La Trojane, cu 8 euro jumate am mancat pe saturate...

TIPĂREȘTE

L a introacerea noastra din Croatia din vara lui 2008, am avut un ghid pasionat de aceasta tara dar si foarte bine instruit pentru drumurile si obiectivele turistice de pe traseu. Si astfel, in penultima zi, dupa ce-am vizitat pestera Postojna, ne-a anuntat ca ne va duce la un restaurat excelent din Slovenia, unde vom lua un pranz regeste si cu bani putini.

In primul rand cateva cuvinte despre aceasta tara mica dar foarte frumoasa. Slovenia este o tara incantatoare, desprinsa din fosta Iugoslavie, situata in centrul Europei. Are capitala la Ljubljiana. Relieful este mai mult muntos, cu Alpii Dinarici, cu inaltimi maxime de pana la 2850 m, ce se oglindesc mareti in apa cristalina a lacurilor ce-i inconjoara. Muntii-si poarta cu mandrie si fala bogatia de paduri dese de brazi si pini. Iar iarna Slovenia devine pe zi ce trece, o atractiva si din ce in ce mai moderna locatie de a petrece o vacanta pe partiile inzapezite. Dar are si Campia Panoniei si impreuna cu Marea Adriatica, ce-si etaleaza si ea plajele sale lungi si aurii unindu-se cu apele verzi si limpezi intregesc un tablou perfect care fac din Slovenia o tara iubita tot mai mult de turisti din lumea intreaga.

Ei, dar sa povestesc despre locul incantator unde ne-a dus ghidul nostru pentru un pranz sloven. Dupa o jumatate de zi pe drumuri cu vizitarea Postojnei bineinteles ca ne apucase foamea. Ghidul ne-a facut “instructajul” de pe drum privind restaurantul: ne-a spus ca fiind un “nod” gastronomic foarte important si calcat de multa lume, acolo poposesc mereu atat autocare intesate de turisti cat si cei cu auto propriu. Asadar si prin urmare (am facut pleonasmul intentionat pt. a “condimenta” scrisul)... cum vom sari din autocar, sa stam grupati in formatie de atac si daca vedem mai multe mese goale, hop si noi acolo sa... plonjam repede, repede... dar cu bunul simt ce ne caracterizeaza ca turisti ce suntem tocmai din Romania. De asemenea, ne-a instruit si cam ce se mananca si la ce preturi, acestea, dupa spusele lui, fiind foarte bune in raport pret/calitate. Dar sa vedem...

Asa ca am ajuns in locul numit Trojane. Acesta este o localitate ce are un restaurant binecunoscut, situat in centrul tarii. De pe autostrada A1, se face la dreapta un drum lateral si dupa aprox. 800 de m iata-ne ajunsi. Norocul ori al incepatorului ori al... prostului; restaurantul parca ne astepta pe noi, romanasii veniti din Croatia. Nu era... inca tot sub asediul turistic al infometatilor... Dar am tabarat totusi elegant, tot in turma “aranjata” si am “cucerit” vreo trei mese luuugi, ca acelea de la nunti, botezuri sau parastase la tara... sau fostele mese tovarasesti din “epoca de (g) aur (a) ”... cine e mai “nins” de Timp stie de vremurile acelea, stiu ei ce vreau “pentru ca” sa scriu eu aici... Dupa ce ne-am intarit bine de tot pozitiile la mese, iata ca intra in restaurant o gloata nemancata si flamanda de la alte autocare, care, sarmanii de ei, in momentul cand au vazut ca loc...ioc, au facut stanga-mprejur si probabil c-au asteptat afara pana s-a mai eliberat din mese... Daca veneam cu cateva minute mai tarziu, eram noi in locul lor... ce va scriam, norocul chior... Sau “Sac! Sac! noi am fost mai vrednici!... ”

Ghidusul nostru descurcaret a interceptat imediat un ospatar care cat ai zice…trojane, a inceput sa ne ia comanda. Noi stiam cam ce sa luam fiecare, pt. ca ne facusem lectiile inca din autocar. Deci, meniul era cam asa: toata lumea avea 3 feluri de mancare; felul intai era atunci o supa cu taitei de casa, pusa intr-un bol mare si adanc, pana sus si deasa, nu ca la noi, zama lunga tot s-ajunga... si pe care am lins-o la propriu cu toti; apoi la felul al doilea diferea modul de preparare al carnii adica, unii au luat snitel de pui, curcan sau de porc, altii au luat friptura de porc sau de pui sau altii mai “bengosi” au comandat vanat... nu stiu de care, ca nu ma pasioneaza, de exemplu sa stiu ca mananc o bucata fie ea oricat de gustoasa, dintr-o sarmana de caprioara. Numai ca ma gandesc c-o ucide si-mi vine rau din capul pieptului de mila... Ca garnitura aveam de ales intre piure, cartofi prajiti, orez sau ciuperci (si aici portia diferea putin spre sus la pret) ; la felul doi se dadea si o salata asortata constand in salata verde, rosii, ardei, si masline, stropita din abundenta cu ulei de masline si asezonata cu putin otet, excelenta la gust si din abundenta. Fiica-mea, presedinta sclifositilor si regina fitelor, ea nu consuma nici acasa asa ceva, ce, cum sa manance ea “iarba”? ! (se refera la foile de salata sau la orice verdeata. ) Si cand a venit ospatarul cu cele 3 portii de salata, bineinteles ca eu l-am rugat sa lase doar una, pt. mine si fiul meu, pt. simplul motiv ca portia era extraordinar de multa si chiar nimeni n-a reusit s-o”dovedeasca” pana la sfarsit. Deci, de ce sa iroseasca atata salata pe fitze de Bucuresti? ! Buun. Iar felul trei a fost o prajitura de casa, excelenta la gust dar pe care-am inghitit-o numai de placerea pe care-o simteau papilele noastre gustative, decat ne mai putea stomacul sa primeasca.

La plata acum: meniurile nostre fiecare cu supa, portia de snitel cu pui sau porc cum am luat noi si cu prajitura, au costat 8, 5 euro sau 9 euro/pers. Diferenta de pret al celorlalte meniuri nu depasea 2-4 euro, cel mai scump fiind bineinteles, vanatul in combinatie cu garnitura de ciuperci, cum a luat chiar o vecina de masa cu noi si a costat-o 13 euro. Deci sa nu spuna nimeni ca nu este super convenabil un pranz cu 3 feluri de mancare la preturi cuprinse intre 8 si 13 euro. Bauturile au fost fiecare cu ce-am dorit sa consumam.

Umflati pana la limita de “avarie” am rugat ghidul sa ma stam sa nu plecam cu “trojan”-ul in gat si s-a votat in unanimitate, relash inca o ora. Perfect pentru a da un tur de orizont si in afara locatiei. Si numai bine ca de-abia sculati de la masa, in afara resturantului, pe o parte a lui, se facea o coada mare. Ce sa fie, ce sa fie??? Hopa! O gogoserie si inca una de “meserie”!!!... Cand am vazut, fratilor si suratelor, ce gogosi ieseau de pe usa, cu cata pofta muscau din acele obiecte zburatoare in gura (ne) pofticiosilor, ne-am pus si noi la coada sa luam, mai ales copiii erau parca lehamesiti de foame sau mai mult de... pofta... Mmmm! si mie-mi faceau cu ochii bulbucati acele gogosi... iar eu le faceam... zambre... Iam! Iam!... Cand am ajuns in fata si am vazut oferta, sa nu stim ce sa comandam; aveau de toate felurile si uriase, zau ca n-am mai vazut asemenea “roti” de gogosi. Repede, repede, ne-am decis din multele feluri; cu ciocolata si cu gem de caise. Si pentru ca luam trei, a patra s-a dat de gratis. Asa era oferta. Am mai scris eu mai sus: prost sa fi, gogosi sa ai... Si-acum cand scriu si-mi amintesc, am facut mare in gura, ba nu, un ocean... oare plin cu gogosi? !...

Am aflat ulterior ca aici, la Trojane, este binecunoscuta locatia si pentru uriasele si gustoasele gogosi umplute cu ciocolata, vanilie sau gem de caise sau pur si simplu, simple. Dar aceste gogosi nu sunt cu gaura la mijloc, unde bate vantul libertatii...si nici goale pe dinauntru, unde ar bate…intunericu’…nu, dragilor, ci pline, frate, cu un aluat atat de gustos ca n-am putut rezista si gogoasa in plus a devenit imediat in minus, in burtile a trei... nu stiu cum sa ne mai calificam... Va las pe voi, cititorii mei...

Am mai admirat peisajul acela minunat de munte, am facut cateva poze, am mai pierdut vremea care a trecut repede, repede si iata-ne din nou la drum spre casa... (bine ca nu ne-a venit rau la nimeni, deh, am avut si soferi adevarati meseriasi. Onor lor si ghidului Mihai Alungulesei, inginer de meserie dar un pasionat al Croatiei, colaborator la O… numai pe aceasta destinatie, cel putin atunci, carora le dedic acum si aici acest review cu toata admiratia si respectul meu).

V-am povestit aici despre acest loc, Trojane si vi-l recomand cu toata increderea si placerea, daca veti ajunge in zona pentru a va delecta cu mancaruri bune si gustoase si la preturi total nedureroase. Si v-am scris pentru ca si eu, precum multi altii, AmFostAcolo!!!

Cu mult drag, Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 6433 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI