Spišský Hrad - Castelul Spis

TIPĂREȘTE

Între Prešov şi Poprad pe E50, sunt aproximativ 80 km, dintre care vreo 30 pot fi parcurşi pe autostrada D1, aflată în construcţie.

Cam pe la jumătatea distanţei, pe partea stângă venind dinspre Prešov, este imposibil să nu îţi atragă privirea un castel medieval, aflat pe un deal, la peste 600 m altitudine, dominând întreaga vale. Este Spišský Hrad, Castelul Spiš, înscris, din 1993, împreună cu localităţile învecinate, Spišská Kapitula, Spišské Podhradie şi Žehra, pe Lista Patrimoniului Mondial - UNESCO.

Fac aici o paranteză, pentru a spune câteva cuvinte despre Spišská Kapitula. Acesta, supranumit şi Vaticanul Slovaciei, este un sătuc vechi de peste opt secole, de fapt un vechi loc ecleziastic, sediu al episcopiei regiunii, unde se află o catedrală construită în stil romanic şi Palatul episcopal, construit în sil gotic. În prezent, este integrat în satul Spišské Podhradie, aflat la câţiva km la vest de Castelul Spiš. Împreună cu acesta şi cu satul Žehra, unde se află o mică biserică, decorată cu fresce unice din secolul al XII-lea, Spišská Kapitula şi Spišské Podhradie, constituie un loc unic, înscris aşa cum spuneam mai sus, pe Lista Patrimoniului Mondial - UNESCO.

Am urmat indicatorul şi am intrat pe un drum lateral, care ne-a dus într-o parcare destul de mare, în care se aflau deja câteva autocare şi o mulţime de autoturisme cu numere de înmatriculare din toată Europa. Deşi citisem că parcarea este cu plată şi erau chiar şi câţiva oameni care făceu ordine pe-acolo, indicând celor intraţi unde să-şi lase maşina, nu mi-a cerut nimeni vreo taxă şi nici nu era un loc special unde să poată fi plătită. Mai departe, accesul cu maşina este interzis, aşa că ne-am luat după şirul lung de vizitatori care se îndreptau spre castel, pregătindu-ne de un urcuş nu foarte greu, de vreun sfert de oră, la capătul căruia am ajuns la intrarea în castel.

N-am să intru în istoria acestuia, cine este interesat poate merge pe site-ul oficial sau pe Wikipedia. Am să amintesc doar că el are o vechime de peste opt secole şi este unul dintre cele mai mari castele din Europa.

Pe măsură ce ne apropiam de zidurile groase, senzaţia că ele răsar direct din stânca dealului era din ce în ce mai acută. Ajunşi chiar sub ziduri, de unde parcarea în care lăsasem maşina se vedea ca o mică pată pe verdele care colora întreaga zonă, realizăm imensitatea castelului şi evident, în minte se înfiripă un gând: cu ce eforturi şi cu câte jertfe va fi fost construit acest castel? .

La intrare, în dreapta, o inscripţie pe o placă de marmură ne spune că obiectivul face parte din patrimoniul mondial UNESCO, iar în stânga, un panou ne anunţă, în slovacă şi engleză, programul de vizitare. Fotografiile ataşate vă permit să le vedeţi şi voi şi să constataţi că, între noiembrie şi aprilie castelul este închis.

Intrăm prin poarta străjuită de turnul pătrat, pe care sunt arborate drapelele Slovaciei şi Uniunii Europene, în "antecamera" castelului, o curte interioară unde se găseşte casa de bilete, punctul de informare şi magazinul de suveniruri, un restaurant, şi nişte tarabe la care se vând tot suveniruri.

Cumpărăm biletele (5 € de persoană) şi, pentru că trebuia să mai aşteptăm, pentru că nu mai aveau audioghiduri disponibile, renunţăm la acestea (făcând astfel o economie de 10 €) şi pornim în explorarea castelului.

Acesta este compus din trei curţi, fiecare având un sistem defensiv independent, cu propria poartă de intrare şi cu diferite elemente defensive şi ieşiri secrete.

Prima curte este curtea centrală, cea în care se găseşe casa de bilete. De aici, pe o potecă pietruită, urcăm spre noua poartă a castelului, prin care pătrundem în curtea romană. Deasupra, abrupt, se înalţă zidurile de vest ale acropolei, zona cea mai înaltă a castelului, construită în secolul al XIII-lea. Iniţial, intrarea în castel se făcea direct prin poarta romană, dar la sfârşitul secolului al XIII-lea s-a construit un turn, în exteriorul castelului, în faţa porţii romane. Zidurile curţii romane, au fost adăugate ulterior, închizând astfel în interiorul lor turnul, din care se mai păstrează astăzi doar fundaţia, deoarece, mai târziu, acesta a fost folosit ca magazie de praf de puşcă şi, în timpul unui atac, praful de puşcă a explodat, distrugând turnul.

Trecem şi noi prin poarta romană şi ajungem în curtea propriu-zisă a castelului, unde se află ruinele a trei palate: la nord, palatul roman, cel mai vechi şi cel mai mic, la vest palatul Zapolya, construit de familia de nobili Zapolya în secolul al XV-lea, după ce aceştia au primit castelul în dar de la regele Ungariei, iar la est palatul Csaky, construit în secolul al XVII-lea de familia Csaky, moştenitoarea castelului. Din castelul Csaky a mai rămas doar fundaţia, ca urmare a unui incendiu devastator, produs de un fulger. În spaţiul dintre castelul Csaky şi castelul Zapolya se afla, încă din secolul al XII-lea, un turn, cu diametrul de 23 m, care s-a prăbuşit, ca urmare a unui cutremur. Lângă fundaţiile acestuia a fost ridicat un alt turn, care este şi în prezent în stare foarte bună. Spre deosebire de cel anterior, care era folosit ca locuinţă, acesta a fost folosit doar ca turn de observare şi apărare, motiv pentru care a fost numit Nebojsa (Neînfricatul).

Se urcă destul de dificil, deoarece prima parte a urcuşului se face pe scara originală, foarte îngustă, din zidul turnului, după care se continuă pe scara interioară, amenajată de curând, dar odată ajunşi pe platforma deschisă a turnului, priveliştea ce ni se desfăşoară în faţa ochilor merită tot efortul.

Cum era senin, se putea vedea foarte departe, la nord, munţii Tatra, la sud, localitatea Žehra şi la vest, Spišské Podhradie şi Spišská Kapitula, ce par atât de aproape, că parcă ai putea să atingi cu mâna turlele Catedralei Sf. Martin.

Mult mai aproape de noi, pe o scenă de la baza turnului, câţiva tineri fac o prezentare de costume şi arme medievale şi sperie copiii, trăgând cu o flintă zgomotoasă şi care scoate mult fum.

Coborâm din turn şi ne îndreptăm spre nivelul inferior al palatului Zapolya, unde, aşa cum se cade unui castel vestit, precum cel în care ne aflăm, este amenajat şi un muzeu. Mai întâi însă lăsăm şi noi, cot la cot cu copiii, un semn al trecerii noastre prin castel, pe un sul de hârtie, cu pensulele şi acuarelele puse la dispoziţie de organizatori. :)

Apoi, admirăm tunurile de epocă, puştile şi pistoalele expuse în vitrine, trecem pe la Capela Sf. Elisabeta, păstrată încă în starea originală, după care intrăm în camerele de tortură. Aici se află unelte specifice "meseriei" şi "aparatura" necesară, împreună cu gravuri de epocă, pentru a înţelege mai bine cum erau utilizate acestea. Trecem apoi prin câteva camere mobilate, destinate odinioară domniţelor şi castelanilor, ne oprim să studiem mai cu atenţie câteva armuri şi constatăm că sunt doar nişte cópii, şi terminăm plimbarea prin castel la bucătărie. Aceasta, utilată cu tot ce trebuie (la vremurile Evului Mediu) are chiar şi o bucătărasă, în carne şi oase, care nu mai pridideşte să pregătească pentru vizitatori un fel de scoverzi, sau ceva asemănător, nu ştiu exact, pentru că nu am gustat, că nu-mi plac prăjelile. Singurul element modern din bucătărie era plita electrică.

Aici s-a încheiat vizita propriu-zisă la castelul Spiš, deşi am coborât şi în curtea centrală şi în cea inferioară, unde ne-am mai plimbat de-a lungul zidurilor de apărare, imaginându-ne cum făceau lucrul ăsta soldaţii aflaţi pe metereze acum câteva sute de ani.

La acest castel nu am ajuns întâmplător, aflasem de când pregăteam excursia de existenţa lui, am ţinut neapărat să-l vizităm şi l-am inclus în planul excursiei. Trebuie să spun că nu am regretat deloc această decizie, dimpotrivă, am plecat de aici plăcut impresionaţi nu neapărat de castelul în sine, cât mai ales de modul în care muzeografii slovaci au ştiut să organizeze parcursul vizitei. Un gând ascuns mă face să sper că tot aşa de bine va fi organizată şi cetatea Devei, după restaurare.

Într-un final, ne-am hotărât să ne îndreptăm spre parcarea unde lăsasem maşina, de unde am pornit spre Poprad, următoarea ţintă a călătoriei noastre. Dar despre Poprad, cu altă ocazie.

---

VIZUALIZĂRI: 4464 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI