Cappadocia magică (I)

TIPĂREȘTE

Într-un impuls, primăvăratic, de moment, atrasi irezistibil de unicitatea acestui tinut, am hotărât să vizităm centrul Turciei - Cappadocia, regiune vestită, mai ales, pentru peisajul selenar, stâncos, cu roci sculptate de natura în cele mai ciudate forme, pentru orașe subterane, zboruri cu balonul și nenumăratele biserici, săpate în aceste locuri de către monahii ortodocși, între secolele IV-XII.

Am plecat de 1 mai, joi dimineata din Bucuresti, la 6,15, cu Turkish Airlines, si am ajuns la Kayseri in jur de 12, schimband avionul in Istanbul, pe aeroportul Ataturk. Ne-am intors pe 5 mai, luni noapte, pe acelasi traseu. Am avut cazare in Goreme la pensiunea Elif Star Cave, cu al carei proprietar aranjasem inainte, prin email, cazarea cu micul dejun, excursiile din doua zile si zborul cu balonul. Kadir Teke este ghid excelent si gazda primitoare, vorbeste fluent engleza, spaniola, franceza si japoneza, asa ca il recomand cu caldura. Conditiile din camera pestera sunt bazice (nu exista Tv, Wi Fi – doar la receptie, sifonier), insa este curat, iar micul dejun indestulator, tip bufet.

Kadir este si reprezentat al companiei enjoyturkeytravel si informatii despre tururile organizate de ei le gaseti in linkul urmator:

enjoyturkeytravel.com/cap ... ocia-tours.html

Ce-am facut noi:

1. Joi – dupa transferul de la Kayseri la Goreme (cca 70 km), asigurat tot de hotel, am plecat la explorarea unor vai din imprejurimi – Zemi si Gorkundere. Kadir ne-a dus cu masina la intrarea in aceste vai, ne-a explicat traseul si ne-a lasat sa facem drumetia pe cont propriu. Aici am vazut prima data ciudatele si nepamantenele forme de relief capadociene, rezultate in urma eroziunii rocilor de origine vulcanica, ca si prima biserica sculptata intr-o stanca piramidala, stil Oblio - biserica El Nazar. De altfel, Cappadocia este ciuruita de caverne monahale, fiind un foarte important centru crestin, aici predicand Sfinţii Capadocieni: Vasile cel Mare, Grigorie din Nazianz (Teologul) şi Grigorie din Nyssa, acesta din urmă fiind frate al Sfântului Vasile. Ne-am intors spre Goreme prin zona Sunset Point, situata deasupra orasului si seara am fost la Uchisar, la Turkish Night (dervisi rotitori - ceremonia Sema, dansuri populare turcesti, instrumente traditionale, belly dance, mancare si bautura ).

2. Vineri – ziua a debutat cu trezirea extrem de matinala, pe la 4,30 pentru mini-aventura zborului cu balonul. Sunt foarte multe companii in zona Goreme, care organizeaza acest tip de experienta turistica, preturile fiind in jur de 100 Euro/persoana pentru o ora de zbor pe deasupra Cappadociei. Noi am fost cu Urgup Balloons (zbor aranjat tot prin intermediul lui Kadir, dar cred ca toate companiile fac cam acelasi lucru, nefiind diferente semnificative) si totul a fost foarte bine organizat: am fost preluati de la hotel cu un microbuz, dusi la sediul companiei (situat la iesirea din Goreme dinspre muzeul in aer liber), luat un mic dejun frugal, semnat o hartie (probabil ca, daca ne prabusim spectaculos, nu mai cerem nimic organizatorilor :)), dusi la locul de imbarcare – situat spre Cavusin, la vreo 2 km, tot cu microbuzul, asistat la umflat balonu’, apoi zborul propriu zis, la rasarit de soare. Este, de-a dreptul, impresionant si spectaculos, sa vezi 70-80 de baloane colorate, ridicandu-se, aproape simultan, deasupra bizarelor stanci capadociene, o experienta memorabila pe care o recomand cu caldura. Aterizarea a fost perfecta, lina, direct pe platforma, tractata de un jeep, urmand o mica ceremonie in care s-a ciocnit un pahar de sampanie, s-au facut poze cu capitanul si s-au inmanat certificate, care atesta curajul nemarginit al turistilor, dornici de senzatii tari in vazduhul anatolian. Reveniti la hotel, dupa micul dejun, am fost dusi cu masina, de catre tatal proprietarului hotelului, cu o scurta oprire la Goreme panorama (Esentepe), la Uchisar, localitate situata la 4 km de Goreme, unde se afla o stanca uriasa – asa zis castel, gaurita ca un svaiter, cu caverne folosite in trecut pentru locuire, loc de depozitare, iar intregul ansamblu ca si fortificatie. Din varful castelului, cel mai inalt punct din regiune, se deschide o panorama la 360 asupra intregii zone, cu steagul Turciei falafaind mandru, punct de reper, pentru pozele de rigoare.

Coborand de pe castel, ne-am indreptat spre Valea Porumbeilor (Guvercinlik), un traseu de drumetie usor, de 4 km intre Uchisar si Goreme. In cele 4 zile, in care am stat in zona, am mers pe mai multe vai asemanatoare – Zemi, Gorkundere, Valea Alba ce se continua cu Valea Dragostei (Baglidere), Meskendir-din care se desprind Valea Trandafirilor (Gulludere I si II) si Valea Rosie (Kizilcukur), Zelve, Devrent, insa Valea Porumbeilor parca are ceva special – stanci abrupte, sub forma de cupe de inghetata, castelul de la Uchisar pe fundal, ceainaria lui Hasan (localnic prietenos, cu o ghereta intitulata pompos Tea garden, unde poti cumpara ceai de mere, cafea, alune etc.), tunele, caverne. Traseul nu este solicitant, este marcat cu borne si se termina la intrarea in Goreme, unde se afla si hotelul nostru – Elif Star Cave. In trecut localnicii cresteau porumbei, amenajandu-si columbarii in stancile acestor vai, pentru a le folosi gainatul – un fel de guano, excelent fertilizator pentru pamanturile aride si sterpe din Cappadocia; ouale de porumbei erau folosite de calugari si pentru realizarea de pigmenti, necesari la pictura nenumaratelor biserici troglodite din zona. Spre seara, dupa o masa in care am testat kebabul la oala, am inchiriat biciclete si am pedalat cativa kilometri spre Valea Dragostei, renumita pentru stancile erectile, apoi am mers spre iesirea din Goreme spre Muzeul in aer liber, apusul gasindu-ne deasupra orasului, la Sunset Point.

Cadrul natural din zona este unic, peisajele suprarealiste, deci merita sa mergeti o data-n viata, vorba emisiunii, in Cappadocia.

---

VIZUALIZĂRI: 4191 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI