Pamukkale – Șok, tristețe maximă

TIPĂREȘTE

După ce am plecat de la Otel Mola – Balikeșir (vezi impresii), dis de dimineață cu noaptea ”n cap”, am luat-o frumușel la ”vale” spre o veche și dorită destinație și anume ”Pamukkale - Castelul de bumbac”.

Ruta aleasă a fost: Balikeșir – Achisar – Alașehir – Develi (pit stop pentru mai multe cafele neaoșe la nisip, recomand cu încredere) în Develi am făcut stânga spre Pamukkale, urcând pe versantul nordic al Muntelui Cal. Distanța parcursă în aproximativ patru ore și jumătate (300 km) au fost parcurși ”de plăcere”, pe un asfalt impecabil aferent D 565 și D 585. Am ales această variantă de drumuri șerpuite pentru a putea folosi intrarea de sus (poarta de nord) a orașului (SPA) antic Hierapolis.

Încă de la (urcare) baza dealului/muntelui începuseră a se derula imagini din trecut…. emoțiile și nerăbdarea puseseră (deja) stăpânire pe mine. Amintirile trecute, erau vii, parcă ardeau, se prăvăleau în cascadă, șiroind una peste alta ca într-un film surdo mut, …... în timp ce urcam, imaginile ce se desfășurau (cu o repeziciune uimitoare din cauza traseului sinuos), în fața ochilor, nu le regăseam nicunde, creierul refuzând să înteleagă ce s-a întâmplat în această perioada de timp, imaginile nu mai erau aceleasi, totul se transformase uluitor, parcă ”jucam” într-un alt film și o altă realitate.

Sătucul Pamukkale, pe care il stiam în tinerețe arăta diferit, mlaștina de la baza muntelui disparuse, casuțele traditionale (sărăcăcioase) cu un farmec aparte cu curti pline de flori: bougainvillea, liliac, iasomie, etc. ce aveau glod pe jos, unde ”efendi” (foarte bătrâni, cu turban) te pofteau să le calci țărîna, să îti tragi sufletul la o ”lalea” de ceai sau o cească de cafea aburindă pe tava cu nisip, ei care te făceu să te simți bine cu vorbe bine meșteșugite, iar la finalul mesei servite în curtea lui … acesta îți ura: Maşallah, nazardan saklasın (Allah să te păzească de rele) sau Allah korusun (Allah să ne păzească) iar când la final, tu îi urai Eline sağlık (Sărut-mâna pentru masa) sau Kesenize bereket (Abundenţă portofelului dumneavoastră) omul din fața ta se tranforma vizibil, rostind emoționat, uneori cu lacrimi ”Madam Eli ayağı dolaşmak ” (Stimată doamnă, sunt emotionat... … …. toate acestea au fost înlocuite cu hoteluri și parcări, beton și iar beton... parcă, deodată peste noapte sătucul se tranformase în ” The Incredible Hulk," crescut enorm pe orizontală, cu foarte multe hoteluri, pensiuni, restaurante, magazine comerciale, etc.

Dealul / muntele alb ca neaua, pe care îl știam cu mulți ani în urmă, pregatit parcă pentru dat cu sania sau cu schiurile, dispăruse, în locul lui era un mare areal gri cu o tentă maronie, La baza acestuiai, unde se revarsă apele termale iar pe vremuri era o mlaștină plină de păsări care mai decare mai colorate, a apărut o zona de distracție și relaxare (strand) cu toate cele de trebuință, de jur împrejur zone comerciale ce îți oferă papuci de plajă, umbrele, magneți….

Instantaneu am avut o strângere de inimă, imaginile dragi mie dispăruseră altele recente le i-au locul… ȘoK… … distrugerile sunt iremediabile, nepasarea și lăcomia umană, exarcerbarea turistică a fenomenului ”Pamukale” a lăsat răni adânci asupra-i, am mai spus-o omul este cea mai distructivă specie … totuși, am aflat că se încearcă limitarea distrugerilor, că s-au mai închis din acele hoteluri de tratament, care foloseau apa termală, înlocuind-o cu cea de la robinet (încălzită) sunt sceptic încă dacă se mai poate salva ceva, am ramăs însă cu amintirea ”Castelului de Bumbac” așa cum l-a daruit mama natură și uneori visez că într-o viață anterioară, copil fiind, parcurgeam alene terasele immaculate, contopindu-mă cu tot acel alb strălucitor.

Dar ce este Pamukkale, ce sunt travertinele, ce îi face pe oameni să vină puhoi?

În limba turcă, Pamukkale înseamna “Castelul de bumbac”, deoarece dealul acestui loc mirific, odinioară, are (avea) o culoare albă similar cu cea a bumbacului, Pamukkale a luat naștere în urma unui cutremur major (secolul 4) apa puternic mineralizată și foarte fierbinte ce curge din versantul sudic al Muntelui Cal, a iesit la suprafața pamântului traversând rocile travertine spongioase poroase (tufuri calcaroase).

Travertinul ia naștere la gura unor izvoare termale bicarbonatate, izvoare care ies din calcare sau traversează roci bogate în carbonati, ioni de carbonat de calciu cam 400 miligrame la litru în cazul de față și bioxid de carbon, prin evaporarea apei, carbonatul de calciu se depune ca un strat alb formând încet încet tot felul de forme și mai ales acele "travertine" (mici piscine) sau ochiuri de apă.

De-a lungul traseului apei mineralizate au dat naștere (construit) la diverse forme de: bazine / depozite / piscine naturale … numițile cum vreți dvs. mai pe scurt travertine albe (fantastice). Bazinele sunt răsfirate peste tot, unele spre vârf, altele spre vale, unele sunt mai mari, iar altele sunt de dimensiuni mai mici. Pe vremuri memoriabile aceste bazine erau folosite la tratarea diverselor afecțiuni, cum ar fi: scaderea tensiunii arteriale, ameliorea problemele coronariene, problem dermatologice, afectiuni ale ochilor si bineînțeles întinerirea epidermei.

Prin tranzitarea apei mineralizate porii travertinului din cauza particulelor de calcar și particulelor de cretă, sau închis, obținându-se prin șlefuire și lustruire efectul de marmură, alb strălucitor. Foarte alb.

În urmă cu mulți ani (zeci) am putut să strabat toate acele pante uluitor de albe, m-am bălăcit lângă pereții albi de calcar cu forme pe care le zărești doar în peșteri, am admirat construcțiile impunătoare, am visat …. a fost incredibil. Memorabil.

În afară de travertine în fața ochilor vi se dezvăluie imensul site arheologic, de o valoare si unicitate impresionante: Poarta Domițiană, Orașul Antic Hierapolis, Amfiteatru, Muzeul de istorie, Piscina Cleopatrei, Templul lui Apollo (zeul venerat în Hierapolis), zidul înconjurător, cimitirul, etc și/sau vestigii imortante și impozante: sarcofage, coloane, statui, bazoreliefuri pietroaie, cataroaie… și multe altele. Majoritatea acestora sunt rămășițe din perioada romană, dupa ce edificiile grecești (originale) au fost distruse de cutremure.

Orașul Hierapolis a fost întemeiat, cică, de chiar zeul Apollo și refăcut, după un cutremur devastator, de Eumenes II, regele cetății Pergam. Hierapolis-ul a fost asimilat ulterior de către Imperiului Roman. și folosit ca o statiune cu bai termale, avănd printre oaspeți de renume, pe împărații: Adrian și Nero, Cleopatra a Egiptului (de unde și denumirea ”Piscina Cleopatrei”).

Legenda spune ca această construcție impresionantă a fost facută cadou Cleopatrei de catre împăratul roman Marcus Antonius. De asemenea, se povestește că dacă faci baie în piscina Cleopatrei, întinerești cu cel putin zece ani (povești). În perioada romană s-au construit două băi termale, o sală de gimnastică, temple, strada principală flancată de coloane, amfiteatre, biblotecă, etc. Orașul Hierapolis a fost unul dintre cele mai importante din Imperiul Roman.

Revenim la vizită

Am ajuns în zona parcării autocarelor, am plătit cele 10 lire pentru facilitate, ne-am pus la stat la cozi, una pentru schimb valutar (PTT) iar alta la ghișeul de bilete. Am platit cei 200 lire necesare intrării în site-ul Pamukale, oarecum forțat de membrii familiei, deasupra planau vre-o 4 parapante ca niște ulii uriași deasupra cadavrului, anticipând parcă finalul. Pe vremuri, platoul era gol, o singură gheretă cu o barieră, acum era ca într-un aeroport: cohoarte de turisti (mimim 5 k) restaurant, terase, locuri de așteptare, punct de informare, poștă, schimb valutar, maidanezi, magazine de suveniruri, etc.

Ce am găsit noi?

Am plecat de acasă cu foarte multe așteptări, impresia generală a fost: un areal gri, cu apă murdară, poluare sub toate formele (atmosferică, fonică, menajera, etc.), o zonă cosmopolită, cu transformări vizibile. Oricum o parte din noi s-au bucurat că pe vremuri acest loc era atât de fantastic, ireal aș spune. Nu zic că e rău, dar foamea de bani și senzaționalul distruge iremediabil o capodoperă naturală creată în sute chiar mii de ani. Trist foarte trist.

Güle, güle…... Pamukkale

P. S. La final vă urez din toată inima: Yolunuz açık olsun! (Drum bun/Călătorie plăcută) și Çok yaşa! Hep beraber! (Să trăim cu toţii, împreună). Să auzim numai de bine. TCB.

---

VIZUALIZĂRI: 2880 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI