Vera Le Prince Ada un hotel cu raportul calitate - pret excelent.

TIPĂREȘTE

Noi am fost în concediu la Vera Le Prince Ada – Kusadasi – Turcia, 9 zile, în perioada 17.06.2008 – 25.06.2008, aşa că vă trimit câteva rânduri cu prima noastră experienţă din Turcia, pentru a vă face o idee despre ce înseamnă un concediu în Turcia.

Drumul la dus:

Am plecat în 16.06.2008 din Bucureşti 4 familii (10 adulţi + 2 copii) cu două maşini, în jurul orei 04:30 şi am trecut graniţa la Giurgiu pe la ora 06:00. Este de preferat să treceţi graniţa înaintea orei 07:00 pentru a nu prinde schimbarea turei şi a staţiona inutil în vamă.

Traseul ales a fost: Ruse (2) – Razgrad (49) – Tărgovişte (4) – Omurtag (48) – Kotel (48 şi 7) – Jambol (7) – Elhovo (7) – Lesovo - Hamzabeyli (numerele din paranteză reprezintă indicatorul drumului reprezentat pe hartă într-un pătrat galben – pe harta turistică şi rutieră de la Editura Niculescu). Atenţie că pe hărţi nu apare drum şi punct vamal la Hamzabeyli deoarece acesta este deschis recent, dar nu vă îngrijoraţi este foarte bine semnalizat pe şosea. Traseul este foarte bun, fără serpentine strânse (fiind o zonă de munte – deal), fără prea multe TIR-uri, privelişti superbe şi fără prea multe echipaje de poliţie (am văzut doar două – de care am scăpat “netaxaţi”). Viteza de deplasare fiind în medie de 90 km/h, cu porţiuni de restricţii de viteză pe care am încercat să le respectăm şi cu porţiuni în care puteai să mergi cu 160 km/h. Ca orice drum are şi părţi mai puţin bune dar nu pe distanţe mari: între Razgrad şi Tărgovişte drum cu plombe (cca 10 km) şi între Kotel şi Lesovo drum cu denivelări, se circulă cu viteză dar te cam zdruncină.

Am plecat la drum echipaţi cu busolă şi hărţi turistice şi rutiere (harta Bulgariei să fie şi cu caractere chirilice pentru o mai bună orientare), dar din cauza proastei semnalizări, mai ales în oraşe, ne-am rătăcit cam de patru ori. Bulgaria, o ţară urâtă (cât poţi să-ţi dai seama în tranzit din maşină), bulgarii destul de amabili, ajutându-ne să găsim drumul prin semne sau cu pixul pe hârtie, că de limba engleză nu au auzit. Poliţiştii comunitari – de vise rele.

La Razgrad am oprit pentru a cumpăra nişte leva, deoarece la benzinării îţi fac calculul în defavoarea ta şi-ţi dau restul în leva, în cazul când plăteşti cu valută. Aşa că am schimbat la un curs de 1euro = 1,95 leva. Recomad să schimbaţi la bancă unde primiţi cel mai bun curs.

Alimentarea cu motorină am făcut-o la ieşirea din Bulgaria (ora 12) de la un Lukoil care este chiar înainte de vamă. Am făcut plinul (1litru = 2,56 leva), ştiind că în Turcia combustibilul este mult mai scump. E adevărat că în vama Kapitan Andreevo este mai ieftin combustibilul (dar nu ştiu dacă este de calitate), însă faptul că sunt numai 310 km pe această variantă şi datorită considerentelor de mai sus, recomand fără rezerve acest traseu.

În vama doar două maşini înaintea noastră fapt ce a însemnat ca timp cam o jumătate de oră. Atenţie în această vamă nu există dutty-fry.

Intraţi în Turcia am mers pe traseul: Hamzabeyli – Edirne (100) – Havsa (E87) – Uzunköprű (E87) – Keşan (E87) – Gelibolu (E87) – Eceabat (E87) – Canakkale (E87) – Kűçűkkuyu (E87) – Edremit (E87) – Ayvalik (E87) – Bergama (E87) – Menemen (E87) – Izmir (E87) – Selcuk - Kuşadasi (numerele din paranteză reprezintă indicatorul drumului reprezentat pe hartă într-un pătrat galben şi dreptunghi verde pentru E – pe harta turistică şi rutieră de la Editura Niculescu). Prima oprire am făcut-o în Edirne pentru schimbatul valutei. Am plecat din ţară cu euro şi dolari, dar în Turcia este bine să faci plata în lire, fiind mai convenabil. În principiu se poate plăti în orice valută, dar în unele locuri este bine să ai lire (taxa autostradă, feribot etc). Aşa că am schimbat la un curs de 1euro = 1,9 lire, evident la bancă.

Cu toate că semnalizarea în Turcia este impecabilă mai sunt şi porţiuni de drum în refacere, fapt pentru care am greşit drumul de vreo două ori. Drumurile net superioare celor din România, bine semnalizate, cu porţiuni de criblură pentru protecţia asfaltului (datorită temperaturilor foarte mari din timpul zilei).

Pe la ora 17:00 am trecut cu feribotul canalul Dardanele la Canakkale şi pentru că ne cereau pentru o cameră 100 euro (nu ştiu ce hotel de lângă ieşirea de pe feribot) am stabilit să mai mergem câţiva kilometri pentru a găsi o cazare rezonabilă. Fiind un drum de 1100 km, vă recomand o oprire, mai ales celor cu copii, pentru a nu pierde o după amiază la soare şi piscină, la hotel. Chiar dacă noi am fost doi şoferi, conducând şi soţia, este un drum foarte solicitant.

Oprirea am făcut-o la Kűçűkkuyu (ora 20:00) cam la 100 km de Canakkale unde am găsit la intrarea pe dreapta, cam a doua străduţă, o pensiune cochetă – Berk, unde am luat camera cu 20 euro (după nelipsita negociere). Condiţiile de cazare cam de trei stele, complexul fiind nou construit, fiecare cameră sau apartament având toate dotările, inclusiv indispensabilul aer condiţionat. Totuşi a existat şi un minus: ţânţarii. Aşa că dacă ajungeţi pe acolo să aveţi pastilele şi aparatul antiţânţari cu voi. Pensiunea este la 50 de metri de mare, localitatea fiind pe malul mării şi nu vă spun ce liniştită şi ce frumos era pe faleză cu taverne şi tarabe cu suveniruri. Chiar ne-a părut rău că am stat doar o zi acolo.

A doua zi după ce am mâncat şi am mai dat o tură prin centru, am plecat spre Kuşadasi cu bateriile încărcate.

Drumul în Turcia cum am mai spus este OK , dar mare atenţie în Izmir unde trebuie să urmăriţi indicatorul de Aydin pentru a vă încadra bine spre Kuşadasi.

La Vera am ajuns în jurul orei 15:00.

Hotelul (camere, restaurant, plajă, distracţii etc):

Vera Le Prince Ada este primul hotel pe partea dreaptă din Kuşadasi şi este un complex cu patru corpuri dispuse în careu, trei cu camere şi al patrulea cu sala de TV, biliard şi magazin (etj.2), recepţia şi barul interior (etj.1) şi restaurantul cu mese în interior - exterior şi cu acces la piscină (parter). Piscina este între aceste corpuri, destul de mare cu porţiune pentru copii şi program 08:00 – 18:00 (în principiu), deoarece niciodată nu se respecta mai ales la orele 18 când şeful personalului tot striga “Afară...afară...”, “Mutu cocaina”şi “ceauşescu...ceauşescu...”.

Asta pentru că în proporţie de peste 80% eram români.

La cazare am folosit şi noi procedura cu sticlele de vin pentru a primi toate camerele apropiate şi am avut senzaţia că recepţionerul (din reacţia şi mimica lui) aştepta “tributul românesc”. Am fost serviţi bine cu zâmbetul pe buze.

Camerele destul de OK, mobilierul cam vechi, în baie cam la fel, două paturi + unul pliant pentru copil, mochetă pe jos, AC cu split, ventilator în tavan, TV mic, minibar vechi, telefon, feon în baie, balcon cu masă şi scaune. Am stat la camera 153 şi am nimerit bine pe partea cu soare mai puţin, vedere spre terenul de volei. Atenţie apa de la robinet nu este potabilă – îţi lasă menajera care face curat zilnic şi-ţi schimba prosoapele, căte două sticle de apă plată de 1/2 l sau una de 1l. Dar oricum găsiţi apă plată la dozator. Şi aici sunt ţânţari, nu mulţi dar sunt.

Mesele:

Micul dejun 07:30-10:00, salam, brânză simplă sau în mai multe combinaţii, uneori caşcaval, margarină, cremvuşti în sos, măsline negre şi verzi, salate, ouă fierte, ouă ochiri făcute pe marginea piscinei de un bucătar, iaurt în diferite combinaţii, diferite dulceţuri, cereale, lapte, ceai, sucuri şi cafea la automat, chifle şi pâine turcească;

Prânzul 12:00-14:00, supe creme specifice bucătăriei turceşti (majoritatea comestibile), două feluri de carne (curcan-excelent, peşte, vită, pui), soia preparată în mai multe feluri, garnituri diferite din legume cu sosuri sau fără, salate de toate felurile, murături şi ardei iuţi, prăjituri foarte aspectoase dar majoritatea fără niciun gust, două feluri de fructe (pepene verde sau roşu, piersici, caise, corcoduşe dulci), pâine albă sau neagră.

Cina 19:30-21:00, grătar pe marginea piscinei din diferite feluri de carne (curcan, peşte, un fel de chiftele din carne tocată de vită şi oaie), chebab din pui, minipizze cu diferite ingrediente (soia, brânză, spanac, cartofi) făcute într-un cuptor ambulant amplasat tot lângă piscină, diferite legume prăjite în wok, în aceeaşi locaţie, garnituri, salate, dulciuri şi fructe ca la prânz.

Între mesele de prânz şi cină, serveau la piscină hamburgeri cu cartofi prăjiţi sau pizza.

E adevărat că era un bucătar care te servea cu porţia la mâncărurile gătite şi la carne, dar nu-ţi zicea nimic dacă îl rugai să-ti mai pună sau te mai duceai o dată dacă nu-ţi ajungea. Aşa că spusele unora că nu te saturi şi că nu e carne suficientă nu sunt adevărate.

Băuturile: conceptul de all inclusive la Vera înseamnă între orele 10:00 – 24:00, băutură alcoolică turcească – bere Efes la dozator (slab alcoolică dar rece), vin alb şi roşu (nasol), rake (băutura lor tradiţională din anason, un fel de ouzo, bun), gin cu apă tonică (OK), coniac (slab), votcă (slabă), seara între orele 22:00-23:00 cocteiluri de toate felurile, băutură nealcoolică: sucuri la dozator (coca-cola, fanta, sprite) şi tec-uri de toate culorile (fructele) şi cafea de toate felurile de la automat.

Distracţie: pe timpul zilei muzică la piscină, doar într-o zi a fost animaţie cu aerobic în piscină şi un meci de polo, în rest doar seara era minidiscotecă urmată de concursuri de miss, mister, seară cu specific turcesc (dansuri şi obiceiuri), minispectacol, toate asigurate de trupa de animatori condusă de un marocan (Karim) foarte talentat.

La mare se ajunge într-un sfert de oră, ocolind hotelul şi traversând străduţa care trece pe lângă hotel Kustur. Plajă puteţi face oriunde dar şezlongurile se plătesc. Am făcut plajă la plaja Pigale dar nu am fost prea încântaţi deoarece nisipul era cam plin de praf, marea era agitată, deci tulbure iar în apă erau pietre care te cam zgâriau la picioare. Atenţie deci să aveţi încălţări pentru apă. Oricum a fost prima şi ultima dată când am mers la plajă la mare, în rest am stat la piscină deoarece acolo aveam tot ce ne trebuia (mai ales berica cea indispensabilă pe o căldură ca aia).

Opţionale: sunt foarte multe, oferite de două agenţii de turism (cel puţin la Vera) IMTA şi SIBA, printre ele fiind – Pamukkale, Ephesul, Samos, Adaland, Aquafantasy, safari, croazieră cu vaporaşul, scufundări, noaptea turcească, baia turcească, cumpărături în oraş şi la outleturile de la Soke, disco etc. Noi am optat pentru croaziera cu vaporaşul (25 euro adulţi, 13 euro copiii între 6-12 ani şi gratuit pentru copiii până la 6 ani) 09:00 – 17:00 şi Adaland (18 euro adulţi, 15 euro copiii până la 12 ani şi gratuit pentru copiii până la 3 ani) 10:00 – 17:00 şi vreau să vă asigur că fac toţi banii.

Într-o zi am fost cu maşina noastră şi la cumpărături la otleturile de lângă Soke (cca. 30 km) la Yenidogan (o suburbie), de unde ne-am întors cu destule haine la preţuri rezonabile, de blugi şi raiaţi fiind cei mai încântaţi (Lee şi Wrangler la 20 lire/buc.).

A să nu uit. Să nu vă faceţi asigurări medicale la Astra sau Asirom deoarece reprezentanţele lor din Turcia sunt închise, dar nemernicii ne iau banii şi nu ne spun nimic. Spun asta deoarece un turist din Cluj a avut un accident pe plajă (ruptură a tendonului lui Achile) care necesita intervenţie chirurgicală, iar la spital a avut surpriza să-i spună că nu este valabilă asigurarea (Asirom). Aşa că bine că nu s-a operat, că era bun de plată (cca. 6000 euro). Deci mai bine vă faceţi asigurare la o societate mai serioasă (a se citi mai scumpă), dar staţi liniştiţi.

Drumul la întors:

De la Vera am plecat în jurul orei 11 pentru a merge la Kűçűkkuyu să ne cazăm la Berk şi să mai prindem şi noi câteva ore de plajă şi baie. Ajunşi acolo pe la ora 17 am închiriat patru camere, de data asta cu 25 euro/camera, am mers la plajă iar seara am fost la plimbare pe faleză.

A doua zi am pornit la drum destul de dimineaţă (07:30) pentru a nu ne prinde întunericul în Bulgaria şi am urmat acelaşi traseu ca la venire. Şi de data asta ne-am rătăcit de două ori prin Bulgaria din cauza indicatoarelor insuficiente.

În vamă la Hamzabeyli nu era nicio maşină, aşa că nesperat am stat cca. 20 minute, iar la bulgari ghişeele de unde trebuia să cumpărăm vigneta erau închise aşa că am mers fără, în ideea că dacă ne opreşte poliţia oricum trebuie să dăm şpagă. Şi am avut noroc şi de data asta, nici în Turcia nici la bulgari nu ne-au oprit, cu toate că am întâlnit cam trei echipaje de poliţie (1-TR şi 2-BG).

La Ruse am trecut pe la ora 20 iar în Bucureşti am ajuns la 21:15, pe lumină, dar extenuaţi.

Taxe drum:

Dus:

31 lei taxa de pod Giurgiu;

5 € vinieta bulgari (valabilă o săptămână);

2 € taxa vama bulgari (dezinsecţie);

12 $ /pers. viză Turcia (în vamă - recomand plata în $);

22 lire feribot Eceabat – Canakkale;

1,75 lire autostrada Izmir - Selcuk;

Întors:

1,75 lire autostrada Selcuk-Izmir;

22,5 lire feribot Canakkale - Eceabat;

3 € taxa vama bulgari (dezinsecţie);

5 € vinieta bulgari (valabilă o săptămână - neplătită);

8 € taxa pod Ruse.

Concluzii:

Dacă în prima parte a sejurului totul a fost în regulă, spre sfârşitul lui au apărut nişte conaţionali foarte gălăgioşi care ne-au facut să ne simţim ca pe litoralul românesc. Intrau în faţă la restaurant, vorbeau tare la masă, se strigau la piscină, iţi luau sezlongul chiar dacă pe el aveai prosopul şi alte mitocănii minore dar enervante. Cum am mai spus hotelul era ocupat în proporţie de 80 % de români aşa că era de aşteptat să apară şi “ghertzoii” vorba lui rott.

Perioada ideală de mers la plajă în Turcia, după părerea mea, este mai-iunie şi septembrie – octombrie deoarece în aceste perioade căldura este mai suportabilă. Noi că am mers la sfârşitul lui iunie şi am avut probleme cu căldura – prea cald la orele prânzului (35°C - 40°C). Cât am stat acolo vă spun că nu am văzut niciun nor sau norişor pe cer, soare la greu.

Sejurul este prea scurt pentru toate opţionalele şi ţinând cont că mergi atâta drum până acolo se merită să stai cel puţin două săptămâni. Sub nicio formă să nu rataţi croaziera şi Adalandul!

Raportul calitate preţ este excelent. Ambianţa şi serviciile sunt OK (turcii ştiu să te facă să te simţi cu adevărat în concediu) dacă nu eşti foarte pretenţios sau un fiţos, iar dacă eşti nu ai ce să cauţi la Vera, te duci la cinci stele cu UAI.

Aşa că vă urez vacanţa plăcută şi mergeţi cu încredere în Turcia că face toţi banii!

---

VIZUALIZĂRI: 2618 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI