Hazliu, periculos, plin de adrenalina — Dallas Rafting

TIPĂREȘTE

Am scris într-un articol de-al meu anul trecut, mai exact în „Posibilităţi de distracţie în Antalya” - vezi impresii, despre experienţa avută la rafting dar... acum m-am decis să scriu un review separat deoarece anul acesta am avut parte de o experienţă cu totul nouă şi extrem de interesantă... şi... hazlie... şi... periculoasă...

Ok, să încep cu începutul.

Miercuri dimineaţa pe la ora 10:00 am aşteptat autocarul să ne preia. 6 fete cucuiete aşteptam frumos şi cuminţi pentru o aventură magică...

Tot la [Köprülü Kanyon] am ajuns. Transferul a decurs fără probleme, am lăsat în maşină bagajele şi am mers să ni se facă instructajul. Eu deja ştiam ce mă aşteaptă ţinând cont că nu era prima experienţă de genul...

Domnul care ne-a făcut instructajul a vorbit mai întâi în turcă, apoi în engleză a explicat liniştit ce avem de făcut.

După, am mers, ne-am ales căştile de protecţie precum şi vestele potrivite şi am mers pe jos până la Oluk Köprü, un pod despre care am să vorbesc mai pe larg în articolul despre Beşkonak- Canionul Köprülü.

De acolo, cei mai curajoşi au făcut multe salturi până s-au săturat. Apoi a trebuit să intrăm cu totul în apă aceea rece pentru a ne obişnui...

Am mers după bărci şi am avut noroc să îl primim pe cel mai bun instructor şi anume cel mai vechi, care avea cea mai mare experienţă (nu ştiu dacă nu era şi şef ceva pe acolo).

În barca eram 9 fete (noi, cele 6 românce plus 3 indience), încă un domn roman şi instructorul...

Ideea a fost ca din cele 6 fete românce, 5 erau ghide în Antalya şi... prietenele mele... astfel încât ratingul nu a decurs normal... De ce? O să vă povestesc pe parcurs.

Am pornit traseul, totul a fost ok, cu cântece, glume şi glumiţe, etc. Am făcu o primă oprire, din nou salturi pentru curajoşi, poze cu papagalul... după care ne-am continuat traseul până când am ajuns la restaurant şi am luat prânzul.

Mai aveam vreo 10-12 km de parcurs ni s-a zis... cică un drum lin şi uşor... de unde? :)))

Ok, după ce am prânzit şi am reuşit să îmi usuc şi eu hainele la soare (maieul şi pantalonii scurţi) am pornit la drum, ultima porţiune...

La un moment dat, Huseyin (drăguţul nostru conducător) a văzut un vârtej, a văzut o stâncă şi a vrut să ne izbească în acea stâncă... ideea era ca barca să se rotească şi apoi să ia vârtejul fără probleme cu spatele... dar... se pare că indiferent cât de bun este el ca şi instructor aici nu i-a ieşit fază...

Ne-a izbit într-adevăr în stâncă dar pentru că aveam viteza prea mare barca să întors cu susul în jos şi poc în apă... barca era peste noi, noi eram sub barca. Eu mi-am dat seama imediat ce se întâmplă şi am încercat să îmi păstrez calmul şi am reuşit. Cam greu a fost să ies de sub barcă dar până la urmă am ieşit cu chiu cu vai şi am respirat.

Eram cu toţii în şoc, astfel încât nu am realizat cât este de rece apă.

Am vrut să ne ţinem de barcă dar nu prea reuşeam pentru că apa era prea învolburata şi avea prea mare putere.

Cele 3 indience s-au speriat rău de tot aşa că Huseyin le-a suit imediat pe barcă (era încă întoarsă cu susul în jos... adică... invers)...

A reuşit să ne aducă într-un punct unde să nu mai fie atât de puternică apă... săracele mele picioare... am dat peste pietre şi bolovani pentru că bineînţeles că încălţămintea îmi zburase din picioare în momentul în care am căzut în apă...

Acum mă bufneşte râsul când îmi amintesc dar totuşi a fost o situaţia periculoasă. Nu mai aveam vâsle, nu mai aveam nimic.

Încetişor am reuşit să ajungem cât de cât mai aproape de mal dar cu toţii alunecam pe bolovani. Am reuşit să întoarcem barcă şi ne-am suit în ea.

Pe drum am cules vâslele... una câte una se “arată” pe mal.

La un moment dat mi-au găsit un slap... şi după 500 m hopa, am găsit şi al doilea slap... eram cea mai fericită hahaha. Am plecat cu ambii slapi în picioare.

Şi-a cerut scuze Huseyin de la noi... a zis că acesta nu e un rafting normal şi că nu plănuia să răstoarne barca... a zis că în mod normal cu turiştii nu face aşa, cu turiştii totul decurge liniştit dar pentru că şi noi lucrăm în domeniu a vrut să fie mai... hazliu...

Da, rafting cu peripeţii.

Într-un final am ajuns cu toţii (sau mă rog, cu toatele că eram mai multe fete) în siguranţă la autocar... şi transferul s-a făcut fără probleme.

Adrenalină a fost la maxim şi am rămas cu această amintire pe care o pot povesti şi nepoţilor.

Oricum, să nu vă speriaţi... cu turiştii nu procedează aşa... pe traseu doar o să vă stropiţi cu bărcile pe care le veţi întâlni şi atât...

Aş mai repeta experienţa? Da, de 1000 de ori da... de neuitat!

---

VIZUALIZĂRI: 2303 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI