La pomul laudat

TIPĂREȘTE

In 2014, am fost cu copiii la salina de la Ocnele Mari, la 12 km de Rm Valcea.

Anul asta, am zis sa ma aventurez mai departe, sa vedem si noi minunea amenajata la Turda cu fonduri europene.

Ne-am dus, pe drept spus, la pomul laudat cu sacul. Salina s-a dovedit a fi mult mai mica atat decat cea de la Slanic (acelasi tip de galerie, cu pereti foarte inalti), si decat cea de la Ocnele Mari (cu tavan jos) si, tocmai fiind mica, foarte aglomerata. Asta, in conditiile in care, sunt sigura, in perioada concediilor de vara este de 5 ori mai aglomerata.

Accesul se face printr-un tunel accesibil atat pe la vechea intrare (Turda), cat si prin cea nou amenajata (zona Durgau), tunel lung de aproximativ 900 m (intre cele doua capete). La aprox. 200 m de Durgau si 700 de intrarea veche, sunt treptele de acces catre liftul care coboara in salina propriu-zisa. Sunt doua accese pe scari, unul mai dificil decat celalalt, din cauza pantei foarte mari a scarii (sunt foarte, foarte abrupte), treptelor foarte inguste, foarte tocite, cu depuneri de sare si alunecoase. Cam un etaj jumatate-doua de coborat. In mod sigur, acestea nu au fost destinate publicului larg, ci lucratorilor la ocna.

Liftul are o capacitate de 7 persoane pe tura, urca si coboara si ofera o priveliste panoramica. Alternativa la a astepta 10-12 minute la lift (o zi de duminica, in aprilie, final de vacanta scolareasca, aglomeratie medie spre slaba) sunt cele 13 etaje de scari.

Acest lift coboara pana la primul nivel al salinei, unde se gasesc toalete (amenajate modern, dar murdare) si cateva alternative de petrecere a timpului: mini-golf, tenis de masa, badminton (echipament inchiriat din salina), o roata panoramica (5 lei tura pentru orice individ cu varsta peste 3 ani), un loc cu tobogane pentru copii (gratuit). Bancile sunt complet insuficiente si supra-aglomerate. Un punct de vanzare de suveniruri si alte doua puncte de informatii/inchierieri echipamente.

Liftul care coboara la ultimul nivel (alte 13 etaje, din cate se pare) nu duce mai mult de 4 persoane o data, dar este mai liber. Jos, se afla un lac cu apa sarata, peste care sunt amenajate pasarele si foisoare din lemn. Pe lac se pot face plimbari cu barca, inchiriata de la punctul special amenajat.

Pentru mine, cum spuneam, aceasta salina s-a dovedit a fi pomul laudat degeaba. Cu doi copii (dintre care unul de doi ani), accesul este foarte complicat - cel mare a alunecat, pentru cea mica, a trebuit carucior: cara copil in brate pe scari, lasa-l la lift, intoarce-te dupa carucior.

In interior, CONSUMUL DE ALIMENTE si bauturi alcoolice este interzis, pasibil de amenda de la 2 la 400 de lei. Alcoolul inteleg, dar mancarea... ? Mai ales ca nici n-ai de unde cumpara nimic, or, daca stai acolo 3-4 ore, mai ales cu copii, e posibil sa fie nevoie sa bagi ceva in gura.

Si bine ca sunt interzise alimentele, dar TOATA, absolut toata lucrarea in lemn de la nivelul inferior, cel cu lacul - pasarele, balustrade, foisor - sunt pline, pline de inscriptii adaugate de vizitatori care cu ce-a putut - pix, carioca, marker, creion. "Hai Petrolul, Hai Steaua, Gica+Lory forever", ba chiar, ca sa nu credeti ca numai ai nostri sunt creativi, si ceva lozinci cu caractere slavone. Impresia e de toata jena si ma-ntreb: angajatii salinei chiar n-au vazut pe nici unul mazgalind pe acolo?! Sau o fi fost un concurs, acum incheiat, cine acopera spatiul mai eficient cu asemenea "grafitti"... ?

Dincolo, la locul de joaca, mai sa te calci pe picioare cu multimea de parinti si copii, parinti care, in absenta bancilor, stau atarnati care pe unde poate.

Mie, uneia, nu mi s-a parut deloc la inaltimea reclamei care i se face. In afara liftului, a rotii panoramice si a iluminatului, nu vad unde e investitia atat de spectaculoasa.

Pe langa faptul ca sunt sase ore din Bucuresti pana acolo (pe care am fost dispusa sa le fac, cu conditia sa am un acces si conditii adecvate pentru copii), nu vad nici un motiv pentru care as alege aceasta salina. E drept, singurul punct pozitiv pe care l-as acorda in comparatie cu celelalte doua saline pe care le-am vizitat ar fi faptul ca punctul de intrare arata mult mai civilizat - la Slanic, e o casa de bilete afara, te bate vantul, ploaia, soarele, dupa anotimp; la Ocnele Mari, traseul cu microbuzul prin exploatarea de sare nu e tocmai o priveliste pe care s-o cauti.

Motivele de mai sus, dar si lipsa optiunilor decente de cazare in Turda, m-au facut sa fac stanga imprejur si inca vreo 350 km inapoi, pana la Ramnicu Valcea.

Spunand "optiuni decente", ma refer la faptul ca ofertele de cazare din Turda includ un hotel mai cu staif (Printul Vanator, in centru), altele cateva (Pallace Turda, sau Ariesul) mediocre si multe pensiuni/case de oaspeti, care se inchiriaza cu "bucataria complet utilata, acces la gratar blabla", variante care pe mine nu ma incanta deloc. Nu ofera nici macar mic-dejun, iar pentru restul meselor, ai optiunea unor comenzi la catering, care si acelea functioneaza de luni pana vineri.

Iar pensiunea pe care, cu asteptari nejustificate, am ales-o, s-a dovedit a fi de neacceptat pentru mine, am aratat intr-un review separat de ce si cum - vezi impresii.

Concluzia, cum spuneam, e ca am revenit la Ramnicu Valcea, unde am facut in fiecare zi 12 km pana la Ocnele Mari, unde accesul in mina se face cu un microbuz care traverseaza santierul exploatarii saline, insa galeria este mult mai mare si amenajata placut, chiar fara investitie europeana. Poate un comentariu separat, cu alta ocazie, dedicat acesteia.

Se pare, insa, ca Turda este singura salina aflata sub coordonarea Municipalitatii, in timp ce celelalte sunt in administrarea Salrom.

Salina este de vizitat, mai ales daca n-ati mai vazut alte atare amenajari inainte. Altfel, nu e mai spectaculoasa, sau mai agreabila decat celelalte pe care le-am vazut, e absolut comparabila.

---

VIZUALIZĂRI: 4216 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI