Barcelona no resuena

TIPĂREȘTE

Sunt orase de care te indragostesti pe loc si altele care te lasa rece… Despre unul din a doua categorie, va scriu mai jos.

A trecut un an si ceva de cand am vizitat acest oras si in tot acest timp am ocolit sa-mi scriu parerile despre el… parca prea il lauda toata lumea si de ce sa fiu eu ala care sa scriu altceva? Pai uite de-aia, ca asta e scopul pe aici. Asa ca daca cineva e fanul acestui oras, daca cineva suspina numai cand ii aude numele sau se viseaza inca prin fata “la strambatura”, poate inchide pagina dupa aceste cateva randuri, ca nu va urma o ridicare in slavi a unui oras cu care eu personal nu am rezonat mai deloc. Nu vreau sa fiu eu mai “hat” decat majoritatea, dar sunt pareri personale, cu bune si cu rele, asa ca daca tot cititi si mai jos macar va rog sa le respectati, ca nu caut polemici.

Am ales Barcelona intr-un moment in care aveam ceva banisori prin casa si voiam sa facem ceva nemaifacut, adica sa mergem intr-un parc de distractii. Iar cum Portaventura (vezi impresii) ni s-a parut -si a fost- cea mai buna alegere, am zis sa legam distractia cu 3 zile de ceva vizite si plimbari prin orasul cel atat de laudat.

Barcelona este un oras frumos, nimic de zis. Dar si foarte aglomerat. Dar si foarte locuit de tot felul de specimene – parca totusi Turnul Babel nu era aici, nu? Pai te intrebi asta sigur daca dai o tura pe Rambla. Sincer, nu stiu si nu inteleg de ce atatia oameni pot lauda un crampei de bulevard atat de aglomerat de parca esti la o deschidere de Carrefour in Braila. Asa haos si atat balamuc nici sa stai sa pui in scena nu iti va reusi vreodata – va dau cuvantul ca m-am simtit ca intr-o duminica dimineata in targul de masini Vitan. Recunosc, este curat, frumos aranjat, cu pomisori si bancute, cu circulatia auto deviata pe exterior si pietonala pe mijloc, dar nu ma puneti acum sa laud nush ce cladire de pe margine fie dansa teatru sau muzeu, ca nu tine. Daca nu ar fi La Boqueria, acea superba piata unde sa iti mai poti clati ochii si papilele gustative, parca ti-ar parea rau ca ai indurat sa mergi “cu 5 minute pe ora” (vorba unui mucalit) ca sa ajungi in sfarsit intr-un loc in care sa iti poti linisti putin urechile asaltate de urletele celor ce incearca sa iti vanda ceva (in timp ce colegii lor incearca sa te faca la buzunare/poseta/rucsac) – locul ala e Port Vell. Eeee, aici sa stii ca aia nu e Columna lui Traian, ci doar un fel de copie - asta e a lui Columb; si dupa ce te oftici ca e coada la incalecat leii aia din piatra ce pazesc coloana si nu poti sa iti faci si tu o poza calare pe “león”, poti sa te plimbi pe acolo pe promenada pana la mall-ul MareMagnum, unde stai peste 30 de minute la coada la buda. Oricum, zona Port Vell e chiar misto fata de nebunia de pe Rambla, te poti plimba linistit admirand yacht-urile si vaporasele, te poti intinde pe traversele din lemn pentru a-ti indrepta putin oasele.

Nu pot spune nimic naspa despre Font Magica… Zona este absolut superba, asta si multumita si Expozitiei Mondiale cu ocazia careia s-au construit fantanile, dar macar o au pe zona si e a lor. De la Plaza de Spagna si pana la MNAC este o adevarata feerie de apa si lumina, culminand cu fantana mare, unde se adauga si muzica – e si mai mare distractia daca sunt rafale de vant, sa vezi cum se fac multi fleasca :)) in momentul jetului central (cum naiba nu s-or gandi ca intr-o piata plina ochi, pe cativa metri e absolut liber si ei se opresc fix acolo… nu stiu). La fel, nu pot spune nimic naspa despre stadionul Nou Camp – poate in afara de pretul biletului de intrare, 26 euro/pers – este absolut impresionant. Turul e “un scump”: muzeul imens, tur de stadion cu coborare pana la nivelul gazonului, vestiarele echipelor (cel al echipei vizitatoare e horror, parca e la noi in divizia C), sala de conferinte de presa, urcare pana la masa presei/comentatorilor - cel mai inalt nivel din stadion de unde culmea, se vede perfect terenul. Inca ceva misto: Sagrada Familia: mereu neterminata, dar interesanta in nebunia ei (sau a aluia care a gandit-o mai bine zis). Mi-a placut ca la ei zboara papagali prin pomi (in afara de aia care tipa pe Rambla), nu vrabii sau ciori (la fel, in afara de…).

Hai si cu d-astea mai reci acum… Nu m-a facut mama gaudist. Asta e, dar nu ma pot prosterna in fata unor cladiri construite de un zanatec ce nu e inteles nici la 88 de ani de la moartea lui de nimeni absolut. Pai se inventa ozeneul intre timp, ajunseram pe luna? , facuram razboaie zeci, inventara astia internetu’ si j’de gadgeturi, dar nimeni nu se prinde ce dreaq a vrut sa faca ala cu catedrala lui? (Pun pariu ca daca o termina astia, nu o mai viziteaza nimeni!). Asa ca ale lui case nu m-au dat pe spate si nu m-au pacalit sa stau la coada pana s-o iau razna si sa mai dau si bani, multumindu-ma a le boteza (la strambatura si casa butter) si a le poza de pe afara, savurand cozile de la intrare si privind o bere la vreo terasa (sau invers).

Ce mi-a mai placut… sistemul de transport foarte bine pus la punct, atat cel public cat si cel turistic (3 linii hop on-hop off). Curatenia orasului: desi am mai spus-o, o repet. Multa verdeata, bancute sa-ti tragi sufletul si sa-ti odihnesti picioarele. Peste tot impresia de a te simti in siguranta.

Iar ceva rece, ca nu laudam mereu… mi s-a parut un oras scump. Sincer, chiar mi s-a parut scump si mult prea mediatizat, mult prea laudat pentru ce ofera. Ai senzatia ca nu reprezinti decat un portofel umblator, iar toti vor sa il scotoceasca. Servicii slabe la preturi mari, servicii bune la preturi exorbitante.

Cireasa de pe tort e una buna: Barri Gotic, vechi cartier al orasului. A fost zona in care ne-am simtit cel mai bine si in care ne-am petrecut foarte mult timp, in cele 3 zile pe plaiuri catalane. Placa Reial e Locul, singurul de altfel pentru care as reveni in Barcelona (in afara de aeroport, in drum spre alte destinatii).

N-am scris despre muzee. Nu am de ce, pentru ca la fel ca si la gaudism, nu m-au atras deloc; cunosc destule persoane care au vizitat o galagie de muzeuse pe acolo si le lauda atat de tare, dar nu au calcat vreodata intr-un muzeu bucurestean. Am preferat sa ne plimbam cat era ziulica de lunga, sa ne oprim pe la terase din sangria-n bere si inapoi, sa papam prin oras si s-o mai schimbam putin, din estrella in sangria, am vazut foarte multe alte locuri, dar tot n-am rezonat deloc in catalana. Asta e, rezonanta urma sa apeleze la noi in celelalte zile petrecute in Salou si Portaventura, dar noi nu aveam inca de unde sa stim.

VACANTE PERFECTE!!!

---

VIZUALIZĂRI: 2775 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI