Castelul Dyosgyor - sau cum atrag ungurii turisti

TIPĂREȘTE

Saptamana trecuta am vizitat un oras foarte frumos si relativ apropiat – Miskolc - din tara vecina si prietena Ungaria. O excursie inspirata, dar din care ne-am intors iar cu o multime de frustrari. Si asta pentru ca, desi au trait in aceleasi conditii ca si noi (comunism, crize, guverne esuate si schimbate), desi se afla la cativa pasi de noi, ungurii sunt, totusi, mult mai civilizati, mai intreprinzatori, iar respectul pentru ceea ce-i inconjoara se vede la tot pasul.

N-ai sa auzi, in trafic, claxoane sau injurii, nici n-o sa te depaseasca, cu scrasnet de roti, un sofer nervos. N-ai sa vezi hartii, PET-uri sau mucuri de tigari nici in centrul oraselor, nici in parcuri, dar nici printre blocuri.

Orice urma de istorie, orice ruina, fie ea cat de mica, este exploatata si introdusa in circuitul turistic. Iar despre drumuri - asta deja stiti - toate marile orase sunt legate prin autostrazi moderne, in perfecta stare.

Asa, apropo de un review recent al colegului Dragos click aici despre castele romanesti aflate in ruina, sa va spun cate ceva castelul medieval ce face subiectul postarii.

Acesta este amplasat in Dyosgyor, care cred ca este o suburbie a orasului Miskolc.

Castelul Dyosgyor a fost construit initial in secolul XII, dar - dupa ce a fost distrus de invazia mongola - a fost reconstruit intre sec. XIV si XV. Prin documente scrie ca o lunga perioada a fost resedinta de vara a reginelor poloneze si maghiare.

Istoria completa a castelului, precum si alte multe detalii o gasiti pe site-ul oficial click aici

Castelul in sine a fost aproape in totalitate distrus, in partea centrala este acum doar o “curte” interioara, iar din patru turnuri, unul este distrus pe jumatate. In ultima poza postata vedeti cam cum arata castelul cand era “intreg”.

Asa cum ziceam, au mai ramas oarecum intregi doar trei turnuri care - daca n-ar fi intervenit (din nou) inspiratia ungurilor - le-ai termina de vizitat in cateva minute. Dar, chiar la intrare, te opresti sa privesti de pe pod, tir cu arcul (din goana calului) sustinut de tineri imbracati ca pe vremea regelui Nagy Lajos. Asta pentru aici se organizeaza tot timpul diverse festivaluri, manifestari artistice, concerte, de ex- Zilele Castelului, Festivalul de teatru, Festivalul Sageata de aur, etc. (vezi pozele).

Desi castelul este de fapt o ruina, totul este amenajat perfect pentru vizitarea lui de catre turisti. Scarile sunt refacute, incaperile pavate, sunt balustrade de protectie peste tot, sunt explicatii in maghiara si engleza, etc. Totul pentru a veni turistii si a lasa niste banuti aici.

Revenind la ruinele castelului - putinele incaperi ce-au mai ramas intregi sunt “locuite” de personaje imbracate in straiele vremii, ce ne redau scurte momente de viata din perioada medievala.

Muzeul ce se gaseste in turnul de N-E gazduieste diverse “scene” realizate cu personaje de ceara, inclusiv una ce prezintă ratificarea din 1381 a Tratatului de pace de la Torino. Semnarea acestui tratat de pace a avut loc chiar in acest castel. Totul este reprodus pana in cele mai mici detalii, inclusiv lada cu bani data probabil ca taxa la semnarea tratatului.

Tot aici este si o impresionanta colectie de arme si armuri din epoca de glorie a castelului.

De asemenea, sunt reproduse scene de lupta, asediul cetatii, sau scene de la turniruri de cavaleri medievali,

In turnul de langa intrare, dupa ce urci cateva (multe) siruri de trepte inguste, in spirala (prea obositoare) ajungi in turn de unde se profileaza panorama orasului. Pentru asta, merita tot efortul!

Tot in acest turn, la salile din etajele intermediare sunt prezentate documente, harti, exponate, ce prezinta evolutia castelului de-a lungul timpului, iar la ultimul etaj este camera unei “curtezane” – vezi poza.

Jos, tot in acest turn, este o “monetarie”, unde poti - contra cost - sa iti faci pe loc o moneda cu castelul.

In curtea interioara este amenajata o scena pe care, din cate ne-am dat seama din afisele ramase lipite pe portile castelului, au loc spectacole de opera si balet.

La plecare, daca vrei sa fii sigur ca o dorinta ti se va implini, poti arunca banuti in “fantana dorintelor” ce se afla in curtea castelului.

La iesire, in lateral dreapta (dar tot in cadrul castelului) este o alta expozitie de personaje din ceara care arata sase scene din viata medievala a orasului Dyosgyor (bucuriile vietii, turnir de cavaleri, regele Louis, etc – vezi pozele)

Tariful de intrare este 900 HUF (aprox 14 RON) pt adulti si este deschis zilnic intre 09.00-18.00 (vara) si 10.00-16.00 (iarna).

Langa castel, este un loc de relaxare in natura, asa cum gasesti peste tot in Ungaria (iar inscriptia “Nu calcati iarba! ” nu exita) unde tinerii jucau volei sau stateau, pur si simplu, pe patura si discutau. Sunt si diverse restaurante si pensiuni in apropiere.

Si ca sa respectam “simetria”, ma gandeam cu mare regret la Castelul Corvinilor din Hunedoara, despre care am scris click aici.

Castelul Corvinilor, care este cam de aceeasi “varsta” ca si cel din Miskolc-Diosgyor, s-a pastrat insa mult mai bine. Inainte de Revolutie existau o multime de exponate, mult mai spectaculoase decat cele vazute aici. Acum, insa, aceste exponante s-au “evaporat”, unele au “plecat” la Muzeul din Deva (cica le aveau acestia pe inventar), acum nu a mai ramas aproape nimic de vazut, doar castelul. Acesta este cu adevarat spectaculos, dar este mai tot timpul gol, se animeaza doar o data pe an, cand se organizeaza “Zilele Castelului”.

Ca sa nu mai zic de Castelul Lonyay de langa Satu Mare, despre care am scris click aici

Acesta este la fel de distrus ca si cel din Miskolc, dar este inconjurat de buruieni si nepasare, spre deosebire de cel din prezentul review, care insa este reabilitat, are promovare si tot ceea ce este necesar pentru a fi “asaltat” de turisti, atat unguri cat si multi slovaci, ucrainieni, sau romani.

---

VIZUALIZĂRI: 4505 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI