Călătorie inițiatică prin gastronomia și cramele Voivodinei

TIPĂREȘTE

Coordonate GPS: N 45.247355, E 19.843956; sait web: plavafrajla.com/?lang=en.

Aici am făcut prima „aroganță”, conduși de amabilele noastre gazde, pe care nici nu apucasem să le cunoaștem bine. Restaurantul e amplasat relativ central, chiar lângă stadionul din Novy Sad (așadar, nu mergeți acolo într-o zi de meci!).

Interiorul este aranjat... interesant: tot tavanul e plin de... scaune „de epocă”, pereții cu fotografii „de familie” vechi, iar orice policioară e plină de alte obiecte casnice vechi (oale, sifoane etc.). Au și vreo două vitrine cu produse dintre cele pe care le oferă, frumos prezentate (murături, dulcețuri, vinuri).

Până să vină mâncarea, am fost fiecare întrebați cu ce băuturi am dori să fim serviți; în scurt timp, fiecare avea în față paharul cu licoarea dorită. Evident, trebuiau ciocnite și „urate” ca să le putem da pe gât; aflat chiar lângă mine la masă, ghidul nostru mă întreabă: „How do you say 'cheers' in romanian?” „Well it's simple: 'noroc'!” „What?!? I'll never say NO ROCK! Let's just say HARD ROCK!” și așa a rămas până am plecat. La fiecare „rând” se auzea 'na zdrave', 'zhiveli' și... 'HARD ROCK'!!! =))

Apoi pe masă au apărut platourile cu aperitive - jumări, șuncă, salam, brânză, cremă de brânză, măsline. Mmmm... foarte bune! Mai ales cu chiflele proaspete puse în alt coșuleț, alături de platoul de lemn.

A urmat un platou cu patru porții de „ceva” cu orez și cartofi prăjiți. „Ceva”-ul nu mi s-a părut prea apetisant, dar cum sunt mereu în căutare de gusturi noi, am acceptat „provocarea” și am gustat; a rezultat o încântare a papilelor mele gustative. Încerc să descriu produsul, atât cât pot eu de bine: un strat de bacon care a protejat de căldură pieptul de pasăre întins deasupra lui, acoperit de un strat de carne tocată care a adunat bronzul din cuptor, înainte de a fi la rândul lor acoperite cu o cupă de cremă de brânză. Gustul era... nu doar bun, ci o îmbinare perfectă de savori. Alături, un platou cu mai multe feluri de salată, din care să alegem.

Masa s-a încheiat cu un „set” din mai multe feluri de ștrudel.

===

Poziție GPS: N 45.206443, E 19.939177. Sait oficial: restorandunav.rs.

Aici am avut, a doua zi, primul „cofee break”. Așadar, nu-i voi lăuda prea mult produsele, că nu am apucat decât să admir un chelner venind cu o porție enormă de clătite cu înghețată, pe care a împărțit-o în două farfurii chiar în fața clienților de la masa alăturată.

Noi am fost cuminți - doar cafele, limonadă, cola...

Locul e superb (au și un hotel, de două stele - ar fi bun pentru o noapte de cazare dacă veniți în vizită), chiar pe malul Dunării. Au și o zonă generoasă pentru distrat copiii. Chiar și eu mi-am găsit un „prieten” acolo”!

PS chelnerul ce ne-a servit avea probleme de comunicare în altă limbă decât sârba, dar asta nu l-a-mpiedicat să ne servească până la urmă pe fiecare cu ceea ce am vrut, după ce am ales din meniu.

===

Poziționare pe hartă: N 45.254331, E 19.859939. Sait oficial: carda.rs/glavna.html.

Tot pe malul Dunării, dar de data asta în Petrovaradin, chiar la poalele frumoasei cetăți medievale, se află restaurantul Aqua Doria. În afara interiorului frumos amenajat și ospitalier, au și o terasă deasupra apei, o curte generoasă cu multă verdeață, ba chiar și o micuță grădină și câțiva butuci de vie.

Ne-au rezervat o masă cu o poziție excelentă, cu vedere directă spre fluviu. Pentru început, și aici ne-au adus câte ceva de băut până să sosească mâncarea; eu am ales un pahar de vin roșu (de un' să știu că urma o masă doar cu pește?!?).

Așadar, nu peste mult timp, pe masă au apărut câteva ceaune cu ciorbă de pește, câteva castronele cu tăieței de casă și niște recipiente cu uleiuri aromate, pentru „dres” gustul, celor ce ar mai fi dorit. A rezultat în farfurie o porție de ciorbă cum n-am mai mâncat vreodată (dar cum mi-ar place mult să mai gust; puțin picantă, cu bucăți mari de pește fiert exact cât trebuie și cu ceva paste, să fie mai sățioasă.

La felul doi - ghici ce? tot pește! un platou cu trei feluri de pește (somn, crap și păstrăv), alături de niște cartofi țărănești însoțit de o mare porție de salată din care putea oricine să ia câtă poftea.

Desertul a fost o „selecție” formată din baclava, ștrudel și ceva nou - „baiadera”, o prăjitură făcută din cremă de nuci cu biscuiți și puțină ciocolată pentru culoare - un vis!

Mie mi-a plăcut acolo și aș recomanda localul, dar cu specificarea că e bine să faceți o rezervare în prealabil; mi s-a părut că e foarte solicitat, mai ales în jurul orelor de masă (prânz / cină).

===

Poziția pe GPS: N 45.254956, E 19.838948. Sait web: sokace.com. De fapt, numele complet este Restaurantul Sokače & Francobolli.

Cina acelei zile a fost la doi pași de hotel, pe strada din spatele acestuia. Un local cu preparate din bucătăria tradițională sârbească (dar care au și paste și pița pentru cei care nu au curajul să guste ceva nou).

Și aici am găsit un decor deosebit, atrăgător, puțin cam prea încărcat, dar măcar aveai cu ce petrece timpul până vine mâncarea. Asta - evident - dacă ești singur la masă. :)

Și tot ca să nu ne plictisim, am avut parte de muzică live, cu lăutari. Foarte buni.

Masa a debutat cu ceva ce nu mai gustasem vreodată, dar care după această primă prezentare, nu a mai lipsit de la mesele noastre până am plecat - dunja (palincă de gutui).

Pentru aperitiv, am primit o farfurie de lemn cu plăcintă tradițională (cu brânză și cu carne), cu o gălețică de iaurt fin și bun alături.

Chinul a continuat cu o porție de „saci” (așa se pronunță) - mâncare relativ grea, plină de grăsime, dar excelentă la gust. Mai mâncasem din asta, doar că... în Bulgaria! Pentru „mofturoși”, au mai adus un platou cu rulouri din ficat de pui în bacon cu cartofi copți la tavă.

Desertul - ceva simplu: clasicul (deja) ștrudel.

===

Poziția la poarta proprietății: N 46.090851, E 19.773309. Sait web oficial, aici.

Aici am avut parte de prima degustare de vinuri.

Podgoria e doar la câțiva km de Subotica, așadar poate fi o vizită scurtă dacă doriți o „aventură” viti-vinicolă de câteva zeci de minute.

Înființată relativ recent (au avut prima vinificație - „Cuvée nr. 1” - în 2010), crama e dotată cu cele mai moderne „scule” de producere, îmbuteliere și depozitare a vinului. În beciul lor ne-au fost prezentate trei tipuri de vin: Sauvignon Blanc, Pinot Blanc și „Život teče” (Viața trece) Cuvée. Din ăsta, ultimul, am luat și eu o sticlă pe care deja am oferit-o unui văr, de ziua lui.

Cam pe „repede înainte”, fără a ni se oferi și ceva care să „alunge” gustul și aroma vinului testat înainte de a trece la următorul, a fost totuși o „chestie” interesantă și, cu siguranță, un mod plăcut de a cunoaște câteva din vinurile de soi ce sunt produse pe solul lor excelent, în special pentru vinurile seci sau demiseci.

Crama are și săli de reuniune și poate găzdui întruniri și / sau team-building-uri axate pe vie și vin.

Țineți cont că vinul se păstrează optim cam pe la 12 grade Celsius - e bine să aveți ceva gros de luat pe voi când intrați „la beci”!

===

Poziția pe hartă: N 46.101601, E 19.668222. Sait oficial, bosscaffe.com/en.

În centrul orășelului Subotica, o altă surpriză plăcută oferită gusturilor noastre.

Restaurantul se află cam la jumătatea distanței dintre primărie și gară, se poate intra dintre două străzi paralele, una fiind... Matei Corvin! :)

Aici - din nu știu ce motiv, am fost mutați de la masa ce ne fusese inițial alocată într-un salon interior (au și o terasă foarte faină și frumos aranjată), chiar lângă bar. Poate pentru că s-a dorit o masă în zonă de fumători? habar n-am.

Eniuei, după ce ne-am așezat în sfârșit, ni s-au adus aperitivele - bruschete (foarte bune), urmate de una dintre specialitățile casei - curcan cu paste „mlinci”, cu rucola și roșii cherry. Nu mă-ntrebați ce-s alea, pot doar să spun că era ceva ce aduce cu lasagna, dar mult mai bună!

Sincer, aici am pierdut șirul și nu mai țin minte ce am avut la desert... Deja torturile deveniseră prea puternice...

===

GPS: N 46.111477, E 19.784331; sait oficial: majkinsalas.rs/sr/index.html.

Cofee break într-o ambianță tipic rurală din Voivodina.

O pensiune agro-turistică foarte frumoasă, cu un „domeniu” excelent aranjat pentru a putea primi și desfăta turiștii. Cu un mic heleșteu, amenajat pentru pescuit sportiv, chiar și cu un mic teren de antrenament pentru golf, cu ceva obiecte gospodărești vechi adunate într-un șopron-„muzeu”, cu livadă, fermă... o ilustrare perfectă a vieții la țară.

Am băut o excelentă cafea la ibric (cum nu prea mai găsești prin multe locuri, din păcate) alături de o porție de clătite cu dulceață de caise făcută chiar acolo. O bunătate!

===

Poziția GPS: N 45.211664, E 19.809316. Sait: vidikovac.rs/onama.php.

În seara aceleiași zile, ne-au îmbarcat în microbuz și ne-au dus la un restaurant (destul de nou, foarte frumos mobilat și aranjat) pe un deal la câțiva km de Novy Sad. Priveliștea văii Dunării, în amurg - priceless!

Cu ce ne-au chinuit aici? Evident - dunja!!!

Apoi, o porție de cașcaval pane cu gnocchi, urmat îndeaproape de un mare platou cu mixt grill, udat cu o cupă de vin roșu. La desert, un cremșnit. Excelent.

Am supraviețuit, cu greu... Doar pentru a ajunge a doua zi la...

===

Coordonate aproximative: N 45.19784, E 19.93994. Saitul oficial (www.muzejzivanovic.com/en/) nu funcționează; rămâne doar pagina de FB.

Aici am avut parte nu doar de o prezentare a muzeului apiculturii și mierii de albine Živanović, făcută de chiar strănepotul marelui apicultor care a pus bazele și a adus apicultura din Serbia în epoca modernă, nu doar prin studiile sale, ci și prin exemplul propriu și prin școala înființată de el acolo, la Sremski Karlovci. Și tot aici ni s-au prezentat istoria viei familiei și a vinurilor pe care le produc.

Prezentare, evident, încheiată cu una „practică”, în care, în afară de trei soiuri de vin, ce ne-au fost servite pe prispa casei, în fața grădinii pline de flori de primăvară, ni s-au mai oferit și un păhărel de rachiu cu miere, dar și două soiuri de vin aperitiv - Bermet - specifice locului, făcute din vin cu vreo 27 de ierburi și cu puțin alcool (tot din distilat de vin!) cât să ajungă pe la 17% concentrație alcoolică. Alb și roșu; cel roșu chiar e excelent! „Petrecerea” s-a încheiat cu degustarea a trei feluri de miere. Un deliciu, mai ales după vinurile mai degrabă seci. Degustarea, explicațiile și tot „tacâmul” au fost, de data asta foarte plăcute și bine organizate. Evident, la final, am lăsat și la ei în prăvălia firmei ceva dinari. Dar a meritat!

===

Pe hartă: N 45.135288, E 20.096054. Sait web (salasstojsic.com); FB nefuncțional.

Pe drumul spre Belgrad, am oprit înainte să intrăm pe autostradă în acest local rural autentic sârbesc, unde am putut mânca (iar!) ceva tradițional sârbesc, la o casă cu grădină, livadă și orătănii - o adevărată gospodărie, cum altfel?

Și anume (nu dunja! p-aia am băut-o!) o ciorbă de fasole cu salată de varză și cu cârnați picanți la grătar!

Iar ca desert, am ales o porție de tăieței de casă cu mac. Delicioși; alternativa era un „ștrudel”, tot cu mac.

La final, o cafea cu rahat.

Și-am încălecat pe-o șa...

===

Aș dori ca ilustrație muzicală chiar melodia „Život teče u laganom ritmu” cântată de Zvonko Bogdan. Mulțumesc,

---

VIZUALIZĂRI: 4075 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI