Un apus de soare în Gibraltar

TIPĂREȘTE

Am ajuns, cu o masina inchiriata, pe la 17 în Gibraltar. După ce ne-am minunat și noi, cum se poate ca drumul sa treaca peste pista de avioane, uite că se poate, la ei nu la noi, că la noi ar ieșii haos.

Primul lucru care ne-a uimit a fost faptul că erau foarte, foarte multe motorete. În spania se folosesc mașinile mai mici, dar nu chiar așa de multe motorete, ulterior aveam să înțelegem de ce. Am asteptat cu nerabdare să vedem și noi stânca, despre care am citit atâtea până atunci. Știam, din impresiile postate aici, că drumurile, pe stânca sunt destul de înguste, iar noi aveam o mașină combi, deci destul de lungă.

Am ajuns în parcarea de la telecabina care te urca pe munte. In timpul ”iernii” circulă, conform broșurii de la 9.30 - 19.45, când se efectuează ultima coborâre. Mai multe informații găsiti facand click aici.

Ajungând destul de târziu, am spus să urcăm cu mașina, doar tot drumuri bune trebuie să aibă. Zis și facut. Am programat noi GPS-ul să ne ducă... undeva... unde am vazut si noi un drum, sperînd să gasim și noi ceva. Am inceput urcarea. Acum am început să înțelegem de ce aveau nevoie de motorete. Veti observa, din imaginile pe care le-am postat, că drumurile sunt așa de înguste, iar circulația se desfașoară în ambele sensuri. Am vazut o singură porțiune de drum cu sens unic.

Așa că incepem noi urcarea, și urcăm... și urcăm în antâia maxim a doua, dar pentru o scurtă perioadă, apoi, din nou antâia. Ajungem la o intersecție destul de abruptă, și ce ne gandim noi, să nu mai facem atatea manevre să luam o curbă (fiind masina combi si curbele ft stramte nu puteam lua curba din prima, așa că trebuiau efectuate maneve față-spate pentru a merge mai departe) ci să mergem tot îninte. Am regretat repede acea decizie, deoarece drumul pe care am luat-o ne-a coborât de pe munte.

Am inteles, deabea mai tarziu, ca toate obiectivele turistice erau inchise, deoarece stânca se închisese pentru turisit, iar acum localnicii, la pas, pe bicicleta, la pas alergator invadaseră stânca, așa că nu ne-a fost prea greu să cerem ajutor. Am vizitat, de afară: Princess Caoline's Battery Lookout, WWII Tunnels și Moorish Castle, după care am coborât în oraș pentru a urca din nou. La a doua urcare, am fost mai atenți și la acea curbă urâta, am evectuat virajul. De acolo am ajuns la Jews Gate, apoi am urcat catre st. Michael's Cave. De acolo, am mai cerut o dată indicații și am reușit să ajungem în cel mai inalt punct al stâncii. Impresionat. Fără cuvinte. Să vezi de o parte stânca abruptă, plaja parasită și marea care se pregătea de culcare, iar pe cealata parte un furnicar de nave care intră și ies din port, mașini, motorete și toată agitația unui oraș-țară.

Pe partea abruptă a stâncii erau niste scarii care coborau către plajă. Mare ne-a fost mirarea, cand de acolo au aparut doua persoane care urcau scarile fugind. Am zis, asta da, condiție fizică. Noi ne-am chinuit să urcăm cu mașina și ne-am plans de drumuri înguste, pe cand ei, urcă alergand 412m. Bravo lor.

După ce ne-am umplut sufletele cu atâta frumusețe, am hotărât că este timpul să mergem mai departe. Nu am coborât pe unde am urcat, ci am luat un alt drum, după cum ne-au învățat cei pe care i-am întrebat, cică ar fi fost mai ușor să coborâm. Drumul a coborât putin apoi urca din nou. Cand, deodată, o maimuța apare în fața noastră. Drumul este blocat de mai multe mașini, în fața noastră, așa că și noi, suntem obligați să oprim. După ce lasăm în mașină toate accesoriile, ochelari de soare, pălării, etc. Cutezăm să ne dăm jos din mașina, deja asaltata de maimuțele jucăușe. Nu vă pot spune ce senzație minunată era. Ele se jucau nestinghetite, murdărind toată mașina de lăbuțele lor. Ce joacă au mai tras... Nu am rămas mai mult de 10 minute, deoarece era deja târziu, soarele aproape apuse, de cat timp ne-am tot plimbat pe stâncă, iar noi mai aveam încâ mult de mers pâna la cazare. Nu după mult timp, am ajuns la al doilea ”clan” de maimuțe. Noroc că drumul nu era blocat, deoarece nu mai doream să ne oprim.

Mergeam spre cazare fericiți, împliniți, că am reusit să vizităm stânca.

Câteva sfaturi pentru voi, daca doriți sa repetati această experiență.

- Pentru că este teritoriu britanic moneda oficială este lira.

- Nu urcați cu mașina în timpul orelor de vizitare ale stâncii. Sunt bariere cu taxă. 5 lire/persoană și 10 lire de mașină. Si nu sunt puține. Sunt cel puțin vre-o 3 am vazut noi.

- Dacă doriți să și intrați în obiectivele de pe stâncă să vă înarmați cu bani. Orice obiectiv se plătește între 2-5 lire de persoană.

- Obiectivele se pot vizita pâna la ora 17.

- Dacă doriți să parcurgeți stânca pe jos, luați-vă apă. Se zicea prin ceva broșuri că este un restaurant, noi nu l-am gasit.

Cred ca am spus tot. Dacă mai aveți intrebări, nu ezitați să mi le puneți sau să lasați un ecou, poate e interesată mai multă lume de ceea ce vreți și voi să știți.

---

VIZUALIZĂRI: 4568 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI