ul urmator, in care va voi prezenta primul impact cu orasul Shin Osaka si hotelul in care am fost cazati vreme de 7 zile.
Trimis de dananecula in 28.06.10 18:42:43
- A fost prima sa vizită/vacanță în JAPONIA
33 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (dananecula); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
33 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Rog așteptați...
Multumesc webmaster pentru aprecieri. Deocamdata o sa postez ceva poze, apoi imi voi face temele sarguincios despre hotelul unde am stationat.
Pana acum credeam ca @arinuca e singura norocoasa a comunitatii AFA, dar vad ca mai sunt si altele... Vai daca ai stii cat te invidiez... 400 pma ca sa ma ierti.
@piti
Sa stii ca @arinuca a fost cea care mi-a dat primele indicatii despre Japonia, sfaturi legate de traditiile lor, de ce merita neaparat vizitat si nu trebuie ratat: fosta capitala a Japoniei: castelul Osaka, Kyoto, cu temple si shrine extraordinare, Nara, cea mai veche capitala a Japoniei, cu templul lui Budha si parcul celor 1000 caprioare. Arinucai si sotului ei le datorez mii de multumiri pentru ca hartile si ilustratele ce ni le-au imprumutat spre studiu ne-au fost de mare ajutor si ne-au convins intr-adevar ca nu merita sa ratam aceasta sansa de a vizita Japonia.
Multumesc mult de vot si tie @presario !
Ca bine ni te-ai intors Dana, abia asteptam urmatoarele episoade...sper sa fie cat mai lung serialul tau.
Pentru inceput 4oo de PMA-uri, daca mai stii ce sunt alea
Genul de excursie pe placul meu; mi-ar place asa o aventura (mai putin partea cu hainele si voucherul, evident), experiente noi intr-o tara in care exista cea mai buna colectare a deseurilor din lume (valorifica orice, nimic nu arunca), rigurozitatea si disciplina fac parte din viata fiecarui japonez si au o tehnica si tehnologie care te lasa cu gura cascata... ; toate astea le stiu din carti dar sper ca intr-o zi voi ajunge si eu acolo ca tine, draga Dana;
Superba descrierea... brrr, minus 60 grade, emotii noi si sentimente de bucurie cu siguranta imposibil de descris in cuvinte.
Ce frumoasa este planeta noastra iar cei mai multi dintre noi habar nu avem!!!
al'data sa va-nvatati minte sa NU mai cumparati NIMIC din magazinele din aeroporturi...
ia la mosu' 400PMYeni, sa-ti mai treaca...
@mirelutza
Daca vei avea vreodata ocazia, iti doresc din toata inima sa ajungi in Japonia si sigur nu vei regreta. Desi din cele 8 zile cat am stat, nu am reusit decat 3 zile sa vizitam la pas, , alergator'' Shin Osaka, Umeda, Kyoto, Nara, am ramas profund impresionati de cate am vazut acolo. Daca-ti spun ca am plecat cu un of la inimioara si mi-as fi dorit sa mai raman macar cateva zile bunaoara, poate nu ma crezi. O sa incerc sa povestesc step by step, cate minunatii, cata tehnologie, cat bun simt, cata disciplina si rigurozitate exista la ei.
@dragos
Multam fain pentru yenii acordati. Oricum tin sa va spun ca, in ciuda peripetiilor noastre, cu cheltuielile neprevazute si cumparaturile achizitionate si obligatoriu necesare, totusi bagajul nostru a fost gasit. Cum? La 5 zile dupa revenirea in tara, ni s-a intors, intact si neatins de vreo mana binevoitoare si l-am intampinat bucurosi nevoie mare. De ce? Pentru ca ce-am cheltuit am recuperat
La sosirea in tara, ne-am adresat firmei cu care facusem asigurarea de sanatate si printre clauzele insirate acolo scria ca si bagajele pierdute se deconteaza in limita a 500 euro, cu conditia sa avem bonurile pentru justificare dar numai decontare de lucruri strict necesare. Desi nu ne-au decontat decat 250 euro totusi am fost multumiti.
Oricum, intre timp am aflat ca la alte companii de asigurari, despagupirea poate ajunge si la 1000 euro, daca au trecut mai mult de 6 ore de la pierderea bagajului, fara sa prezinti nici un bon nimic, decat actul doveditor ca bagajul ti-a fost pierdut. Si asta in conditiile aceleiasi valori a asigurarii (50 lei/persoana, ptr. 10 zile Japonia). Deh, din greseli invatam si din peripetii de genul acesta.
Pentru cei interesati le pot da mai multe detalii, caci la urmatoarea escapada mai mult ca sigur acolo imi fac asigurarea.
Am trait si eu, o data cu dvs. , primul meu zbor cu avionul. Da! N-am fost INCA cu avionul.
In concedii doar cu masina am fost.
Repede, repede partea 2!
@Alina Morar
Si pentru mine a fost tot primul zbor pe care sincer, nu-l visam asa deodata, sa fie intr-o tara asa indepartata. Dintr-o data 14 ore de zbor
Dar a fost cum nici nu-mi imaginam de frumos, bine, relaxant, desi la inceput unii ma speriau ca o sa-mi fie frica, rau de inaltime, sa-mi iau bilet spre mijlocul avionului, dar eu special, de curiozitate am luat numai la fereastra si a meritat cu prisosinta. Deci un sfat prietenesc, nu asculta si nu te incarca negativ cu povestile de la cei fricosi, ce au zburat cu avionul. Asculta-i doar pe cei curajosi si o sa-ti prinda bine. iti doresc o vacanta cat mai repede cu avionul, caci merita din plin !
Asteptam cu nerabdare acest review!
Ma bucur ca esti fericita, in urma concediului acesta, simt cat de mult ti-a priit, se simte printre randuri... bucuria molipsitoare!
Imi pare rau ca ai patit asa ceva cu bagajul. Si noi am fost martorii unei intamplari asemanatoare cu un bagaj, cand astepatam sa ne intoarcem in tara, pe aeroportul Luton, din Londra. Dar doar martorii, nu pagubitii!
Am vazut asteptand, de sus din aeroport, cum la avionul nostru, in timp ce incarcau bagajele din camion in avion, nu cred ca au vazut oamenii care lucrau acolo ca un bagaj aluneca si pica, iar oamenii si-au vazut listiti mai departe de lucru, au terminat treaba si-au strans si macaraua, iar bagajul era dedesubt si nimeni nu-l vazuse, decat noi, cei de la etaj! Au intors camionul si au plecat, iar trolerul picat a ramas pe jos, singure l.
Mai departe, nu stiu continuarea, dar de atunci, am invatat sa combinam in ambele trolere lucrurile mele cu ale sotului, in caz de ceva... sa supravietuim cu mai putine lucruri, decat cu deloc! Sau luam cate un trolerul mic, cu care e voie si sus, la bagaje de mana si nici nu mai pierdem atata timp la coborare cu recupererea lor, pentru ca in unele aeroporturi mari chiar dureaza, daca mai ai norocul sa vina la o ora apropiata mai multe curse!
Dana, felictari si votul cu nr 9 a venit din Banat!
Georgi, draga mea, iti multumesc din toata inima pentru cuvintele frumoase si incurajatoare
Am zambit la cele povestite de tine. Si stii de ce? Exact cand si noi ne imbarcam in avionul catre Osaka, exact cum povestesti tu, am vazut un, , spectacol'' identic cu unii care incarcau bagaje, genti, trolere intr-un avion de langa-al nostru si o valiza, precum tu bine povestesti asa si ametititi aia de italieni o scapasera sub avion. Si radeau si se hlizeau si nici macar n-au observat-o si bietii pagubiti de bagaj, or fi patit la fel ca noi.
Distractiv era ca si noi ne dadeam coate si ziceam uite neatenti, nestiind ca ne va astepta o astfel de surpriza in Osaka. Stii... rade harb de oala sparta, nestiind ce o asteapta (completai eu). Ideea e ca parca am avut o presimtire, de fapt sotul meu. A zis de-acasa sa se imbrace mai bine in haine business ca daca i se rataceste trolerul. S-a avut gura aurita
Dar sa fi vazut la inapoiere cum ne-am luat noi si rucsacurile in spinare si trolerele in avion, desi s-au uitat ei initial chioras, ca daca avem mai mult de 10 kg. Si n-am avut! Explicandu-le situatia cu pierderea bagajului, imediat s-au cerut iar scuze, plecaciui din nou si ce mai pui.
Ne-au dat si bonusuri, pe langa acceptul de a lua tot bagajul cu noi in avion, ne-au dat o masa la clasa business in avion, apoi locurile la ambele avioane (pentru Italia si Romania) au fost cele mai bune de la clasa economic. Primele locuri, acelea care au spatiu mai mare, sa stai cu picioarele intinse, mai comod, de radeam de sotul meu. Avea loc sa-si intinda picioarele pana spre perdeaua de delimitare la clasa business si radeam ca-mi spunea ca el poate de 10 euro sa stea cu varfurile pantofilor la clasa business. Ce sa-i faci, haz de necaz. Bine pana la urma ca totul s-a terminat cu happy-end
Bine macar ca sunteti optimisti. O intamplare asemanatoare si intr-o tara indepartata si scumpa ar fi adus pe multi cu nervii la pamant
Hai cu continuarile.
Ecouri kilometrice, pe masura impresiei puternice pe care zborul spre japonia a lasat-o nu numai asupra ta, dar si asupra noastra, cei ce te invidiem si citim. Corul invidiosilor canta "mai vrem, mai vrem... povesti din tara soarelui rasare!". Cum spuneam si in alte randuri, 400 pma sunt prea putine.
Asteptam de ceva vreme acest review! Randurile acestea sunt nemaipomenite! Apreciez calitatea scrierii dar si optimismul de care ati dat dovada. Un vot cu drag si o imbratisare de la...malul marii!
Va multumesc din suflet tuturor celor ce m-ati votat si sper ca povestile mele sa va fi relaxat. Promit ca o sa va delectez in continuare cu review-uri la fel de promitatoare, ample, poate pentru unii chiar plictisitoare, dar asta e stilul meu si trebuie sa va adaptati, ca asta-s eu.
Am darul sa va povestesc cu lux de amanunte si poate uneori gresesc, dar eu consider ca merita impartasit orice-amanunt care e bine venit. Chit ca-s bune, chit ca-s rele, din impresii poti invata unele lucruri, iar pe altele le poti evita, caci din greseli poti invata.
Mai bine mai tarziu dacat niciodata in sfarsit am putut sa ajung si eu sa-ti citesc review-ul si sa te punctez bineinteles. Felicitari pentru emotiile pe care ni le-ai transmis foarte bine, cam asa ceva am simtit si eu acum vreo 2 sapt la primul zbor, si mi-a placut. Va pup
Mersi mult pentru aprecieri, Valentina. Astept si eu cu nerabdare impresiile tale si sa ne povestesti cum ti s-a parut prima ta experienta, , in aer'', precum si un review despre cum ati petrecut in Turcia, frumusetile din Antalya si peisajele de pe-acolo.
Salutari si... revenire usoara la munca, dupa asa concediu relaxant! Salutari intregii familii!
Un zbor cu peripetii spre o destinatie de vis, impresii descrise plastic, fotografii minunate, in special cea cu nr. 25, felicitari si astept continuarea. Iti propun sa ascultam Alphaville, "Big in Japan", un titlu sugestiv pentru realizarea voastra profesionala.
http://www.trilulilu.ro/lastexit/4faf21e45b7f26
Sa incercam atunci sa ascultam melodia propusa de @krondia
Mersi mult Krondia de aprecieri! Chiar de 2 zile nu stiu la care melodie sa ma hotarasc: Big in Japan sau Japan Boy
Cred ca Prima e mai potrivita ca exact Big a si fost pentru noi, la cate big-uri am vazut din toate punctele de vedere )
In vreo 20 minute mai retusez putin si partea a doua vine cu iuteala sa va mai bine dispuna pe seara. Despre poze nu promit, de-oi putea sa pun cateva, in seara asta voi incerca.
Webmaster99 multam pentru promptitudine, ca de obicei!
Asa cum v-am promis, partea a doua a peripetiilor noastre in Tara Soarelui Rasare a sosit click aici!
Sper sa va placa si pregatesc constiincios o noua continuare
Cine nu isi doreste sa calatoareasca macar imaginar in tara lui Shogun, dar citind aceste rinduri chiar simti mirosul florilor si betelor aromate din Tara Soarelui Rasare
Felicitari pentru impresii!
Berry, berry interesting!
Cand voi urca vreodata in avion, am sa te intreb ce lotiune magica ai luat de nu ai avut nici o taina cu zborul ala lung de prima data! Eu, gratis sa fie si nu m-as urca! Iar, colac peste pupaza, dupa asa un zbor extenuant sa mai patiti si faza cu bagajele... Brrr, neplacut, bine ca s-a rezolvat cu bine!
@dananecula, am lipsit la postarea acestui review, dar l-am citit acum E o destinatie si o experienta interesanta! Nu pot decat sa te apreciez cu 400 pma!
@dannek
Sa stii ca, dupa ce am vizitat castelul Osaka, am aflat ulterior ca exact acolo s-au facut si filmarile la ,,Shogun''.
In ceea ce priveste florile, acestea erau prezente la tot pasul : in fata hotelurilor, institutiilor, nu lipsea gardul viu cu flori roz si galbene, hortensii ce-si schimbau coloritul in 7 culori : de la alb -nunate de roz pana la cele de bleu si mov, o adevarata incantare. Am inteles ca in parcuri (imense de altfel la ei), primavara e o incantare, cand ciresii sunt in floare. La castelul Osaka pot spune ca am vazut alei unde scria ,,Plum garden'', alta ,, Cherry garden'', va dati seama ce incantare cand acestia erau infloriti ...
Cat despre betisoare parfumate, ca tot ai amintit de ele, vreau sa va spun ca la templul lui Budha, in Nara, japonezii ce veneau sa se roage, aprindeau in loc de lumanari betisoare parfumate si se rugau ...
@biancuta
Multumesc de aprecieri, iar daca ti-a placut, poti citi si continuarea (partea a doua a reviewului meu, despre Hotel Shin Osaka) si promit ca-mi fac timp sa scriu si sa va povestesc despre tot ce-am vizitat si m-a impresionat in Japonia.
@trandafir1970
Senchiu beri mas ... ha ha ha...dar asa ne multumeau in engleza lor japonezeasca cei care mai stiau o boaba de engleza...
Cat despre potiunea magica, draga mea, pot spune ca pe parcursul zborului n-am beut decat apa, suc de fructe, cola si ... intr-adevar o bere la masa de pranz, dar doar cu gandul de a dormi ... in nici un caz de a-mi potoli eventualele palpitatii ca ma aflam in aer. Nici vorba ! De-abia am asteptat sa gust acele senzatii tari
Oricum sotul meu nu m-a recunoscut, fiind primul meu zbor, asa cum am mai spus avea emotii cu mine, dar m-am dovedit mai curajoasa decat el. Cel mai mult ma distram la faza cand eram de-asupra oceanului si vedeam cum se inclina aripa avionului si eu bucuroasa ceream repede aparatul sa nu ratez poza si-l trageam de maneca sa vina, repede, repede sa vada si el. Nu, nu ca ma ia ameteala, nu vreau sa ma uit, imi raspundea. Si eu radeam de el de mama focului ))
Asa ca, draga mea, la primul tau zbor cu avionul, nu asculta la fricosii care au mai fost si vor sa-ti impartaseasca experientele lor infricosatoare. Nu-i asculta ! Crede-ma a fost suuuuuuuperb !
Mda, experiente interesante... foarte frumos povestit... pentru curaj si bineinteles pentru poze... 400PMA.
@all
Mai bine mai tarziu decat niciodata
Am revenit sa-mi descarc tolba cu-amintiri pe data.
Intr-adevar, cam dup-o pauza cam mare
Revin acum cu noi povesti din Tara Soarelui Rasare.
Si sper c-o sa va placa review-ul meu despre caprioare
Si nu oricare, unele gingase si-mblanzite
Ce umbla prin parcul din Nara nestingherite.
Va doresc lectura placuta!
@All
Si cum in Nara e destul de vizitat
Inc-un review acum v-am mai postat.
Despre un templu mare si vestit
Ce Todai-ji ii spune si e foarte renumit
Caci pe colosul Buddha l-a adapostit
Si multi turisti din toate colturile lumii a ademenit.
Relocalizat la rubrica "Japonia - primul contact" (deja existenta pe site).
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2024 ,,Castelul Ciorii” din Matsumoto — scris în 18.08.24 de geani anto din GALAţI - RECOMANDĂ
- Apr.2024 Japonia - o altă planetă — scris în 02.11.24 de BOGDAN DSN din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2023 Acestea sunt numai impresiile mele de călătorie, nu sunt sfaturi — scris în 16.01.24 de Jimmy1 din TIMIşOARA - RECOMANDĂ
- Feb.2023 Minunata vacanta in Japonia — scris în 04.03.23 de patrice din CLUJ NAPOCA - RECOMANDĂ
- Apr.2019 Japonia florilor de mai la schimbarea dinastiei — scris în 06.05.19 de mariana07 din BRăILA - RECOMANDĂ
- Jun.2018 14 zile prin Japonia - Kyoto, Osaka si imprejurimi, prima parte — scris în 24.09.18 de mcnegoita din PLOIEşTI - RECOMANDĂ
- Apr.2018 Un circuit prin Japonia la un pret pentru toate buzunarele — scris în 24.01.21 de grecudoina din BRAșOV - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată