GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Hierapolis – Drumul spre cripta Sf. Apostol Filip
Revin cu o descriere mai amplă a unui obiectiv drag mie, inclus în orașul antic Hierapolis. În 2014 am avut inspirația de a hotărî să vizităm Pamukkale, deși ne aflam cazați tocmai la Bodrum și distanța este apreciabilă. De ce spun că am avut inspirația? Pentru că o parte din însoțitorii mei au preferat să achiziționeze o croazieră de o zi prin golfurile peninsulei Bodrum; nu au fost tocmai mulțumiți: marea a fost agitată, apa foarte rece la început de iunie, prânzul oferit pe vas slab calitativ (ceva paste) și băuturi la pet de 2 litri. Când au văzut seara fotografiile de la Pamukkale au regretat refuzul de dimineață.
Am plecat la prima oră dimineața fără a mai aștepta micul dejun. După mici peripeții prin câteva sate arhaice, încercând să nimerim o variantă mai scurtă a drumului, am revenit pe D330 și am gonit în lumina dimineții către obiectivul mult lăudat. În aproximativ 3 ore și jumătate am parcurs cei 270 km de șosea, în cea mai mare parte de bună calitate. Partea montană ne-a întâmpinat cu aer rece și fuioare de ceață, apoi după Mugla versanții erau îmbrăcați de un soi de tufe cu floricele galbene – o vreme superbă pentru călătorii.
Bineînțeles că peisajele ce le-am descoperit la Pamukkale ne-au fermecat; terasele albe, ochiurile de apă în diverse nuanțe de albastru (în funcție de momentul zilei), „țurțurii” albi și micile cascade ne-au făcut să uităm de soarele ce devenise tot mai arzător în jurul prânzului. Am simțit acest lucru abia când am ajuns sus, în vârful teraselor, la umbra binefăcătoare a pâlcului de arbori din jurul micii terase și a chioșcului de pliante/vederi.
Acolo sus, pe o suprafață mare, se află ruinele monumentului UNESCO: orașul Hierapolis. Antica localitate, întemeiată de un rege al Pergamului, s-a constituit și dezvoltat rapid în jurul izvoarelor termale din zonă. Să nu uităm că turiștii de azi se delectează cu o baie pe cinste în piscina Cleopatrei. O apă limpede, coloane albe pe fundul „piscinei”, leandri înfloriți, palmieri și conifere – un decor perfect pentru o fotografie reușită. Totul la un preț destul de piperat.
Zona e un fel de 3 în 1: terasele de la Pamukkale, baia în piscina antică și ruinele orașului Hierapolis. Lângă Piscina Cleopatrei (un adevărat complex cu vestiare, restaurante, tratamente cu doctor fish, etc.) se află Muzeul de Arheologie (era închis) precum și locul de unde pleacă microbuzele ce îți oferă un tur motorizat al orașului antic.
Fiind pasionat de istorie am înfruntat cu stoicism razele arzătoare alea astrului solar și am purces la explorarea ruinelor antice. Majoritatea sunt din epoca romană, atunci când orașul devenise o adevărată stațiune balneară. Obiectivul important ce mi-l propusesem, în ceea ce privește vizita la ruinele Hierapolis-ului (conștient de întinderea mare a orașului), pe lângă teatrul roman (excelent conservat), era mormântul Sf. Apostol Filip.
Sf. Apostol Filip a fost al treilea apostol chemat de Iisus; a propovăduit învățătura lui Hristos în Asia Mică și Grecia. A fost răstignit cu capul în jos în orașul Hierapolis de romanii potrivnici răspândirii creștinismului. În ultimele decenii mai multe studii au încercat să lămurească dacă Sf. Apostol Filip a predicat și pe meleagurile Sciției Minor (Dobrogea de azi). Ar fi astfel vorba de prezența a doi apostoli pe pământurile românești: Sf. Andrei și Sf. Filip. Citisem despre descoperirea în 2011 a mormântului Sf. Apostol Filip la Hierapolis și am zis că trebuie să văd și eu acel loc. Deși majoritatea turiștilor nu urcau mai sus de teatrul roman noi am îndrăznit să înfruntăm arșița și să ne purtăm pașii către un loc sfânt.
Urmărim câteva indicatoare micuțe ce ne îndreaptă pe coasta dealului. Trecem pe lângă diverse fragmente de coloane ori basoreliefuri – urmăm o cărare din dale de piatră străjuită de un mic gard din pietre. Roșul aprins al macilor pigmentează calea spre martiriu. Câte o șopârlă pământie cu aspect de dragon fioros se ițește pe sub plăcile mari de piatră. Ne oprim în dreptul mai multor ruine/clădiri, semnalizate prin panouri explicative: Poarta Sf. Filip (utilizată de pelerinii ce urcau pe deal spre sanctuarul dedicat Apostolului Filip), Podul (traversa o ravenă care mai ales iarna era inundată; format dintr-o singură arcadă – se păstrează doar fundațiile), Baia octogonală (dedicată tot pelerinilor; imaginile aeriene surprinse pe panouri îmi permit o vizualizare de ansamblu a ruinelor). De aici începe un urcuș mai anevoios, de 70 m, pe trepte de travertin; privim puțin peste umăr: imaginea este fantastică, întreaga regiune se desfășoară la picioarele noastre. Căldura e puternică (nu vreau să mă gândesc la lunile iulie-august), apa dispare rapid din sticle. O treaptă imensă apare, o traversăm; alți coloși de piatră străjuiesc calea. În sfârșit intrăm în perimetrul bisericii unde arheologii italieni au descoperit în 2011 mormântul. Accesul la cripta Apostolului se făcea atât prin partea de sus a bisericii, cât și din interiorul lăcașului de cult. Curios este faptul că mormântul nu este poziționat în Martirionul dedicat sfântului ci în această biserică cu trei nave de lângă. Această biserică a fost construită în jurul criptei romane unde rămășițele Apostolului au rămas până la sfârșitul secolului al VI-lea, când au fost mutate la Constantinopol, iar de aici la Roma. Zăbrele de fier opresc accesul în criptă; în interior o cămăruță întunecoasă și răcăroasă; o emblemă sculptată se află deasupra intrării; mai multe coloane din altarul bisericii încă stau în picioare. Am avut un sentiment de mulțumire că am ajuns pe calea pelerinilor din vechime până în locul unde Sf. Apostol Filip a pătimit.
Nu plecați fără a urca și la imensul Martyrion (ridicat la începutul secolului al V-lea d. Hr.); am trecut pe lângă o fântână sacră (loc de odihnă și refresh înainte de închinare), am urcat o serie de trepte abrupte și m-am trezit în fața unui edificiu grandios: o cameră octogonală centrală înconjurată de opt camere rectangulare mai mici în care pătrundeai pe sub arce ce aveau sculptate simboluri creștine. Nucleul central a fost acoperit cu un dom de lemn; în jurul acestui complex religios se afla un fel de piațetă formată din 32 de încăperi. Locul e superb; eram singur în mijlocul acestei construcții, doar vântul stârnea mici zgomote; m-am făcut mic și mi-am închipui forfota vremurilor de atunci. Ce bine ar fi dacă la toate monumentele importante am putea petrece câteva minute fără mulțimea turiștilor!
Drumul de întoarcere ni s-a părut atât de ușor; am coborât treptele și ne-am îndreptat spre teatrul roman. Mi-ar fi plăcut să văd și partea cu necropolele romane și Poarta lui Pluto dar trebuia să străbatem din nou terasele de bumbac pentru a ajunge la autoturism și a ne întoarce 270 km la Bodrum. Oricum tot ce s-a întâmplat în acea zi, parcurgerea teraselor de la Pamukkale și vizitarea unei părți din orașul antic Hierapolis, au constituit o experiență extrem de plăcută.
Trimis de tata123 🔱 in 10.03.15 15:38:12
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în TURCIA.
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (tata123 🔱); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 37.92483100 N, 29.12318700 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Intotdeauna m-au fascinat imaginile bazinelor de calcar de la Pamukkale. Desi mi-am dorit, pana acum nu am avut placerea sa calc pe aceste meleaguri. O veni si randul Pamukkale-ului pe lista mea.
Pozele atasate sunt o invitatie.
@tata123 - Un review f frumos, o adevarata incantare! Felicitari!
@tata123 - Felicitări şi pentru review şi pentru poze!
Mai ţii minte bătăliile cu turcii? Ei bine, doamne ajută!
Mulțumesc tuturor pentru aprecieri. Mă bucur nespus că am ajuns să văd Pamukkale și aș mai merge încă o data acolo peste câțiva ani. Aș alege tot luna mai-iunie pentru a nu fi copleșiți de căldură. Terasele alb-albastre sunt o minune a naturii.
Nu avem ce să facem, turcii au ocupat multe din „minunile” greco-romane... astfel că trebuie să mergem la ei pentru a le vedea/vizita.
Un review excelent, bine documentat.
Am vizitat terasele de travertin in urma cu trei ani, in luna mai, dar din pacate, nefiind avizati, am plecat din vale nepregatiti (apa, palarii de soare si imbracaminte mai protectiva); asa ca la portile cetatii sotiile noastre cedasera fizic. Eu si prietenul meu am dat "o fuga" sa vedem macar Piscina Cleopatrei, dar era prea mult sa incercam si celelalte obiective. Distanta mare pe sosea, veneam de la Kusadasi, ne-a obligat sa ne grabim si am plecat dezamagit de situatia neplacuta.
Datorita acestui review, am luat decizia ca in vacanta din luna mai, tot la Kusadasi, sa parcurgem intreg traseul descris atat de interesant.
@mihai. neagu - Mulțumesc, mă bucur că acest articol este util. Din indicațiile ce le-am observat pe câteva indicatoare plasate pe șosea, distanța dintre Kusadasi și Pamukkale e mult mai scurtă, față de ceea ce am parcurs eu din Bodrum - se câștigă aproximativ 75 km pe sens.
În orașul antic Pamukkale ar trebui vizitată și necropola; sunt exemplare de sarcofage foarte arătoase. Un traseu cu microbuzul cred că ajunge până în acea parte.
@tata123 - La dus, pe drumul expres, gps-ul meu mi-a zis sa fac la stanga, dar la stanga nu era nici o trecere de pe un sens pe celalalt, asa ca am mai mers doua sute de metri si am intors... in final am mers prin niste sate saracacioase, cu drumuri cam "pitoresti", multa pustietate... La un moment dat am dat de un indicator cu Hierapolis, dar am vazut ca era o bariera si niste autocare parcate, in fata unui drum care ducea probabil la cetate, practicabil cu masina. Am mers in cealalta directie si intr-un final am ajuns la poalele renumitelor terase.
Cred ca o sa incerc anul acesta intrarea pe care am abandonat-o.
Multumesc pentru minunatele descrieri.
Vacante frumoase!
@tata123 - AmFostŞiEuAcolo acum mulţi ani, în vara lui 99, a fost o oprire scurta în care ne-am putut plimba puţin desculţi pe terasele respective, însă nicidecum n-am făcut baie în piscine, care de fapt nici un ştiu unde se aflau.
În Turcia am fost de doua ori în anul respectiv, m-as întoarce rău de tot, sper să se întâmple în urmatorii ani...
Frumos şi util articol!
@tata123 - Interesanta si utila relatare, mai ales ca multi dintre cei care se incumeta pana la Pamukkale in campia Anatoliei uita sa mai lase ceva timp si pentru celebrele ruine de la Hierapolis. Si noi am nimerit vara intr/o zi torida si am renuntat sa intram in apa calda a bazinelor termale, despre care se zice ca sunt izvoare ocrotite de Afrodita si o imbaiere ajuta la frumusete si iubire. DAr am mers in mare viteza pe dealurile dogoritoare ale sitului istoric si am oprit grabiti la umbra parcului din Pamukkale si apoi la o baie in catifelata apa calduta a bazinelor de calcar. Multumim pentru ocazia acestei reamintiri placute si rewievul captivant.
@calatorul50 - La Pamukkale totul se împletește într-un singur fir: natură, istorie și religie. Toți ar trebui să urmăm acolo acest fir... să vedem câte puțin din fiecare element, dacă nu se poate chiar „totul”.
@alinaro - Tocmai bine pentru o întoarcere în Turcia: vizita zonei Pamukkale.
Mulțumesc tuturor pentru aprecieri.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2022 Vizitând Terasele de la Pamukkale — scris în 30.06.22 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Ziua III – Side – Pamukkale - Side — scris în 17.07.19 de Bujie din PITESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2018 O seara la Pamukkale! — scris în 09.12.18 de webSorin din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2018 [Antique pool] Dezamagitor — scris în 22.09.18 de nrs † din CRAIOVA - RECOMANDĂ
- Jun.2018 Pamukkale – Șok, tristețe maximă — scris în 11.04.19 de RossoNerro din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2017 Dupa 20 de ani! — scris în 17.09.17 de nrs † din CRAIOVA - RECOMANDĂ
- Jun.2016 Miracolul naturii — scris în 06.07.16 de eusiatat din RâMNICU SăRAT [BZ] - RECOMANDĂ