Partii de schi si impresii din STRBSKE PLESO

TIPĂREȘTE

Episodul 2.

Lectia de dictie.

Dupa cum va spuneam in review-ul anterior, ne-am lasat oamenii sa schieze in locul nostru si ne-am imbarcat in masina sa colindam, pentru a doua oara, (prima oara acum doi ani) statiunile din apropiere.

Cautam in mod special Strbske Pleso, despre care citisem in pliante ca are partii la fel de bune ca si Tatranska Lomnica.

Am mers cateva minute bune pe o sosea curata, bine intretinuta, numai pante si curbe. Slovacii arunca pe soseaua inghetata niste pietricele mici, mici care sar din cauciucuri si se lovesc peste tot de masina producand un zgomot specific care ne-a insotit tot drumul.

In rev. scris de @mariana despre Vysoke Tatra am citit despre peisajul dezolant care te insoteste de o parte si de cealalta a soselei. E imposibil sa nu-l remarci. Brazii sunt cazuti, dezradacinati sau taiati pe mii de metri patrati. Totul arata ca dupa o explozie devastatoare, desi, daca privesti cu atentie, vei observa ca toate suprafetele sunt replantate cu braduti mici, mici. Iar brazii ramasi in picioare, extrem de putini, sunt uscati.

Distanta intre Tatranska Lomnica si Strbske Pleso, cam 25 de km, am parcurs-o pe acelasi soare puternic si cer senin. Intrarea in statiune e tare anosta. Ai impresia ca toti localnicii sunt la cursurile de limba engleza iar la ora la care am ajuns noi, in jurul pranzului, nu erau nici macar turisti. Nici tipenie. Nici macar bunica simpatica care nu era la cursurile de engleza (pentru ca ea vorbea bine), din bancul binecunoscut. Am oprit in parcarea din centru care, la fel ca in Tatranska Lomnica, nu se plateste si am intrebat o casiera de la casa de bilete: “Here is Strbske Pleso? where are the slopes please? ”

Am vazut ca a inceput sa rada in hohote, intrebandu-ne in slovaca ceva. Noi ne uitam unul la celalalt mirati. Am incercat din nou: “ Here is Strbske Pleso, where are the slopes? Ski? “ Doamna radea in continuare si vazand ca noi nu pricepeam nimic incearca sa ne pronunte pe litere cuvantul incredibil format din sase consoane: S T R B S K E… Noi, sa nu ne facem de ras incercam din nou: S…T…B…EEEE.

Mama lor de consoane!! Nu iesea cuvantul ala nicicum. Doamna se distra copios, noi la fel. Tot nu iesea. Am inceput sa facem exercitii precum copiii mici: ... blalablablala …si din nou: S…T... R…S…B…EEEE.

Bun, nu iese, nu iese. Casiera se distrase destul, noi la fel, nu reuseam sa ne intelegem decat dand din maini. Norocul nostru ca intre timp tocmai sosise trenul.

Parcarea din centrul S... TB... Pleso... (ia mai da-l… sa fie la ei, acolo, ca nu mai pot nici sa-l scriu!) este si gara si statie centrala de ski-bus. Asa ca doamna de la casa ne-a aratat un grup de schiori care tocmai coborasera din tren si asteptau acum cuminti in statia de bus. I-am intrebat pe ei si am aflat ca de acolo pana la partii este cam 1 km si ca noi putem merge pe jos, ca nu aveam echipament de schi, dar ei stateau sa asteapte autobuzul care ii lasa chiar la partii.

Intre timp, partenerul meu de drumetie imi spune: “dar ZMARZLINA ai stiut sa ceri ieri la cofetarie! Asta de ce nu-ti iese? ”

M-am gandit ca-i mai bine sa nu-i raspund.

Am plecat pe jos, incetisor, pe strada in panta pe care ne-au indicat-o schiorii, cu aceeasi senzatie de localitate pustie. Am reusit sa identificam in drum vreo 7 hoteluri imparstiate pe inaltimi si inca vreo doua noi, aproape gata de a fi inaugurate. Am cascat gura la tarabele cu suveniruri care erau pline cu niste oite simpatice care, de fapt, desfacute, erau niste pernute pe care era brodat “Slovakia “. Cu preturi intre 6 si 23 de euro in functie de marime.

Incet, incet, drumul se popula. Majoritatea cu echipamentul de schi pregatit. Ajunsi la baza partiilor gasim o alta pacare, de data asta cu plata. In jur de 3 euro pe ora pentru o masina mica.

Am ajuns la restaurantul nou de langa care plecau instalatiile de transport prin cablu. De pe terasa restaurantului, cu un cappuccino in fata, am inceput din nou sa citim informatiile despre ST…R... aia…BKE Pleso. Mama lor de consoane!!!

Am aflat ca acolo aproape, chiar langa noi, se afla cel mai mare lac din Tatra Inalta. Ca statiunea are 9 partii de diverse grade de dificultate insumand 7360 metri in total si 7 instalatii diverse de transport prin cablu.

La intrare am facut poze in “Detski Park “ Milka, parcul pentru copii. Tot acolo era si scoala de schi pentru copii.

Am mai vazut un Slalom Club, un Snowpark si un Funpark. Toate sunt trecute pe panourile de prezentare ale statiunii si pe toate pliantele din infocentrum.

De langa restaurantul nostru cu autoservire care stralucea de nou, plecau un teleschi si un telescaun pentru patru pesoane. Am stat pe terasa si ne-am rasfatat in soare, ne-am scos jachetele groase si caciulitele si am urmarit schiorii de cand se urcau in telescaun pana ajungeau din nou sa treaca pe langa noi. Partiile nu erau deloc aglomerate iar la telescaun nu se statea la coada.

Am mai inteles ca Snow-Park-ul este format de fapt din trei statiuni: DONOVALY, VELKA RAKA SI ST…. R……. SKE PLESO care se intind pe inaltime de la 639 la 1402 metri. Pentru tot acest Snow Park exista carduri cu reduceri substantiale la pretul ski-pass-ului. Pretul pe o zi este 24 euro / adult in perioada 10 ianuarie 20 februarie 201. Fara reducere.

Am avut timp, pana s-au terminat cappuccino …vinul fiert cu scortisoara... ma rog, a mai fost si-o prajitura cu mere, sa vedem cateva amanunte: covoarele de cauciuc intinse pe terasa restaurantului, sa nu alunece claparii, blanitele intinse pe bancile de la mese, suportii de schiuri si placi din fata acestuia cu cheita, cuierele din toaletele curate si parfumate pentru jachetele de schi si inca vreo cateva amanunte pe care le vezi si le simti de obicei numai cand nu sunt. Si care adunate iti dau dovada INTERESULUI pentru turist.

Ne-am ridicat cand am inceput sa stranutam amandoi. Am realizat atunci ca fusesem transpirati si prinsi de frumusetea locului am ramas in pulovere si fara caciulite cateva ore bune. Erau totusi minus 6-7 grade. Ne-am imbracat si am plecat catre masina. La intoarcere am zarit doua trambuline pentru sarituri. Pareau a fi parasite dar la cate trambuline am vazut la viata mea... nu va bazati pe ce spun.

In masina am perseverat.

Care va sa zica: ST……. B……R…S……ooof, fir-ar ele de consoane! Acum mai si stranutam, racisem si vorbeam pe nas. Ma gandeam cum ar fi fost daca povestioarele noastre de pe AFA ar fi fost vorbite, nu scrise. Sa ma auziti toti cum nu pot sa leg 7 consoane la rand. Pai nu ma faceam de ras?

Interesant ………ZMARZLINA imi iese.

Partea a treia o puteti citi facand click aici

---

VIZUALIZĂRI: 4693 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI