Descoperind crampeie din istoria Canakkale

TIPĂREȘTE

S-au scris multe despre aceasta locatie, multe pareri ale unor turisti care a petrecut aici o zi, doua sau doar o singura noapte, in tranzit catre statiunile Bodrum, Marmaris, Antalia sau Kusadasi. Anul trecut am ales si eu sa pertec concediul in Turcia, si pentru prima data in aceasta tara, am ales ca destinatie Kusadasi (alegere pe care nu am regretat-o deloc).

Avand in vedere ca urma sa calatorim cu masina proprie, planificarea traseului urma sa cuprinda mai multe opriri atat la dus cat si la intoarcere. Filozofia nostra e aceia ca fiind in concediu nu e necesar sa conduci o mie si ceva de kilometri, aidoma pilotilor din cursa de 24de ore de la Le Mans, ci, pe cat posibil, sa oprim pe traseu pentru odihna dar si sa vizitam cat mai multe, informandu-ne in prealabil despre obiectivele turistice de pe parcurs.

Despre ce se poate vizita in cateva ore in acest oras am aflat multe informatii folositoare chiar de pe acest site - faleza cu multitudinea de terase si restaurante, emblematicul cal troian de pe faleza, moscheia din capatul din dreapta falezei, cum privesti spre stramtoare -dar am descoperit si alte obiective pe care nu le-am gasit initial sau nu le-am sesizat ca importante si pe care doresc sa le impartasec si altora, astfel incat si acesti sa se poata bucura de acestea.

Astfel, urma sa oprim o noapte in Canakale, am ales sa traversam stramtaoarea Dardanele pe la Eceabat, fapt pe care nu l-am regretat, e momentul in caream inceput sa iau contact tot mai mult cu acel iz al orientului, cu localnicii care din primul moment se observa ca fac parte din alta cultura, cu frumoasa si impresionata stramtoare Dardanele, plina de istorie si strajuita de numeroase vestigii ale trecutului ei glorios.

Odata ajunsi in Canakkale, fiind deja dupa amiaza si dupa un drum de circa zece ore, prima grija e cazarea (voi vorbi in alt review si despre aceasta), dusul, masa pentru copii si bineinteles, si pentru noi, dupa care, bine meritatea plimbare, prima bere Efes din Turcia (pentru mine- foarte buna de alfel), prima inghetata pentru copii, o saorma de la “mama ei”, vizitarea cu pozele de rigoare a vestitului cal troian si a falezei din Canakkale. Mai toata lumea era pe aceasta faleza, atmosfera parand ca aceea de pe faleza din Mamaia dupa amiaza tarziu, asta doar ca si aglomeratie. Fiind vreme foarte buna, privelistea in amurg cat si seara este superba atat asupra stramtorii cat si asupra luminilor din localitatile ce o strajuiesc. Asta a fost cam tot pentru prima noapte.

A doua zi dimineata, dupa micul dejun, am plecat catre destinatia noastra finala, cu promisiunea ca la intoarecerea catre Romanaia sa poposim pentru inca o noapte la Canakkale, de aceasta data, sa vizitam mult mai multe si cat mai pe indelele. Asa ca ne-am tinut de cuvant iar dupa 12 zile ne aflam din nou in Canakkale, urmad aceiasi ritual ca si prima data- cazare, dus, bere, inghetata, saorma.

De aceasta data, dupa plimbarea obisnuita de acum pe faleza din partea stanga a portului, in partea unde se afla calul troian, am hotarat sa exploram si cealalta parte a falezei cat si o buna parte a orasului, toate acestea la pas. Astefel, in partea dreapta cum se cobara de pe ferry-boat, sunt mai multe restaurante si terase, iar cam dupa 200m, facand dreapta dupa ultima terasa, am ajuns la la o poarta ce parea fi a unei unitati militare, in spatele cereia era ceva de genul unui parc prin de tehnica militara veche - tunuri, torpile, mine, etc. Imediat am inteles ca aceasta expozitie in aer liber se poate vizita, fapt ce ia bucurat extraordinar pe cei mici, am purces la contactul cu istoria acestor locuri.

Acest parc se afla de fapt in fata unui fort pe care din pacate noi, fiind duminica, nu l-am putut vizita, toate acestea facand parte dintru-un compex militar mai mare (un fel de baza sau comandament). Incursiunea in istoria acelor vremuri si locuri prin intermediul acelor vestigii, era o lectie de istorie vie, fiind prezentate o multitudine de tunuri, mine, torpile, ancore de dragare cu care se vanau submarinele in stramtoare, chiar si o nava reconditionata pe care de asemenea nu am putut s-a o vizitam, instalatii de lansare, chiar si o parte, sau mai bine, ceea ce a mai ramas dintr-un submarin german. Intr-un cuvant, o lectie de istorie despre bataliile purtare pe aceste meleaguri atat in primul cat si in al doilea razboi mondial si nu in ultilul rand, patriotismul si modul in care turcii mentin in memoria colectiva faptele de vitejie ale inaintasilor lor.

Despatindu-ne cu greu de aceasta locatie, am pornit pe strazi, perpendicular pe directia stramtorii, incercand sa gasim si alte lucuri interesate, lucu ce s-a si intamplat, de altfel. In cale am intalnit o multitudine de magazine cu produse traditionale (aici chiar am avut parte de o intamplare hazlie – sper sa gasesc si poza-, in momentul in care, in fata unui micut magazin, cu haine ce parea fi pentru copii dar pentru situatii speciale, acestea aratand ca si hainele pentru printi, noi ne-am oprit si am inceput sa ne dam cu parerea, a iesit vanzatoarea din magazin observand ca suntem interesati, noi fiind si cu copii, ambii baieti, si am intrebat pentru ce ocazii sunt aceste haine- raspunsul ne-a lasat masca -for cutting ceremony penis, - incercati sa va inchipuiti care a fost reiactia noastra in acel moment), mici taverne, cafenele, frizerii si in cele din urma am ajuns la bazarul din Canakkale, unloc plin de acel farmec al bazarurilor turcesti, in care negoicierea e la loc de cinste.

Aici am avut surpriza, ca de acum, pe langa bine cunoscutele suveniruri cu calul troian, sa descoper acel patriotism de care vorbeam mai devreme, astfel mai toate tarabele aveau suveniruri ce reprezentau un luptataor, un erou local ce s-a sacrificat in lupta pentru apararea stramtorii. Acesta aparea atat pe brelocuri, farfuriute, prosoape etc, dar cecea ce m-a impresionat cel mai mult, a fost faptul ca foarte multi localnici cumparau aceste suveniruri. Acest lucru mi-a intarit convingerea ca nationalismul turcilor e unul adevarat si nu doar de fatada, arborarea drapelului in fiecare oras, sat, vapor salupa, barca, masina, e ca si dovada a patriotismului lor.

Voi incerca sa gasesc si cateva fotografii din aceste locuri incantatoare care sper sa fie descoperite si de alti!

---

VIZUALIZĂRI: 4242 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI