VAMA VECHE demult, acum si... povestea ce o ascunde.

TIPĂREȘTE

Rog ilustratie muzicala Gnarls Barkley - Crazy

http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/gnarls-barkley-crazy-7

done (notă webmaster

--

Vama Veche… doua cuvinte care pentru putini inseamna atat de mult, iar pentru cei mai multi inseamna putin sau absolut nimic. Daca ati dat click pe acel titlu, ce anunta o poveste, atunci cu siguranta faceti parte dintre cei putini sau doar sunteti niste oameni curiosi :). Indiferent in ce categorie va incadrati, nu conteaza prea mult fiindca vorbim despre un loc special mie si desi nu am incheiat inca nici macar a treia propozitie din acest mic rewiew, simt ca o sa iasa cel mai frumos lucru scris de mine pana acum, garantat va fi o poveste frumoasa si parcurgerea ei va fi un castig pentru cititor, oricine ar fi el. Sper sa am atata inspiratie sa pot reda cel putin pe sfert din cat mi-a oferit mie locul asta... prin urmare ca sa putem continua impreuna, va cer putin mai multa rabdare, decat de obicei, fiindca povestea se intinde pe multi ani, foarte multi ani as zice eu.

Zilele trecute ma plictiseam si rasfoiam pe site, la intamplare diverse review-uri. Sincer nu stiu de ce dar nu mi-am inchipuit ca cineva ar fi putut scrie si despre Vama Veche. Am citit toate cele sapte rewiew-uri, am vazut pozele si mi-am zis... ,,asta nu e locul pe care il stiu eu ‘’ prea multe locuri negative acolo. Asa ca mi-am propus sa facem o scurta sau ma rog... mai lunga calatorie in acest mic sat de pescari, lung de nici cateva sute de metrii. Adevarul este ca pe cat de mic este, incredibil cum acest loc ascunde mii de povesti, a legat mii de prietenii si iubiri de o vara sau de ce nu de o viata.

Din pacate sunt prea tanar sa fi ajuns atunci cand era locul intelectualilor boemi din anii 90’ si din fericire nu sunt nici chiar asa de tanar sa nu fi prins inceputul sfarsitului acestui loc. Sfarsit care odata instalat, a mai pastrat din aerul atat de special si unic in Roamania, aer ce a disparut, treptat de-a lungul anilor ce au trecut peste acest loc.

Pînă în 1990, în Vama Veche veneau oameni care căutau liniştea, izolarea, refugiul în natură şi evaziunea dintr-o realitate urbană cenuşie. Artiştii, scriitorii, muzicienii, actorii, tinerii nonconformişti şi cetăţenii străini care populau zona au atras într-o primă fază o categorie de „spectatori“ adiacentă lor prin preocupări şi atitudine. Vestea că în Vamă se întîmplă ceva deosebit se răspîndise la nivelul întregii ţări, aparitia trupei cu acelas nume, libertatea de exprimare cat si ideea de ceva nou, liber si nonconformist, au atras aici cat mai multa lume. In prima faza au venit tot oameni care impartaseau aceleasi idei si principii. Aici se formase un nucleu al libertatii, culorii si expresivitatii umane, oameni liberi, nudismul fiind vazut ca o forma de eliberare cotidiana, oameni ,,colorati’’ si mult diferiti de ceea ce vazusem eu pana atunci, pentru care o plaja, o bere ieftina, un cort, o chitara, un foc pe plaja si multi, multi prieteni, era vacanta de vara perfecta. Lipsa utilitatilor, spatilor de cazare si conditiilor extra, a tinut acest loc departe de multime, oamenii cu familii si nu numai, oprindu-se in 2 Mai. Binenteles ca dupa revolutie, legi noi, viziuni noi... micii intreprinzatori nu au asteptat prea mult pana si-au facut aparitia si in acest ultim loc neatins inca de civilizatie.

Ei bine, timpul trece repede si... am ajuns aproape de anii 2000, aici reintra in scena, subsemnatul, pe atunci student in primul an care mai fusese odata fara parinti, cu cortul in Mamaia, dupa ce luase bac-ul :). Nu mai stiu exact prin ce imprejurari am ajuns eu in trenul spre Vama Veche langa un tip cu o creasta portocalie pe cap dar... important este ca eram in acel tren si mai aveam mult pana acolo, la destinatie. Eram deabia in dreptul Fetesti-ului si mergeam 2 baieti cu 4 colege iar pe drum am intrebat ce e prin vama asta ca eu nu prea stiam nimic despre acest loc. Ce raspunsuri am auzit de la baiatul cu creasta ne-au ingrozit... ,,pai e misto tare ma, se bea, se f... te, lumea se distreaza pe acolo la maxim’’ ce cautam noi niste tocilari pe acolo nu stiu, da oricum baiatul parea foarte incantat si am zis ca incercarea moarte nu are, eram deja in tren, desi nu ma vedeam gasindu-mi un loc in peisajul descris de el.

Aaaa... zise baiatul cu creasta ’’ am auzit de la un prieten al unui prieten ca anul trecut a intrat o tipa peste el la toaleta si i-a propus sa faca sex... si el a aceptat... daa ma, e adevarat. Se anunta, deja ca ne apropiem de Constanta, iar eu devenisem deja foarte foarte nerabdator sa ajung acolo cu intentia de a sta mai mult pe la toalete :).

Ce placut este sa scrii despre locuri frumoase, se termina si a doua pagina A4 si nici macar nu am ajuns in Vama, in ritmul asta risc sa imi pierd cititorii pe drum, prin urmare sarim peste microbuzul din Mangalia plin cu rokeri de avem impresia ca merg la un mare concert rock si ajungem sa coboram din el. Soferul o calca si face cale intoarsa sa mai aduca musterii dornici de distractii, iar noi o luam incet la vale pe o strada prafuita la capatul careia se vedea marea. Pe drum in partea stanga cateva baruri improvizate cu stuf si banci de lemn, unul plin cu rokeri unul mai negru si pletos ca altul, motociclete parcate in fata, pe strada oameni imbracati in niste toge de in, care mai de care mai ciudat. Sincer a fost prima oara in viata mea cand m-am simtit ca intr-un film american, un western amestecat cu un film hippy din anii 70, nu as fi crezut ca exista un loc, la noi in Romania cu atatia oameni atat de diferiti stransi intr-un spatiu atat de mic.

Dupa ce ne-am asezat cortul pe plaja... da, pe plaja si era pentru prima oara cand puteam sa fac asta, mi-a parut incredibil ca era voie, plaja mare si aerisita, celelalte corturi erau la mare distanta unul de celalalt. Ca si comparatie, nu pot decat, sa imi amintesc de anul trecut 2012 cand barurile s-au extins atat de mult pe plaja, umbrele, iar plaja pentru corturi a ramas undeva in extremitati, mica si inghesuita, nu am avut loc sa intind cortul iar ca sa reusesc am fost nevoit sa leg sforile de prindere de un alt cort, al vecinului si el depasit de situatie si de microbuzul care inca mai aducea musterii.

Intorcandu-ne la vremurile de demult, pe mine personal nu m-a atras nimic mai mult decat ideea de a petrece cate 10 zile la 2-3 metrii de mare, in natura si singurul zgomot sa fie cel al marii, zgomot care de fiecare data il mai auzeam si acasa, pentru inca cateva zile. Intodeauna am exagerat putin si eu eram cel din prima linie cu cortul cel mai aproape de apa, binenteles ca in 10 zile era imposibil sa nu se ,,supere’’ marea si dimineata sa ma trezesc cu ea in cort... cerandu-si dreptul si de fiecare data l-am mutat, dar nu m-am invatat niciodata minte. Eu, om care locuieste la bloc intr-un oras mare si poluat, pentru mine sa pot sta cateva zile numai afara, aparat de ploaie doar de o panza, imi pare cel mai relaxant lucru cu putinta si sincer, cel mai tare hotel de acolo daca mi-ar fi oferit gratis o camera si mancare, as fi refuzat oricand, cu cea mai mare convingere... doar asta fac tot anul, stau intre patru pereti. Aici pot spune ca a fost locul unde m-am simtit cel mai aproape de natura si in special de mare. Nimic nu poate fi mai relaxant decat sa stai cateva zile tu si un cort pe plaja, sa nu ai ce face si sa numeri nisip, aduni scoici... nu stiu cati stiu asta dar Vama Veche si 2 Mai sunt rezervatii naturale protejate, avand cea mai mare fauna si biodiversitate de la Marea Neagra, fiind locurile cu cei mai multi caluti de mare de la noi din tara, am avut norocul sa dau, de cateva ori pe plaja de cativa caluti esuati, pe care i-am aruncat inapoi in mare. Nu stiu daca in alta parte este la fel dar aici dimineata apa este foarte foarte curata. Pentru amatorii de snokerling, exista zona de unde incepe faleza cu stanci in apa unde dimineata devreme pot fi vazuti o groaza de pesti.

Usor usor... am ajuns si la viata de noapte. Aici sunt foarte multe de spus, prea multe, exagerat de multe :) asa ca nu o sa ma las prada ispitei. Ce se intmapla acolo... ramane acolo, nu de putine ori am auzit vorba asta asa ca nu o sa povestesc despre partea ,,mai libertina a oamenilor’’ si sunetele care se mai aud uneori noaptea :) pe plaja... de la pescarusi binenteles. Pentru mine personal, viata de noapte se rezuma mai mult la stat si numarat stele pe cerul ala cu mii de stele, facut un foc de tabara, baie in mare si acultat/cantat la chitara.

Prima mea seara aici a fost la fel de fascinanta, depasind cu mult, toate traiarile ce le avusesem pana atunci. Dupa lasarea noptii, totul se invarte in jurul Stuff-ului, o chestie care cu greu ii pot spune bar si care ziua nu anunta absolut nimic, fiind aproape gol. Nu stiu cum a reusit sa devina legenda Vamii, dar noaptea devine nucleul locul si parca toti oamenii se strang aici. Totul este pe plaja iar muzica... de acum 12 ani era, unica. Numai muzica veche ce nu am auzit-o nicaieri in alta parte. Iar oamenii... ei bine oamenii pot spune ca erau fascinanti, nici unul nu semana cu altul, tot felul de costume, frizuri, miscari... cu cat erai mai ciudat si mai imbract altfel, dansai mai aiurea, erai mai tare. Toata lumea era prietena cu toata lumea, chiar din prima seara pot spune ca am simtit pe pielea mea asta... se plimba un tip pe acolo cu un bidon de 5 litrii cu vin, un furtun si iti oferea sa bei. Eu unul fac parte din procentul ala covarsitor de mare, dintre persoanele de sex masculin pentru care dansul este chestia aia ce place la fete, doar ca acolo simti ca nu te vede nimeni, iar daca dansezi cat mai prost posibil, cu cat mai prost cu atat mai bine :). A ramas singurul loc unde pot spune ca am reusit sa simt si eu cum e cu treaba asta... iar pentru ceilalti de acolo, sa stai noaptea ametit, pe plaja cu sticla de bere in mana langa cateva sute de persoane la fel de ametite, in boxe sa tipe o melodie antrenanta din anii 60, sa te invartesti uitandu-te la stele pana cazi in nisip, sa te ridici si sa o iei de la capat pana simti ca nu mai poti si te arunci in mare... asa imbracat, ca sa te trezesti si sa incepi din nou fiindca pana dimineata mai este mult. Pentru multi asta este noaptea si distractia perfecta, libertatea pe care nu au mai simtit-o niciodata, in nici un alt loc, nu cluburi, nu fite, nu bani multi ci doar marea, nisipul, muzica buna si stelele de pe cerul senin. Cam astea sunt cuvintele ce definesc noptile de vara din Vama Veche. Totul tine pana la rasarit, unde traditia nescrisa a locului spune ca e bine sa faci macar o data o baie... si sunt multi pe care rasaritul ii gaseste in apa aia... brrrr. Dupa ce soarele iese din mare... distractia s-a terminat, lesinatii sunt treziti si carati la corturi :), ametitii aia care mai stiu in ce parte au cortul se indreapta spre el, cei mai norocosi il gasesc, sunt altii care il confunda sau pur si simplu... nu stiu dar eu personal, am gasit de doua ori pe cineva dormind in cortul meu dimineata... cica semanau :)

Pun pariu, ca putini dintre voi stiti ca Vama Veche ocupa locul trei intr-un top al destinatiilor care merita sa fie vizitate la Marea Neagra realizat de publicatia britanica The Guardian in 2008.

Primul loc revenea statiunii ucrainiene KaZantip, din insula Crimeea. Aici turistii pot practica surf sau pot participa la cel mai lung festival mondial de muzica tehno si electronica, noteaza publicatia. Locul secund este ocupat de orasul bulgaresc Nessebar unde se gasesc biserici din secolul al XIV-lea, casute din lemn si piete mici.

In ceea ce priveste Vama Veche, The Guardian o descrie ca pe o oaza culturala pentru intelectuali creata inca din zilele comunismului si tolerata de Nicolae Ceausescu. "Plaja de la Vama Veche pastreaza inca din aerul boem datorita corturilor si barurilor improvizate direct pe nisip, dar si concertelor spontane din fiecare week-end", noteaza publicatia. Ultimele doua pozitii din top 5 sunt ocupate de Amasra din Turcia si de Odessa din Ucraina. Se pare ca si pe afara se stie de atmosfera de aici, nu de putine ori am fost intrebat de pusti englezi si francezi daca am iarba de vanzare :)

Am vorbit pana acum despre partea si timpurile frumoase din Vama Veche, cele descoperite de mine, cand inca locul se chinuia sa ramana aerisit si special. Odata cu trecerea anilor, am fost partas la marea transformare in rau... din ce in ce mai rau. Cred ca si cineva care nu l-a interesat niciodata subiectul a auzit cel putin odata cuvintele... ,,vama a murit’’ sau ,,nu mai e ce a fost’’. Multi nu inteleg sensul lor, ca sa le intelegi ar trebui sa vezi produsul inainte si dupa. Ei bine... odata cu trecerea anilor, locul a inceput sa se aglomereze devenind neancapator, lume multa, pretentii mai mari, facem locuri de cazare... multe. Si asa au inceput si constructile. Cum traim in Romania, locul unde nu prea exista termenul de urbanism si conservare, totul s-a facut dupa cum l-a taiat pe fiecare capul. Grotescul s-a amestecat cu kitch-ul si asa au aparut si hotelurile 2-3 stele, citeam chiar aici pe site un review despre singurul hotel cu piscina cred ca are 3 sau 4 stele (imi scapa numele, de fapt nu cred ca am vrut sa il retin niciodata) iar hotelul era descris ca fiind ,,de poveste ‘’. Daca este prima oara cand ajungi in Vama si vrei sa stai la hotel, atunci da... e de poveste. Insa o poveste de groaza pentru orice vamaiot adevarat... hotel cu piscina... nu pot decat sa va spun ca a fost cea mai injurata constructie din toate timpurile locului ala. Acum ca avem hotel cu piscina... poate veni si pitipoanca cu cocalarul ei sa isi faca si ea poza in Stuff pentru facebook ca e cool de... Si daca tot e cerere de ce sa nu punem niste umbrelute cu sezlong pe jumatate din plaja, asa se sta mai modern acum... ciudatii aia cu corturi de pe plaja, ce sa mai faca? stau si tac.

Dupa toate astea, au aparut numeroase voci si minti iluminate... ,,Sa Salvam Vama Veche’’ si au inceput sa organizeze concerte pentru asta, Folk You (ok in spiritul locului) si Stuff Stock, concerte care nu au facut decat sa aduca si mai multa lume, rauri de lume. Au fost ani in care primaria Limanu a vrut sa interzica camparea pe plaja, dupa numeroase petitii au renuntat dandu-si seama ca pana la urma asta este specificul locului. Dupa ce au vazut ca toata treaba aduce venituri la primarie, totul a fost luat sub atentie speciala, deja Vama Veche era un brand ce trebuia dezvoltat. In ceasul al 12-lea au inceput sa limiteze constructile la 3 etaje, sa se foloseasca mult stuf in constructiile barurilor, totul cu aprobari specile in spiritul peisajului. Deja era mult prea tarziu. Banii au inceput sa conteze, masinile au inceput sa devina mai scumpe, pana la decapotabile, muzica mai comerciala, oamenii aia speciali, cu greu mai vedeai cate unul in multime, au inceput sa dispara, eu unul am inceput sa ma impiedic noaptea pe plaja de sticle de sampanie si salitos... lume din ce in ce mai de proasta claitate, cu greu mai gasesti diferente intre Costinesti si acest loc.

Ceea ce am scris NU se doreste o recomandare a acestui loc, sincer chiar nu recomand nimanui sa mearga pe acolo daca nu are 19 ani si vrea sa se distreze. Am vazut in ultima perioada familii cu copii, nu stiu ce cautau pe acolo dar cu siguranta nu acolo trebuiau sa fie, am vazut oameni la 40-50 de ani care pareau din alt film, un film ce neaparat avea in nume Eforie, Neptun, hotel si mancare. Vama Veche nu este pentru toata lumea, este pentru un anumit tip de oameni si bine ar fi fost sa fi ramas asa, dar din pacate nu a fost sa fie asa.

Daca totusi ajungeti prin acest loc, intamplator, o vizita de o seara/ noapte sau chiar va incapatanati si stai 2-3 zile aici, atunci ar fi cateva lucruri care ar face viata mai frumoasa pentru oricine.

Nu ar trebui ratata o masa la Cherhanaua de la sfarsitul plajei spre 2 Mai, nu sunt preturi deloc mici dar gatirea si servirea pestelui se face in cel mai pescaresc, natural si rustic fel. Pestele este proaspat prins, gustos si ce sa mai... cele cateva poze puse de mine spun totul. Borsul de peste, scrumbie, zargan, rechin, scoici, legume la gratar si mult mujdei... de ce trebuie sa imi amintesc eu iar de treaba asta? Apoi nu ar trebui ratat nici drumul pe dupamiaza/ seara spre 2 Mai, pe malul marii si neaparat pe jos. Dureaza cam o ora si este foarte linistitor, sper sa nu faceti ca multi prieteni de-ai mei si sa plecati cu cate o punga mare de cochilii de melci... ca sunt multe pe acolo, tentant de multe :).

Odata ajunsi in 2 Mai, se poate lua cina acolo si va puteti intoarce cu microbuzul inapoi in Vama Veche, microbuz ce circula pana mai tarziu, in jurul orei 22. O noapte / cateva ore dupa ora 22 in Stuff ar face sa se simta bine pe oricine, indiferent de varsta. Este aproape imposibil sa nu te faca sa dansezi cat de putin. Daca stati cu cortul, nu lasati absolut nimic de valoare nesupravegheat, in ultimii ani multi au venit cu lucruri cu care nu au mai si plecat.

Si... ca ultima recomandare am lasat-o la sfarsit fiindca nu poate fi decat un rasarit. Chiar daca a fost o noapte lunga faceti un efort si mergeti intr-o mica plimbare inainte de rasarit. Nu uitati aparatul si va garantez ca o sa va incarce mult mai mult decat orele sacrificate pentru trezirea asta. Aerul rece, briza si lumina de dimineata sunt unice. Exact la rasarit scot pescarii plasele cu peste, iar la aproximativ 15 minute dupa ajung cu barca la mal. Daca a fost o zi cu noroc pentru ei, poate fi o experienta placuta si uitati-va bine prin apa ramasa in barca, de multe ori raman caluti de mare pe acolo. Daca mai sunt inca vii, grabiti-va sa ii eliberati inapoi in mare... atentie la pescarusi... sunt mai ceva decat vulturii :)

Ca sa tragem o concluzie, Vama Veche a fost demult demult ceva remarcabil, un loc pe care multi nu l-au constientizat decat dupa ce s-a dus, nu cred sa se mai repete pe undeva acest fenomen aparut si disparut absolut intamplator, dureros de natural. Din pacate si din fericire, tot ce auziti de rau despre acest loc controversat, este adevarat si la fel de bine tot ce auziti de bine este tot adevarat. Asta este farmecul acestui loc. Unii pot pleca de acolo dupa o prima vizita speriati de atatia ,,depravati’’ iar la fel de bine altii pot pleca fascinati... depinde numai de perceptia si ochii privitorului. Se spune ca adevaratele povesti de dragoste nu au final, din pacate nu este adevarat, eu ma gandesc serios sa renunt la acest loc unde nu mai regasesc nimic din ce a fost. Dupa 12 ani in care nu am lipsit in nici un an, din pacate vara ce vine, vama veche nu mai apare in nici un plan. Ma bucur ca am cunoscut-o, imi pare rau ca o parasesc dar asta este, nimeni nu este nemuritor, a venit si radul ei sa moara. Din pacate nu a fost o poveste cu happy end, dar sper ca lectura ei sa mai imbogateasca putin viziunea cititorului cu inca un loc sau mai degraba cu parcusul lui prin deja istorie.

Ca si completare la mica mea poveste, mai gasiti si pozele alaturate ei. Sunt poze facute de-a lungul a 9-12 ani, unele cu cateva aparate foarte ieftine, mai inainte de ele nu mi-am permis un aparat digital si am pierdut cateva lucruri ce au disparut de mult. Cel mai mare regret al meu este ca in naivitatea mea, multi ani, de fapt aproape toti anii am vanat cel mai frumos rasarit si tot ce a insemnat el, insa de fapt, cel mai frumos subiect pentru un fotograf erau oamenii aia atat de speciali. Daca acum 14 ani erau ceva normal, anul trecut nu am mai vazut aproape nici unul, nu stiu unde au disparut si unde merg ei acum dar un fotograf priceput ar fi putut castiga cateva concursuri cu cateva portrete de aici. Nu ramane decat sa ma multumesc cu rasariturile mele care nici astea nu au fost usor de prins, una din doua treziri la ora 5 sunt ratate din cauza norilor, prin urmare cu cateva exceptii, in vacanta m-am trezit muuult mai devreme decat in orice zi de lucru. Dar a meritat zic si sper eu, concluzia la care am ajuns dupa cel putin 50 de rasarituri, este ca desi soarele rasare in fiecare zi din aclas loc, esti pe aceeasi plaja, acelas peisaj... absolut nici un rasarit nu semana cu altul.

Va multumesc pentru lectura, nu stiu daca am reusit sa aduc in aceste randuri, adevarata atmosfera care este si mai ales a fost, povestea acestui loc, insa m-am straduit si cred ca m-am aproapiat foarte mult de ce am intentionat. Cei care au ajuns pana la acest rand, cred ca sunt niste oameni rabdatori sau... sper eu ca i-a prins povestea :)

Nu pot decat sa va doresc vacante insorite...

PS. Desi toti anii astia nu am scapat din ochi toaletele, cu durere si sinceritate va marturisesc ca nu s-a intamplat absolut nimic, nici o tipa nu mi-a facut nici o propunere, ca sa ma simt si eu implinit cu ceva. Asa ca nu stiu ce sa zic, inca il banuiesc pe baiatul cu creasta portocalie ca ne-a aburit... sau mai degraba prietenul prietenului lui... sau poate nu :).

---

VIZUALIZĂRI: 8275 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI