Chiar mai bine ca in anii trecuti

TIPĂREȘTE

Mai bine mai tarziu decat niciodata. Am fost din nou in septembrie 2010 si serviciile se imbunatatesc continuu. De data aceasta am facut poze "la obiect" pentru cei care mai au dubii.

La DPDC au acum si personal administrativ roman, care nu stiu ce sa mai faca pentru a va simti cat mai bine si a va satisface toate doleantele.

Am descoperit ca pe sfarsitul lui august inceputul lui septembrie nu mai este asa aglomeratie si temperaturile sunt mai suportabile.

Este hotelul care cel putin pentru familia mea a devenit casa noastra de vacanta deoarece se pliaza perfect pe ceea ce dorim noi si anume servicii de calitate, mancare de-ti lasa gura apa si efectiv n-am motive sa ma plang de absolut nimic.

What you see is what you get! Adica fara surprize si de cea mai buna calitate! Totul este gratuit (adica inclus in ceea ce ai platit acasa).

In primul an am fost 7 zile, in al doilea 10 si acum vom merge pentru 14. O data ajunsi acolo nu ne mai induram sa venim acasa.

---

Nota webmaster: Continuare din ecouri:

Lower Your Expectations, Increase Your Happyness! sau Aşteptări mai mici, aduc mai multă fericire!

Am citit cu mare atenţie majoritatea ecourilor şi încerc aici să răspund la întrebările puse, în special pentru cei care merg pentru prima dată în Antalya şi mai ales la DPDC. De reţinut că în fiecare an apar modificări mai mici sau mai mari faţă de anul precedent. Managementul acestui hotel este (aproape) obsedat de a afla ce-şi mai doresc clienţii şi cum să-şi îmbunătăţească serviciile. Recomandările pe care le faceţi, le vedeţi dacă nu imediat, cel târziu în sezonul următor transpuse în practică. Şi dacă răspundenţi la chestionare, managerul hotelului vă va mulţumi personal şi nu va uita să vă trimită o felicitare de Anul Nou.

Despre resorturile din Antalya:

Spre deosebire de „alţii”, turcii au elaborat o politică foarte bine ţintită pentru transformarea Antalyei în una dintre principalele destinaţii de vacanţă de pe continent. Obiectivul principal a fost iniţial atragerea turiştilor ruşi, evident cei mai numeroşi. Pentru aceasta au creat condiţiile şi stimulentele necesare construirii acestor resorturi. Prin combinarea hotelurilor de 5* cu sistemul AI/UAI, au creat un concept care a generat turism de masă, răspunzând aşteptărilor turiştilor din pătura de mijloc. Totul este atent gândit şi monitorizat, de la organizarea curselor charter, aeroportul, transferul la/de la hotel şi până la revenirea acasă. Am făcut această mică introducere pentru a înţelege faptul că s-au făcut mici compromisuri între ce înseamnă “5* adevărate” şi ce găsiţi în Antalya. Deşi mari diferenţe nu sunt, hotelurile îndeplinind condiţiile de bază recunoscute internaţional pentru categoria 5*. Însă nu vă aşteptaţi să fiţi servit la masă (cu excepţia băuturilor) şi nici nu vă aşteptaţi la “dishuri” gătite şi “montate” de chef Hadad sau chef Henry. Nici la spectacole nu veţi avea parte de concertele lui Celine Dijon. Mai gândiţi-vă şi la faptul că într-un hotel de “5* adevărate”, cea mai ieftină cameră cu MD inclus costă de la 150 euro/noapte. Adăugaţi la asta charterul, două mese “all you can eat”, băuturile, gustările, animaţia şi toate celelalte ingrediente, şi cred că vă puteţi face o imagine de ansamblu despre cât plătiţi şi ce primiţi în aceşti bani. Asta nu înseamnă că turcii ne fac vreun favor sau lucrează în pierdere. Spre comparaţie, am scris pe AFA despre Hotelul Croce di Malta din Lido di Jesolo (Italia) (vezi impresii), unde obişnuiesc să merg cu familia. La aceeaşi bani cheltuiţi în vacanţă, stau la un hotel mult mai modest (deşi foarte bun) şi nu-mi permit să beneficiez de tot ceea ce găsesc în resortul din Antalya.

La sosirea pe aeroport:

După ce treceţi de controlul paşapoartelor, trebuie să ocoliţi fântâna şi apoi să coborâţi pe scările rulante la parter. Vă uitaţi în stânga pe panourile electronice după numărul zborului sau oraşul de unde aţi plecat. Acolo este banda pe care vă vor sosi bagajele. Dacă aveţi copii, este de preferat ca aceştia să stea într-un loc mai ferit, nu lângă bandă. Nu toţi turiştii sunt civilizaţi şi unii se comportă de parcă viaţa lor ar depinde de cât de repede îşi iau bagajele de pe bandă. Nu o dată am văzut copii, şi nu numai, loviţi de valize. Dacă sunteţi un turist “special”, dintr-un motiv sau altul, atunci un reprezentant al tour-operatorului vă aşteaptă în aeroport purtând numele dvs. pe o pancartă. Dacă nu, trebuie să ieşiţi din aeroport şi chiar în faţă se află aliniaţi reprezentanţii tour-operatorilor, unde trebuie să vă înregistraţi pentru îmbarcarea în autocar. Să aveţi la îndemână voucherele şi nu este necesară prezenţa întregului “echipaj” pentru înregistrare.

Înregistrarea pentru îmbarcarea în autocar:

Fiecare tour-operator are stand propriu şi deasupra acestuia scrie mare numele agenţiei. Prima dată când am mers acolo am fost un pic descumpănit, pentru că nu am văzut numele agenţiei de la care am luat biletele. M-am fâţâit încoace şi încolo, dar agenţia mea yok. Atunci mi-a venit ideea să mă mai uit o dată pe vouchere şi am văzut că era trecut pe ele numele unui tour-operator, al cărui stand se afla chiar în faţa mea. Astfel am aflat că de fapt agenţia de unde am luat biletele era un intermediar (nu mă deranjează aceste aspect) iar reprezentantul local despre care mi-au spus, de fapt era reprezentantul tour-operatorului, nu reprezentantul lor. Mi-ar fi plăcut să ştiu asta de la plecare! Cum din aeroport ieşisem mai mulţi turişti care aparţineam de acest tour-operator, înregistrarea şi alocarea autocarului a durat 5-10 minute. Altă dată a durat mai puţin sau chiar mai mult. De aceea, având în vedere şi căldura de afară, recomand să vă lăsaţi membrii familiei şi bagajele în interiorul aeroportului, unde este aer condiţionat. După ce v-aţi înregistrat şi aţi fost alocat unui autocar (primiţi un bileţel cu nr acestuia) vă puteţi recupera familia şi bagajele. În spatele standurilor este o parcare mare în care sunt mai multe autocare. De regulă, vă va însoţi cineva la autocar. Însă dacă este aglomeraţie mare sau apar probleme neprevăzute, atunci trebuie să vă descurcaţi singuri. Fiecare autocar are pe parbriz un carton mare cu numărul “traseului”. Îl căutaţi pe cel care v-a fost comunicat la înregistrare sau scris pe bileţel. La autocar ar trebui să fie ghidul care vă va însoţi la hotel şi aveţi grijă să vă bifeze pe tabel. Nu de alta, dar autocarul nu va pleca pănâ nu sunt bifaţi toţi cei care au fost înregistraţi pentru acel autocar. S-a întâmplat o dată să aşteptăm jumătate de oră pentru că o familie s-a rătăcit după înregistrare. Nu mă întrebaţi cum au reuşit, dar se mai întâmplă. Altă dată am aşteptat mai mult de atât, deoarece a trebuit să stăm după o “personulitate”, care nu ştiu de unde a apărut. Cert este că nu a venit în acelaşi avion cu noi. De bagaje se va ocupa şoferul autocarului.

Drumul la hotel:

Distanţa de parcurs este de aproximativ 15-20 minute şi este de prisos să mai spun că autocarul are aer condiţionat şi tot confortul necesar unei asemenea călătorii scurte. Pe drum, ghidul vă va spune câteva cuvinte despre Antalya şi “regulamentul de ordine interioară“. La finalul discursului veţi fi încurajaţi să-i lăsaţi ceva bacşiş şoferului la coborâre (1 euro pentru bagaje sau cât consideraţi). Autocarul opreşte pe parcurs la hotelurile unde sunt cazaţi ceilalţi turişti alături de care aţi venit în avion. Înainte să apară noul hotel din lanţul Royal (parcă îi spune Royal Palace sau aşa ceva), noi eram mereu ultimii care coborau din autocar. DPDC este în a doua jumătate a traseului, aşa că răbdare şi bucuraţi-vă de privelişte. La fiecare hotel, ghidul coboară împreună cu turiştii pentru a-i “preda” la recepţie şi vă va spune ziua şi ora când va veni să vă prezinte oferta de excursii opţionale. De fapt lângă recepţia DPDC există un spaţiu special amenajat pentru ca reprezentanţii tour-operatorilor să-şi prezinte ofertele. Tot acolo sunt afişate la avizier diferite informaţii, inclusiv cele referitoare la drumul de întoarcere la aeroport, la sfârşitul vacanţei.

Sosirea la hotel:

După ce coborâţi din autocar asiguraţi-vă că toate bagajele vă vor fi coborâte şi strecuraţi 1-2 euro şoferului. Nu se supără nimeni dacă nu daţi nimic. De la autocar le va aduce un bellboy până în apropierea recepţiei. Şi aici începe circul, fiecare după cum a învăţat de acasă. Toţi vor să fie cazaţi primii şi să se asigure că cea mai bună cameră din hotel le este oferită lor şi nu altora. Drept urmare, cu căţel şi purcel, cu coate şi cu bani în paşaport se înghesuie să ajungă primii. Oricum, de obicei sunt 3-4 recepţioneri, fiecare având pe ecuson steagul ţărilor ale căror limbi le cunoaşte. Datorită creşterii în timp a numărului de turişti români (prin 2008 eram doar 15-20% din numărul total de turişti), au fost angajate şi două românce, una la relaţii cu publicul şi una la recepţie. Însă mai sunt şi câţiva moldoveni, aceştia având avantajul că vorbesc fluent atât româna cât şi rusa. În fine, cert este că aici trebuie predate voucherele, paşapoartele şi trebuie completate fişele de cazare. Chestia asta cu fişa (standard în Turcia) mi-a scos peri albi, deoarece trebuie să completezi tot felul de chestii, gen data căsătoriei şi alte bazaconii. Eu de obicei îmi parchez familia în holul hotelului la o masă, cu ceva bunătăţuri şi limondă. Prompt va apare şi o chelneriţă să vă întrebe dacă doriţi şi altceva. O cafea, o şampanie etc. După ce iau fişele merg şi eu la masa lor ca să le complectez. Sunt destui care se ţin de recepţie ca râia de scaiete, ca nu cumva să le-o ia cineva în faţă în timp ce-şi completează fişele. Astfel blochează accesul altora, care ar putea începe şi ei înregistrarea la hotel. După ce am completat fişele, le predau la recepţie şi primesc înapoi paşapoartele, două cartele de acces în cameră şi cardurile pentru prosoape de plajă (câte unul pentru fiecare membru al echipajului). Atunci le fac semn alor mei să vină ca să ne pună “brăţările”. Îi arăt bellboy-ului care sunt bagajele mele şi numărul de la cameră. De restul se ocupă el şi se cade să-i daţi şi lui ceva mărunţiş.

Despre alegerea camerelor:

Personal, n-am pus niciodată bani în paşaport şi nici nu am avut de suferit din această cauză. Dacă am avut anumite preferinţe, acestea s-au rezovat şi fără să dau şpagă. De exemplu, prefer camerele sea-side view dinspre Hotelul Delphin Diva şi nu cele dinspre Hotelul Fame. Camerele sea-view, deşi conferă privelişti foarte frumoase atât ziua cât şi noaptea, au dezavantajul că noaptea se aude mai mult zgomot de afară (restaurante, spectacole, petrecăreţi). Dacă aveţi somnul mai uşor s-ar putea să fie deranjant. Vă asigur că la fel se aude zgomotul de afară şi la Hilton sau Marriott. Camerele land-view au vederea la cartierul de blocuri de vis-a-vis de hotel. Din câte am putut să observ, aceste camere “văd” soarele doar câteva ore dimineaţa.

Despre programul de fidelitate:

DPDC are un program de fidelitate pentru turiştii care revin în mod frecvent la acest hotel. Programul începe de la a doua vizită când veţi primi cardul de fidelitate (reducerea de 12,5% se aplică doar dacă faceţi rezervarea direct la hotel) şi urmează cu diferite obiecte de plajă personalizate (geantă, port-paşaport, tricou, şapcă etc.), sticle de vin şi coşuri de fructe însoţite de scrisori de bun venit scrise de mână de către managerul hotelului (sau cel puţin aşa lasă impresia), petrecerea clienţilor fideli (primiţi şi DVD-ul petrecerii), transfer privat la aeroport cu maşina hotelului, cina privată cu managerul hotelului etc. Însă şi acest program este ajustat anual, în baza recomandărilor turiştilor. În plus, vor trebui să inventeze alte recompense deoarece unii turişti vor trece anul acesta la “nivelul 9”, hotelul fiind inaugurat în anul 2005.

Despre lifturi:

Utilizarea lifturilor panoramice este unul dintre cele mai stresante aspecte. Sunt 5 lifturi panoramice, în care cu puţină bună-voinţă încap 6 persoane. Dar nu mai rămâne loc şi pentru 6 saltele pneumatice, 5 colaci şi trei combine muzicale Penesonic: -) cu led-uri. Pentru că nu-i aşa, românul nu se simte bine la plajă fără prietenii lui, Guţă, Salam şi Vijelie. Drept urmare, îi duce după el peste tot. Însă asta n-ar fi aşa mare supărare dacă ar şi gândi un pic. Proţăpindu-şi două degete pe ambele butoane de chemat liftul, nu ajută nici să plece liftul în care el nu a mai încăput, dar nici să vină alt lift, până nu se închid uşile. La chestia asta trebuie să recunosc că ruşii ne dau clasă. Tare mult le mai plac butoanele şi luminiţele de la lift. Pe unul dintre pereţii liftului sunt afişate evenimentele zilei şi starea vremii. Nu tot timpul veţi avea ocazia să vă daţi cu liftul pe locurile de la geam iar datul din coate într-un spaţiu atât de limitat nu ajută prea mult.

Despre camere:

Consider că acestea sunt suficient de mari şi au toate dotările necesare. Aerul condiţionat ţi-l poţi regla singur după preferinţe. Este drept că pe balcon sunt scaune şi mese din plastic. Cel puţin pe mine nu mă deranjează acest aspect, deoarece folosesc balconul doar pentru a usca rufele. În rest prefer să-mi petrec concediul în altă parte. Şi pentru că am amintit de acest aspect, în toate camerele în care am stat, era montat pe perete în balcon un rastel pentru uscat costume de baie. Majoritatea camerelor au un pat dublu şi un pat single. Dacă am pus pe uşă semnul “Do not disturb” nu am fost deranjat, dar nici nu am rămas cu minibarul gol. Şi chiar dacă aş fi rămas, oricând se poate pune mâna pe telefon şi anunţa acest lucru la recepţie. Ca principiu de bază, eu nu recomand nimănui să bea apă de la robinet, din orice hotel oriunde ar fi în lume. Nu recomand să ţineţi cartela de acces în husa telefonului mobil. Este posibil să se demagnetizeze şi va trebui să faceţi un drum până la recepţie ca să o reprogrameze. Faţă de alte hoteluri unde vrând nevrând mai ai parte şi de câte un duş scoţian, la DPDC apa la duş are debit şi temperatură constantă, aşa cum ai reglat-o. Prosoapele se schimbă zilnic, iar lenjeria de cel puţin două ori în 7 zile.

Într-unul dintre concedii nu am mai putut deschide uşa seifului. Am anunţat la recepţie şi în câteva minute a venit mecanicul care a înlocuit bateria consumată. Ulterior am aflat că acesta a fost penalizat, deoarece nu respectase graficul de înlocuire a bateriilor la seifuri (?!). Nu sunt halate la baie, însă dacă le cereţi de la recepţie vi le vor aduce. Conexiunea Wi-Fi la internet nu este foarte bună în anumite camere, însă merge destul de bine în spaţiile comune. Depinde şi de anumite ore când toată lumea sare pe net. Parola de acces se obţine de la recepţie.

Despre Lobby:

Pe lângă candelabrul impunător şi pianul unde seara aveţi parte de muzică live, aveţi cam aşa: în dreapta, este Barul-Patiserie Joia din care se intră în Barul R&C. Aici aveţi masă de biliard şi televizor mare pentru meciuri. Tot acest bar deserveşte şi terasa din faţa intrării în hotel. De obicei aici se adună fumătorii pentru ceaiul sau cafeluţa de la ora 5PM. În barul Joia, care funcţionează non-stop se serveşte „micul-dejun devreme” pentru cei care pleacă la aeroport foarte de dimineaţă. Înainte aici se servea şi “cina târzie” de către cei care veneau de la aeroport după ora 10PM. În 2011, venind mai târziu de la o plimbare în afara resortului, am observat că “cina târzie” se servea şi în restaurantul principal. În continuare, tot pe partea dreaptă este un Lobby Bar şi un Cafe Bar. Acestea deservesc pe lângă spaţiile proprii şi toată zona de mese din holul central. Din faţa Cafe Barului porneşte culoarul spre restaurantul principal, despre care am să scriu separat. În partea stângă se află Recepţia. În stânga acesteia este holul pe care se află “centrul comercial”. Un pic cam pretenţios spus, deoarece sunt circa 5-6 magazine pe fiecare parte. Ceasuri de lux, bijuterii, haine de piele şi blănuri, haine de tot felul (de la Armani până la chinezării sau turcisme: -). Cel mai frecventat este ultimul magazin pe stânga, deoarece este un magazin cu cosmetice şi obiecte de plajă. Pe parcursul anilor, magazinul a devenit tot mai mare şi mai variat ca ofertă, incluzând şlapi, chipsuri, sucuri, ceai turcesc de măr şi servicii de ceai sau cafea etc. Cu excepţia acestui magazin în toate celelalte, deşi sunt afişate preţuri, acestea sunt negociabile. În dreapta recepţiei se află panoul unde se pot face rezervări pentru restaurantele a-la-carte, televizorul cu informaţii despre hotel, vreme şi structura pe ţări a turiştilor cazaţi. După aceea se intră într-un hol/sală unde se pot închiria maşini şi zona unde se află birourile câtorva tour-operatori. Aici pe peretele din stânga este un avizier cu diferite informaţii privind excursiile şi foarte important, informaţii cu privire la plecări (destinaţia, numărul zborului, ora de plecare şi ora la care vine autocarul). De fapt aceste informaţii vă vor fi comunicate şi de către ghid iar de la recepţie veţi primi un bileţel în ziua premergătoare plecării. Toţi se vor asigura că vă treziţi la timp şi nu pierdeţi avionul. Între cele două aripi se află lifturile panoramice iar de pe culoarul din spatele lor se coboară la parter. Ca să nu uit, scriu aici că la etajul 1 există o sală ca un fel de curte interioară (în spatele peretelui cortină pe care îl vedeţi în toate pozele hotelului dinspre piscină). Peste tot sunt plante, fiind un spaţiu mai special cu statui purtând amfore, canapele din piele şi mese de marmură etc. În funcţie de imaginaţie şi talent aici se pot face fotografii foarte frumoase. Sau se poate savura o cupă de şampanie, sau un ceai, sau puteţi juca o şeptică ori o partidă de table în linişte. După gust şi obicei.

Despre excursiile opţionale:

Fără să am pretenţia că epuizez lista, acestea ar fi cam următoarele:

- Shopping în Antalya

- Quad Safari

- Jeep Safari

- Bemre-Myra-Kekova

- Croaziera în Antalya

- Rafting

- Troy Aqua şi Delphin Show

- Pamukkale

- Scuba Diving

- Spectacolul Focul Anatoliei (Troia)

- Hamam

- Croazieră cu yaht de lux

Nu am avut curiozitatea să mergem în nici una dintre aceste excursii, aşa că vă invit să consultaţi secţiunea dedicată cu impresiile altora de pe AFA.

Despre plajă:

Prea multe nu vă pot spune deoarece noi preferăm piscina. Din câte am văzut plaja este cu nisip fin, şezlongurile sunt acoperite cu prelate şi dacă doriţi intimitate, puteţi închiria baldachine într-o zonă mai retrasă. Sper să nu greşesc, însă preţul era de 20 sau 26 euro/zi. Şi pe plajă se organizează diferite jocuri şi întreceri. Barul de pe ponton este un loc foarte plăcut seara iar barmanul pregăteşte cocktailuri foarte bune. Pe plajă seara se organizează diferite petreceri, cu foc de tabără şi focuri de artificii. Pentru cei care vor adrenalină se închiriază ski-jeturi, plimbări cu paraşuta trasă de şalupe, banana etc.

Despre parter:

La parter se poate ajunge fie cu lifturile panoramice, fie pe scările de pe culoarul din spatele lifturilor. Cum ajungeți la acest nivel trebuie să mergeți pe culoar înspre ieșirile la piscine.

În dreapta aveți un „Gameland”. Aici este o sală de bowling (se închiriază pantofi speciali și tot ce mai trebuie), mese de biliard și o sală pentru împătimiții jocurilor video. În special această sală suferă transformări de la an la an, ținând pasul cu preferințele turiștilor și evoluțiile tehnologiei. Dacă în 2008 aici se aflau câteva calculatoare și console Play Station, între timp au apărut simulatoare de formula 1, “păcănele” și tot felul de console. Acestea funcționează cu fise de 1 euro și este un băiat acolo care vă ajută cu tot ce aveți nevoie. Calculatoarele sunt la liber, au căști și microfon, nu sunt parolate și sunt conectate la internet prin cablu. Am mai scris într-un review că trebuie avut grijă la tastatură și la aplicații, deoarece acestea sunt în limba turcă și pot pune probleme la tastarea parolelor sau a username-ului. Între timp au început să fie respectate și în Turcia directivele europene în privința copy right-ului, dispărând de la vânzare jocurile pentru console PS2/3, PSP sau NDS.

Mergând pe culoar spre stânga, aveți în dreapta „Sala de fitness”. Aceasta este destul de mare, dotată cu o mulțime de echipamente și este un antrenor care vă poate ajuta la exerciții sau vă poate recomanda un program de genul “dă burta jos”.

Pe la mijlocul culoarului vă intersectați cu un alt culoar. Chiar pe colțul din dreapta se află “Standul pentru prosoape de plajă”. Aici predați cardurile pentru prosoape și veți primi pentru fiecare card câte un prosop de plajă de culoare galbenă. Standul se deschide la 8:30 fix și tot de aici puteți recupera obiectele înlăturate de către cei de la security. Conform regulamentului hotelului, nu este permisă “rezervarea” paturilor de plajă cu obiecte personale înainte de ora 8:30. Între orele 8:00 și 8:30 se aranjează și se curăță toate paturile de plajă iar cei de la security colectează toate obiectele personale aflate pe paturi.

Dacă mergeți pe acel culoar transversal în dreapta, aveți în față ieșirea la piscina “Relax Pool” iar pe partea stângă se află cabinetul medical. Dacă mergeți în stânga ajungeți la “Sala de cinema”, „Sala de dans” și „Centrul de conferințe”. Într-una dintre sălile centrului se organizează „Petrecerea clienților fideli”.

Mergând înainte pe culoarul principal, aveți pe partea dreaptă o “Frizerie-Coafor” iar în față "Centrul SPA”. La intrarea în centru stau angajații acestuia, care cred că în fiecare dimineață se întrec în a ghici naționalitatea turiștilor. După inspirația de moment, vă urează bună dimineața și vă invită în centru, în limba pe care cred ei că o cunoașteți.

Veți remarca pe pereții holului numeroase tablouri. Acestea sunt grupate pe zone, istoricul familiei Comertoglu (proprietarii lanțului Delphin), fotografiile angajaților care s-au evidențiat în luna respectivă, fotografii de la petrecerile clienților fideli etc. După ce treceți de centrul spa aveți în stânga toaletele și în față se intră la piscina interioară. Imediat în dreapta aveți pe perete informații despre ziua respectivă. Starea vremii, temperatura apei mării, temperatura exterioară, temperatura și PH-ul apei din piscine. În fiecare dimineață în jurul orei opt se recoltează probe pentru analize din toate piscinele.

Tot pe dreapta se află o mică bibliotecă de unde puteți împrumuta cărți de citit în diferite limbi, reviste, ghiduri etc. Am observat în ultimii ani că au apărut în bibliotecă și ghiduri turistice din România. După bibliotecă, înainte de ieșirea la “Piscina Principală” și celelalte obiective ale resortului, se află “Biroul de relații cu turiștii”. Aici o găsiți pe (deja celebra) Liliana. Asta în caz că nu a fost transferată la Delphin Imperial, cum am citit pe AFA că s-a întâmplat cu fiica ei de la recepție, Diana. De la acest birou puteți cumpăra obiecte personalizate DPDC (o mare varietate de produse) și ce este cel mai important aici vă puteți spune toate păsurile, puteți face diferite rezervări sau primi informații despre excursiile opționale și orice altceva vă interesează.

La ieșirea spre piscina mare, în dreapta aveți cinematograful 5D (parcă) și aleea spre Relax Pool. Pe această aleea se află amenajată o zonă Zen și o zonă Feng Shui. Aviz amatorilor de Qi Gong. Însă cum ieșiți pe ușă în dreapta, în jurul orei 8AM se amenajează un mic bufet pentru somnambuli. Deoarece fac parte din această categorie, vă spun și o mică povestioară. Cu câțiva ani urmă coboram la piscină în jurul orei 7AM pentru citit presa, integrame, cafea și mărturisesc cu rușine, țigara de dimineață. Cafeaua o luam de la barul Joia (singurul deschis la acea oră) și niciodată nu ajungeam cu ea întreagă la piscină. Chiar făceam pariuri cu băiatul de la piscină în această privință. Și după câteva zile, ce să vezi, a apărut un chelner cu un cărucior pe care se afla un espressor de cafea, ceai, lapte și ceva patiserie. Nu eram singurul în jurul piscinei și managementul s-a sesizat imediat că turiștii matinali ar dori o cafea înainte de ora 10AM, când se deschid barurile de la piscină. Fie vorba între noi, priveam cu admirație acei turiști care profitând de piscina goală, înotau câteva lungimi de bazin sau alergau prin apă câteva ture de piscină.

Dacă mergeți prin partea din stânga a piscinei (înspre Hotelul Fame) ajungeți la Luna Park, terenurile de tenis, Piscina pentru copii, Restaurantul unde se prepară faimoasele gozleme, Bufetul pentru gustări, “Grădina botanică” și Standul pentru cartofi copți (mare pericol pentru gurmanzi în zona asta!). Dacă ocoliți piscinele prin dreapta (înspre Delphin Diva) aveți Arena de spectacole, Barul mare, Barul mic, Bufetul pentru gustări (aripioare, kebaburi, prăjituri etc), MiniClubul copiilor, Aquaparkul și ieșirea la mare.

Datorită competiției foarte puternice dintre lanțurile de hoteluri, punctele forte asupra cărora se concentrează acestea sunt piscinele și restaurantele. Deoarece nu am frecventat “Paradisul Copiilor” și „Aquapark” am să mă concentrez în continuare asupra Piscinei Relax și a Piscinei Principale.

Despre Piscina Relax:

Așa cum îi spune și numele, aceasta este o piscină pentru relaxare. Prin urmare, nu este permis accesul copiiilor sub 14 ani, săriturile în piscină, muzica este în surdină și așa mai departe. Este și un bar iar din când în când apar și cărucioare cu fructe, legume, gustări, porumb fiert etc. Dimineața, datorită amplasării față de clădirea hotelului, această piscină este mai mult în umbră. În jurul piscinei sunt și pavilioane dacă vreți să stați la umbră. Ocazional, aici se organizează seara un minibazar la care comercianții din zonă sunt invitați să-și prezinte produsele.

Despre Piscina Principală:

Aceasta reprezintă unul dintre principalele puncte de atracție și profit de această ocazie pentru a clarifica un lucru dezbătut cu prilejul altor impresii de pe AFA. Paturi de plajă sunt suficiente. Problema cea mai mare este că nu au loc în primul rând toți turiștii cazați în hotel. De aceea, pentru unii, ocuparea unui pat în primul rând se transformă într-o bătălie pe viață și pe moarte. Poate unul dintre motivele acestei “lupte acerbe” este ocuparea unui loc cu vizibilitate maximă la jocurile organizate de echipa de animație din piscină. Însă acest lucru comportă și anumite riscuri. Mai o minge în freză la polo, stropi de la cei care sar în piscină, sau un frisbee scăpat de sub control. Deși regulile de comportament la piscină sunt afișate peste tot, mulți turiști se distrează cum știu ei mai bine, doar pentru asta au plătit o căruță de bani. Am văzut și familii de conaționali care își încurajau copiii să sară în piscină de pe pod. “Ha, ha, ha, ce mișto îi stropește pe sclifosiții ăștia de pe margine”. Despre ce se întâmplă la piscină, un review extrem de plăcut și complet a scris oana_hoo2007 (vezi impresii), pe care îl recomand cu toată căldura. Atenție că dacă lăsați prosoapele pe paturi în pauza de prânz, s-ar putea să nu le mai găsiți acolo. Pentru turiștii din diferite țări, în special cei ruși, un prosop pe pat nu înseamnă neapărat “ocupat”. Ți-l azvârle pe unde apucă și după aceea ai de dat explicații la standul pentru prosoape, când mergi să-ți recuperezi cartela. Dacă v-ați stabilit “tabăra” între pod și Barul Arena, să aveți grijă că Marțea se desfășoară în zonă Olimpiada și se strâng paturile de acolo. Băuturi sunt de toate felurile, alcoolice sau răcoritoare, cocktailuri cu sau fără alcool, freshuri, cafele, ceaiuri, bere la sticlă și la halbă. Și să nu uit... Pepsi (sic). Gustări și prăjituri de toate pentru toți și înghețată la discreție. În permanență sunt chelneri care se plimbă în jurul piscinei cu cărucioare pline de băuturi, legume, fructe și gustări. Echipa de la animație merită tot respectul și admirația. Au programe amuzante, sunt antrenanți și lucrează de dimineața până seara în căldura aproape insuportabilă (am văzut pe termometru și 45 de grade în august). Însă mereu au zâmbetul pe buze și sunt puși pe șotii, care mai de care mai amuzante. Tot ei susțin și o parte din programul de seară din Arenă. Din când în când mai vedeți pe ici pe acolo câte o vrăbiuță sau pisică. Nu m-au deranjat absolut de loc. La fiecare două paturi este câte o umbrelă cu măsuță, coș de gunoi și scrumieră. Acestea din urmă sunt golite în permanență de către băiatul de la piscină. Nu știu dacă este interzis prin regulament, probabil prevalează bunul simț, dar nu se face plajă topless la piscină. Pentru cei care căutați umbră, din loc în loc în jurul piscinei sunt pavilioane sau prin zona verde găsiți ici și acolo hamacuri. În weekenduri se aglomerează un pic la piscină deoarece mai apar și localnici. Nu știu cum fac de intră în resort, însă nu sunt foarte mulți și nu deranjează. Printre ei am mai recunoscut și dintre angajați, aflați probabil în ziua liberă. La sfârșitul zilei de plajă, prosoapele se returnează la standul pentru prosoape și vă recuperați cartelele.

Despre bagaje:

Având în vedere că, cel puțin pentru aeroporturile din provincie, majoritatea turiștilor își cumpără trolere din Metro, Selgross, Real sau Carefour, preluarea bagajelor de pe banda aeroportului poate fi câteodată o încercare. Multe trolere sunt identice ca model și culoare, fiind dificil de identificat care este al vostru. De aceea vă recomand o practică uzuală printre călătorii frecvenți, să agățați de mâner un semn distinctiv. De exemplu o fundiță de o anumită culoare. Întotdeauna verificați dacă ați luat bagajul dvs. de pe bandă, chiar dacă la prima vedere așa pare. De asemenea mai recomand înfolierea trolerului. Chiar dacă mai plătiți circa 20 lei pentru această operațiune, pe de o parte previne controbăirea prin bagaje pe aeroport, iar pe de altă parte previne împrăștierea hainelor în caz că cedează fermoarele. De asemenea, nu vă recomand trolere cu buzunare aplicate, deoarece acestea adeseori cedează din cusături în timpul manipulării pe aeroport. Mai recomand și trolerele cu rotile “îngropate”, deoarece în cazul celor cu rotile “aplicate”, în mod frecvent acestea se vor rupe. În camera de la hotel, o metodă de a afla dacă se cotrobăie prin valiză este de a lăsa o distanță de două degete între capetele fermoarului. Dacă la întoarcerea în cameră fermoarele sunt închise complet sau distanța este mai mare, veți știi că s-a umblat la valiză. Oricum nu puteți dovedi nimic cu acest lucru, ori s-ar putea să fie tardiv, însă veți ști să luați măsuri pe viitor. Recomand ca tot ce aveți de valoare (pașapoarte, bani, bijuterii etc.) să depozitați în seif. Nu am avut niciodată probleme la DPDC în aceste privințe.

Despre centrul spa:

Nu l-am vizitat, însă am în faţă un pliant cu oferta acestuia: baie turcească, saună, masaj, coafură, terapie cu pietre, ayuverda, thai, bali, shaiatsu, îngrijire cu lapte şi ierburi. Habar n-am ce înseamnă jumătate din astea, însă mă simt bine în ignoranţa mea şi nu-mi lipsesc. Pentru mai multe informaţii, vă recomand să citiţi impresiile scrise de homeag_mihaela aici, delicioase de altfel.

Despre baruri:

De toate sunt 11 baruri împrăştiate peste tot în resort: Lobby Bar, Relax Pool Bar, Joia Bar, Grand Arena Bar, Cafe Avanti Bar, Bowling Bar, Delphin Snack Bar, Disco Bar (Pacific Time Night Club), Moonlight Bar (pe plajă). Mai sunt încă două baruri dar acestea nu funcţionează în permanenţă, Iskele (pe plajă) şi Nargile (în Relax Pool Bar, tolăniţi pe perne). Acesta din urmă funcţionează numai între orele 20-24. Barurile de pe plajă sunt închise între orele 18-20. Disco Barul funcţionează între 23-02 iar celelalte baruri între orele 9 sau 10 şi 23 sau 24. Băuturile alcoolice din import se găsesc la Grand Arena Bar, Disco Bar şi Lobby Bar. Dacă vă pasionează, în R&C Bar este şi o încăpere separată pentru Cigars Bar. Nu am frecventat locul, însă presupun că trabucurile sunt doar contra cost. Vă recomand cu toată căldura un apus de soare la Moonlight Bar, cu un cocktail Rainbow pentru cel mic şi un cocktail în coajă de ananas pentru voi (nu mai ţin minte denumirea).

Despre restaurantele “a la carte”:

Acestea sunt în număr de 7, dintre care şase sunt în continuarea aripii de est a restaurantului principal, iar al şaptelea, cel Otoman, se află în Delphin Snack Bar, după Luna Park. Cele şase sunt următoarele: Le Parisien (franţuzesc), Margarita (mexican), Dolce Vita (italian), Blue Fish (fructe de mare), Pekin (chinezesc) şi Dragon (japonez). Acestea funcţionează între orele 19:30-21:30. Sistemul de rezervare este destul de simplu iar acum sunt atâtea modalităţi, încât chiar nu ştiu ce ar mai putea face. Să le luăm pe rând: la telefon din cameră, la recepţie, la touch-screenul de lângă recepţie, la biroul de pe culoarul care duce la restaurantul principal şi, în sfârşit, la Biroul de relaţii cu publicul. După ce aţi făcut rezervarea, veţi primi un bileţel cu denumirea restaurantului, ora şi tipul mesei (de 2,3, 4 persoane). Am scris în impresii că mâncarea ne-a plăcut, însă prima dată m-am aşteptat la altceva. Credeam că voi avea un meniu bogat din care să aleg. Însă în meniu nu erau prea multe feluri, parcă 4,5 sau poate 6 preparate mai reprezentative din specificul bucătăriei respective. Ulterior am realizat că de fapt, luând în calcul şi volumul imens de muncă din bucătărie, ar fi fost aproape imposibil să mai pregătească şi să servească într-un timp rezonabil un meniu “ a la carte” mai diversificat. Cu toate acestea am petrecut seri foarte frumoase aici, mai ales că au şi terase pentru fiecare restaurant în parte. Se serveşte mai mult vin şi chiar sunteţi sfătuiţi să serviţi vinuri vechi franţuzeşti, bineînţeles contra cost. Dacă rezistaţi tentaţiei, atunci merg şi vinurile turceşti care sunt incluse în preţul sejurului. Vă recomand să fiţi îmbrăcaţi ceva mai elegant (nu neapărat “de ocazie”), deoarece aici nu prea am văzut turişti în şlapi şi bermude.

Despre restaurantul principal:

Acesta este amenajat în formă de U. Pe latura scurtă se află zona de servire iar între cele două laturi lungi se află terasa cu zonă de servit masa şi zonă de live cooking. Aici se serveşte micul dejun, micul dejun târziu, prânz, cină, cină târzie iar Duminica brunch (adică mic dejun combinat cu prânz). Pe terasă se pregătesc pe loc tot felul de preparate iar la micul dejun faimoasele omlete “cu-ce-vrei-tu”! Tot ce aveţi de făcut este doar să vă asiguraţi că degetul arătător este în stare de funcţionare.

În afară de carne de porc şi mezeluri ca acasă, deşi au şi ei mezelurile lor, se găseşte cam tot ce şi-ar putea dori o persoană normală aflată în concediu. Dacă nu găsiţi ceva mai bine întrebaţi. De exemplu am “suferit” prima dată pentru că nu am găsit piure de cartofi. A doua oară am întrebat şi cineva mi-a indicat vitrina cu mâncare pentru copii. Nu mă gândisem să caut şi acolo! De fapt recomand această vitrină şi copiiilor „mai măricei” amatori de junk-food. Adică hamburgeri, hot-dogs, chips şi alte mâncăruri “nesănătoase”.

Nu are rost să insist deoarece marea majoritate a celor care au scris impresii pe AFA despre DPDC, au avut numai cuvinte de laudă. În fiecare seară este cină tematică, fie cu specificul unei anumite ţări, fie o anumită gamă de produse. De exemplu seara „Sea Food” e pericol mare pentru siluetă! Pentru bebeluşi aveţi tot ce vă trebuie iar pentru cei cu alte preferinţe este colţ dietetic şi colţ vegetarian. Scaune de bebe sunt pe la toate colţurile, sterilizate şi înfoliate. Şi încă ceva despre copii. Dacă se întâmplă să verse sucul pe masă ori să scape câte o farfurie pe jos, nu este nici o tragedie. Anunţaţi pe cineva din personal şi vor curăţa cu zâmbetul pe buze, fără să facă mutre sau reproşuri. Nu vă recomand, deşi este foarte tentant, să staţi pe canapelele de la geam. Aerul condiţionat este chiar deasupra şi vă suflă drept în cap.

Spre deosebire de hotelurile de „5* adevărate”, nu veţi fi servit la masă sau “a la carte”. Restaurantul este în regim de bufet şi la capetele fiecărui stand cu mâncare se află farfuriile în care vă „montaţi” singuri mâncarea. Excepţie fac băuturile care vă sunt servite de către chelneri. Aceştia sunt foarte amabili, mereu cu zâmbetul pe buze şi cu ochii pe voi “ca pe butelie”. Se şi străduiesc să creeze o atmosferă plăcută cu clienţii. Mai un pic în engleză, mai un pic în germană sau rusă şi bineînţeles română. De fapt cu excepţia barurilor, asistenţei medicale, relaţiilor cu clienţii şi a recepţiei, unde se vorbeşte o engleză acceptabilă, în rest acest “globish” este limba de bază. Dacă mai adăugaţi două mâini, zece degete şi un blocnotes, veţi avea conversaţii agreabile cu toată lumea.

Este interesant de observat că spre deosebire de “alte locuri” mai familiare, în acest restaurant nu se strigă de la şef la chelner, nici chelnerii nu se ceartă între ei, şi dacă nu daţi bacşiş nimeni nu vă “asezonează” farfuria sau băutura. Dacă aţi fost mulţumit de servire, bacşişurile vă recomand să le puneţi în cutiile de lemn maro amplasate cam peste tot. Dacă nu mă înşel, pe ele scrie TIPS sau DRINK GELD.

Despre brăţara Delphin:

Dacă vreţi să încercaţi şi altceva, sau aţi citit pe AFA impresii care v-au stârnit curiozitatea, cu brăţara Delphin puteţi intra în oricare dintre cele trei hoteluri aflate unul lângă altul: Delphin Palace DeLuxe Collection, Delphin Diva şi Delphin Imperial. Aveţi acces la toate serviciile acestor hoteluri, fie că este vorba de restaurante, piscine, spectacole sau orice altceva vă mai tentează. Ştiţi voi cum e capra vecinului, întotdeauna pare mai grasă sau mai frumoasă de dincoace de gard. Vă recomand să mergeţi pe plajă, deoarece îmi pare mai scurt drumul decât pe şosea.

La plimbare în împrejurimi:

Dacă vreţi să mai schimbaţi un pic peisajul, puteţi să ieşiţi seara la o plimbare pe bulevard. Nu vă faceţi griji că nu veţi fi singurii. Pentru cei care sunteţi prima dată în Turcia, trebuie precizat din capul locului că s-ar putea să fiţi un pic timoraţi de “agresivitatea” sau “hărţuirea” la care sunteţi supuşi de către negustorii turci. Acest obicei face parte din cultura orientală şi nu trebuie să vă faceţi probleme. Ca să nu încalc vreo regulă AFA, vă recomand să căutaţi cu google sau alt motor de căutare “cum să negociezi în Turcia”. Sunt numeroase articole în limba română care vă vor explica despre ce este vorba şi cum trebuie să procedaţi.

Revenind la împrejurimile DPDC, am să încep cu zona de vis-a-vis de hotel (aşa-numitul “land-view”). Acolo se află un cartier de blocuri, în care am înţeles că sunt apartamente în regim “time-sharring”. Mare parte din ele cred că încă nu sunt vândute, deoarece nu prea sunt semne că ar sta cineva acolo. În centrul cartierului se află o piscină publică şi un restaurant. Nu l-am încercat, dar am citit în altă parte că s-ar mânca destul de bine acolo. La parterul blocurilor sunt spaţii comerciale cu de toate. Începând din partea stângă unde este farmacia şi terminând în partea dreaptă cu un fel de magazin “ABC”, aveţi o pleiadă de buticuri cu haine, lenjerie, mirodenii, ceasuri, suveniruri, haine de piele, blănuri, articole de plajă etc. Bineînţeles că toate acestea sunt adevărate “capcane” pentru turiştii neavizaţi, şi cu excepţia farmaciei şi a magazinului gen “ABC”, toate preţurile se negociază. Că vă place, că nu vă place, ăsta este obiceiul locului. Ce nu vă recomand aici, deşi nu am experimentat pe pielea mea, sunt ofertele care vă sunt făcute peste tot, de a vizita saloanele de masaj aflate în apartamentele aceste blocuri, “mult mai ieftine decât cele din hotel”. Tot ce este posibil, însă modul de promovare îmi pare identic cu reclamele la saloane similare, care-mi sunt lipite de parbriz prin parcările din Bucureşti.

Dacă mergeţi în partea dreaptă, în direcţia Hotelului Fame, cam la 20 minute de mers pe jos am văzut că se află un shopping center. Nu am fost acolo deoarece mi s-a părut peisajul mai anost. În schimb, majoritatea turiştilor de la DPDC fac plimbări în partea stângă spre Delphin Imperial. Imediat după acest magnific hotel se află un centru comercial cu mai multe clădiri. Prima dintre ele este tot un fel de bazar, unde găsiţi cam acelaşi “meniu” şi obiceiuri ca în cartierul din faţa hotelului. Însă în clădirea următoare se află un shopping center, ceva mai apropiat de conceptul nostru despre ce înseamnă aşa ceva. Aici sunt şi magazine “de firmă” iar preţurile nu (prea) se negociază. Spun aceasta deoarece sunt afişate preţuri şi se ţin de ele, însă mi s-a întâmplat să mai şi negociez, în special la încălţăminte de piele şi marochinerie.

În încheiere:

Vă recomand ca în caz că nu găsiţi ce căutaţi, să întrebaţi iar dacă vă nemulţumeşte ceva, să semnalaţi cuiva, pe un tot civilizat şi respectuos. În plus, datele de contact ale managerului, inclusiv numărul de mobil şi adresa de email, sunt afişate peste tot. De fapt îl puteţi întâlni şi în restaurant, deoarece serveşte masa acolo ca orice turist şi din când în când, vă mai întreabă şi de sănătate. Şi ca să dau un pic din casă, managerul citeşte impresiile de pe TA şi VT. Turiştii frecvenţi ştiu asta şi nu uită să-i nominalizeze pe cei care i-au impresionat prin serviciile oferite. Nu de alta, dar acei oameni nu sunt servitori, ci sunt nişte muncitori care trudesc în condiţii, zic eu, destul de grele şi de neinvidiat. Totul pentru ca noi să ne simţim bine acolo. De aceea, nominalizarea lor în impresiile despre acest hotel sau în chestionarele din cameră, îi ajută ca să fie evidenţiaţi în cadrul Gala Night şi să primească un mic bonus la salariu.

Era cât pe ce să uit. Am citit în impresiile mai multor turişti de la Delphin Imperial că “cei mai buni angajaţi de la Delphin Palace au fost transferaţi aici”. Chiar dacă ar fi aşa, abia aştept să dau ochii cu noua “garnitură“ de la DPDC. Asta pe de o parte, pentru că am încredere în managementul acestui hotel iar pe de altă parte, impresiile postate luna aceasta pe TA şi VT confirmă că nu a scăzut calitatea serviciilor la DPDC.

Vă urez vacanţe însorite la acest hotel cu adevărat de elită!

---

VIZUALIZĂRI: 3453 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI