GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Raliul 'DRAK AR' prin Cheile Latoriței
RALIUL "DRAK AR" PRIN CHEILE LATORIȚEI
De unde să știe @vega06, @marocanu21, @traian. leuca, sau alți prieteni și colegi ce voi găsi, atunci când m-au tentat cu Cheile Latoriței?
Nu mi-am dat seama nici eu, deși am mers kilometri întregi pe lângă un râușor, care s-a făcut cât lățimea șoselei, șosea pe care a și inundat-o la Brad, unde am fost nevoit să iau Loganul în spate și să trec prin apă ("Nu e adevărat", spune Loganul, "eu l-am luat în spate și l-am trecut prin apa de 30 de centimetri, mergând în urma unor colege")! Mă rog, chestie de optică!
Până să iei contact cu Cheile Latoriței, trebuie - logic - să ajungi acolo! Dacă vii dinspre Voineasa, la podul ce are un anunț cum că intri în Comuna Malaia, faci la dreapta și, după aproximativ 5 km ajungi în Ciungetu.
Dacă vii dinspre Brezoi, la ieșirea din Comuna Malaia, imediat cum treci podul peste râul Latorița, faci la stâng, parcurgând aceiași 5 km.
GPS Ciungetu - 45°23′14″N / 23°57′13″E
Cât despre lungimea acestor Chei, (săpate între Munții Latoriței și Munții Căpățânii), părerile diferă : unii spun că s-ar întinde pe o lungime de 19 km, alții pe 25 de km. Gazda noastră de la pensiunea Poiana Soarelui ne-a spus că ar fi vorba de 20 km! Indiferent de lungimea lor, Cheile rămân un obiectiv de vizitat. Deci, la drum!
Puțin după intrarea în Ciungetu, înainte de pod, acolo unde se află un vechi complex comercial specific unor vremuri trecute (și unde doar un "bardezi" își mai desfășura activitatea), drumul se separă, unul mergând la dreapta - spre Valea Rudăresei (o facem mâine!), și altul înainte, anunțați fiind, de o pancardă, de următorul "obiectiv" : Cabana Tudor Petrimanu - 19 km.
Trecem pe lângă o superbă vilă, (posibil pensiune - am crezut noi), dotată cu terenuri de tenis și baschet, apoi pe lângă o construcție cu o arhitectură destul de ciudată (vom afla, la întoarcerea la pensiune despre ce e vorba), și întrăm în chei.
Drumul, bun - pentru un drum de munte - ne plimbă printre pereți de stâncă, dar și de brazi, însoțiți fiind în permanență de apele Latoriței. Ne-am permis chiar, liniște și frumos fiind, să culegem flori de soc, flori care se usucă acum pe biblioteca din sufragerie, și a căror miros îmi aduc permanent aminte de munte! Uneori, drumul se îngusta, pădurea aproape înconjurându-ne complet, peisajul era extraordinar! Mare, mare păcat că, datorită lungimii, nu e la îndemâna oricui să parcurgă aceste frumoase pe jos, dar ar merita cu prisosință!
Încet, dar sigur, drumul începe să urce și să se strice din ce în ce mai mult. Odată cu îngustarea lui, și cu creșterea pantelor drumului, apa a început să se scurgă pe drum, formând adevărate făgașe, uneori adânci de 20 de centimetri! Și, ca totul să fie și mai interesant, cumva, suvoaiele de apă din ultima vreme a reușit să ridice pe marginea acestor șanțuri-făgașe, mici "ziduri" din pietre, adâncind și mai mult făgașele formate! Un plus de adrenalină s-a adăugat o dată cu porțiunile cu pante destul de abrupte ale drumului, pe unele porțiuni, dar și de faptul că acele pâraie-șanțuri, în loc să curgă și ele ca tot pârâul, se muta când pe dreapta, când pe stânga drumului și așa destul de îngust! Pentru a nu rămâne suspendat pe vreun făgaș, a trebuit să merg mai mult în zig-zag, pentru a putea trece peste șanțuri cât mai perpendicular (cu zgâlțâielile de rigoare, blestemele - mele, și criticile - partenerelor de drum!). Cred că am contribuit puțin și la câteva infarcturi - ale acelorași partenere de drum - pentru că, tot pendulând stânga-dreapta, ba părea că intru în stâncile din stânga (sau pădurea de brazi, după caz!), ba ofeream o imagine "plăcută" asupra hăului aflat mai jos, unde râul cobora în treaba lui, impasibil la chinurile noastre!
Da, dar după 10-12-16 km (depinde de unde iei punctul de referință), cine s-a oprit să admire una din multele și frumoasele cascade de pe drum? Noi!! Era cascada Apa Spânzurată, frumoasă, bogată în volum, datorită potopului din ultimele zile!
După trecerea câtorva mici lacuri, formate în porțiunile mai drepte ale drumului (și unde am trecut mașina pe modulul "dă la vâsle"), s-a îndurat Cel de Sus (la cel de jos nu mai puteam apela, pentru că l-am invocat de prea multe ori pe drum!), și a apărut Cabana Tudor Petrimanu, proprietate a unui bucureștean, retras în natură, către liniște și pace.
Nu am mai menționat Barajul Petrimanu care, ca orice baraj, oprește apa unui râu formând un foarte frumos lac de acumulare.
Însoțitoarele mele și-au declinat în mod hotărât dorința de a mai continua raliul, iar eu, obosit de atâtea "drumurinumaicunumele", am fost de acord, hotărând să mai facem ceva drum în plimbare, pe jos. Destul de înțeleaptă hotărârea, puțin mai sus, o lavină de pietre obturase drumul, fusese curățat, dar tot am mai dat la o parte și eu vreo 2-3 bolovani mai mici, ca să nu coboare din mașină cei care vor trece pe aici în drumul către Lacul Galbenu. Faptul că, după curățare, mai căzuseră câteva pietroaie, arăta că, totuși, drumul nu era foarte sigur. Lucru confirmat și mai sus, unde am întâlnit brazi retezați, mulți smulși din rădăcină, și aliniați pe marginea drumului de - probabil - cei care se ocupă (cât se mai ocupă!) de drumuri.
Mai spre coada lacului, un drum lateral duce pe celălalt mal al lacului, întorcându-se la baraj. Cu certitudine, un drum de făcut, mai ales că nu părea a fi foarte distrus.
După vreo 3 km, drumul prin soare, oboseala acumulată în cele 12 zile și - de ce nu - emoția drumului off-road ce ne aștepta la întoarcere, ne-a făcut să revenim la Cabană.
La întoarcere, - lucru plăcut, deoarece mergeam la vale, - am scăpat, oarecum, de grija de a asigura suficientă tracțiune în pantă, iar drumul nu mi s-a mai părut așa greu. Am putut acum, să admir și eu frumusețea sălbatică a acestor Chei, pădurea ce ne înconjura și aerul curat, de munte. Pe drumul de întoarcere, surpriză! Ne-am întâlnit cu vreo 6-7 mașini - de-a lungul întregului drum - care ne-au oprit, normal, să ne întrebe cum e drumul, cam ce-i mai așteaptă (pe cei mai din susul drumului), sau doar ce-i așteaptă (pe cei întâlniți mai în vale).
Întorși la pensiune, am aflat că acea vilă-pensiune, cu terenuri de sport, era pentru cei care întrețineau hidrocentrala aflată în apropiere (clădirea ciudată văzută de noi la ducere).
Dacă m-aș mai duce pe Cheile Latoriței? Pe Marele Tur, de la Scărișoara? Pe Valea Rudăresei?
Mâine, poimâine, și în toate celelalte zile ale vieții mele!
Concedii multe și frumoase!
Trimis de puiutea in 27.06.16 14:08:40
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în VOINEASA / VALEA LOTRULUI.
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (puiutea); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@puiutea -
Bun material, dar imi pare rau de ceva. Uite si tu ce inseamna vremea si cum te poate da peste cap... Wrong time good place . Noi am fost pe Cheile Latoritei anul trecut pe 14 iunie, deci putin mai devreme ca voi calendaristic vorbind, dar nu am avut absolut nici o problema cu drumuri inundate, sleauri si alte alea cum ati patit voi acum.
Abia ca Latorita avea apa putina, ai vazut in pozele mele piscina aia naturala pe care am descoperit-o noi acolo. Banuiesc ca acum era inghitita de ape. Pacat...
Asa ca trebuie sa mai dati o tura mai pe "seceta"
Nu-i vina mea sau a lui Marocanu21 sau a lui dom' Traian ca tu te-ai dus acolo pe post de Rain Man. Cand am fost noi am avut vreme buna
Da' macar v-ati ales cu o portie de peisaje salbatice de vis
@puiutea - Am reusit sa termin ce era de citit, de privit poze, de votat si articolul si pozele si nu ma rabda inima sa nu va cert. Cum puteti nimeri, intr-un singur concediu, atatea locuri deosebite? Nu vi se pare un abuz? Uitandu-ma pe poze, incercam sa recunosc vre-un loc care mi-a ramas in minte din scurta abatere de la traseu, intr-o excusie cu un grup de la un liceu din Branesti. Chiar daca au trecut numai 38 de ani de atunci (era in mai 1978) putine amintiri mai am din pacate. Ce imi amintesc este un rau zgomotos pe marginea drumului si barajul de la Petrimanu, pana unde am mers pentru ca nu am putut sa vizitam Hidrocentrala. Si cum festa jucata de neuronul meu nu era de ajuns, un drumet de nadejde, Cristian Tabara, prezenta pe TVR un reportaj din zona Hidrocentralei de la Ciunget. Si acum am mai gasit un vinovat ca nu am mai fost de mult pe Valea Latoritei. In 2009, cand am fost in concediu la Voineasa, zilnic se organizau excursii cu un microbuz, in diverse locuri : Transfagarasan, Transalpina, Manastiri in nordul Olteniei, pesteri din aceasi zona, etc. In prima zi de concediu excursia era exact la Ciunget, dar eu am citit ca a doua zi este o excursie la Ciunget, asa ca am ramas in statiune. Seara, cand am fost sa vedem O noapte furtunoasa, la sala de spectacole a Hotelului Lotru, unde eram cazati, am citit pe usa punctului turistic ca excursia fusese azi si nu maine cum citisem eu. Asa ca cine doarme nu vede Ciunget-ul. Oricum ceva tot am vazut din pozele dvs. ca si din descrierea facuta si va multumesc!
Cred ca trebuie sa-mi pun neuronul la reconditionat pentru ca sunt sigur ca la ora asta nu sunteti pe Valea Latoritei si ca ati ajuns acasa. Pe unde, cred ca pe Trasfagarasan.
Pana atunci numai bine si calatorii placute!
@vega06 - Păi normal că voi sunteți de vină, voi m-ați tentat, iar eu... sunt cam slab de angel!
A, și mai aveți o vină : de ce nu mi-ați cântat "Creedence Clearwater Revival: Who'll Stop The Rain"?
Și da, m-aș mai duce, de multe ori încă! Poate ar fi trebuit să-mi iau inima în proteză și, la întoarcere, să revin pe recent deschisul Transfăgărășan! Dar mi s-a părut prea riscant, și nici nu eram singur, mai răspundeam de încă 2 persoane!
Mulțumesc pentru ecou și vot!
@liviu49 - Nu le-am nimerit deloc, chiar! Trei luni am bibilit pe AFA, pe hărți, pe toate alea, schimbând și iar căutând!
Oricum nu am făcut tot ce se putea, am trecut pe lângă multe obiective, ca să le vedem pe toate, ne-ar fi luat 22 de zile, nu 12!
Ți da, am vrut, normal, să ne întoarcem pe Transfăgărășan, abea se deschisese, dar, după puhoaiele întâlnite ar fi fost - zic eu - o inconștiență să forțez lucrurile mai mult! Și ala am avut, cred, destul noroc!
Multă sănătate!
Felicitări că ai ales să vizitezi Cheile Latoriţei, influenţat, într-un fel, şi de reviewul meu (vezi ce ce modest pot să fiu? ) Eu le-am vizitat de două ori, am urcat cu maşina pană la Lacul Galbenu, am facut un traseu pe la coada lacului (prin apă) şi ne-am bucurat mult de frumuseţea sălbatică a locului.
@traian. leuca - Mulțumesc pentru inspirație, vot și cuvintele frumoase! Multă sănătate!
@puiutea -
”voi m-ați tentat, iar eu... sunt cam slab de angel !
Pai angelul tau radios trebuia sa te sfatuiasca sa mergi prin coclaurii aia undeva prin iulie-august, ca el vedea mai bine vremea d’acolo de sus de unde-si face veacul
Si cinstit acum, era tardiva intrebarea lui Creedence - who'll stop the rain ? - atata vreme cat jocurile erau deja facute. Stiai inaine de plecare ca se anuntase pentru iunie o vreme extrem de schimbatoare si cu en-spe mii de coduri de furtuna care mai de care mai colorate. Da’ tu nu si nu... Am zis ca plecam – Plecam !
Asa se face ca acu’ n-ai decat sa te iei de mana cu Safta Radu, primul si oficialul Rain Man de pe AFA
@vega06: După vreo 3 luni de muncit la traseu, plus că muream de plictiseală, aş fi plecat şi pe viscol!
Am văzut vremea, am amânat primele două cazări cu 3 zile, gata, mă mâncau tălpile! In august plecăm la gârlă, la bulgari, dar până atunci?
Aşa că... am plecat, şi nu -mi pare rău!
@vega06: si eu am fost de curand. am prins vreme rea. (...)
@simionnemes: dacă ai fost într-adevăr, ne-am bucura să citim impresiile tale scrise ca articol nou.
Am aprecia totuși să nu mai insiști în a promova acel sait. Mulțumim.
@simionnemes:
Pe Cheile Latoritei vremea buna este o loterie. Eu am fost acolo de 3 ori si de fiecare data am prins si cate o ploicica. In general la munte, dar in special aici in Cheile Latoritei vremea este extrem, extrem de schimbatoare.
Ce a fost bine, a fost ca ploile au fost scurte si violente, dupa care cerul s-a curatat de orice firisor de nor si daca n-ai fi vazut siroaiele de apa de pe drum, n-ai fi crezut ce potop fusese cu cateva minute mai devreme
Asadar prognozele meteo pentru aceasta zona nu prea "tin" dupa parerea mea
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2023 Pe Valea Latoriței, colțul de rai vâlcean — scris în 05.11.23 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Aug.2022 Pe carari de munte in zona Malaia, Cheile Latoritei — scris în 20.08.22 de raducondurache din SFANTU GHEORGHE - RECOMANDĂ
- Jul.2020 Măreția naturii în Cheile Latoriței — scris în 18.10.20 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Valea Latoritei si Muntii Capatanii – spectacol linistit (II) — scris în 03.07.19 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Valea Latoritei si Muntii Capatanii – spectacol linistit (I) — scris în 02.07.19 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2017 Prin sălbăticia Văii Latoriţei — scris în 18.07.17 de cerdefurtuna din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2017 Două lacuri din mijlocul munților — scris în 20.11.17 de zlatna din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ