Transalpina si Parang la superlativ

TIPĂREȘTE

Pasionati de drumetii montane ne doream sa ajungem si in Parang. Pot spune ca asfaltarea Transalpinei a facut sa ne indeplinim acest gand mai repede decat speram.

Transalpina, cea mai inalta sosea din Romania a devenit, de cand se tot vorbeste de asfaltarea ei, un cuvant tot mai des rostit si un drum ravnit de multi pentru a fi strabatut.

Ca a fost construita de armatele romane, de nemti sau de regale Carol al II-lea cum gasim la o cautare pe internet despre Transalpina, cert este ca ea figura pe harti ca drum national 67C ce face legatura intre Ardeal si Oltenia. Astfel, asa cum povestea si o colega de-a mea, multi s-au trezit pe acest drum, plin de gropi, fara semnal la telefon, pe unde rar trecea cineva pe langa ei, dar despre care apoi povesteau ca despre o aventura si nu uitau sa laude peisajele salbatice dar de o frumusete nemaintalnita a muntilor Parang.

Stiu ca existau straini, mai mult nemti, care veneau special in tara pentru acest traseu salbatic si frumusetea din jur.

Acum prin asfaltarea acestui drum ni s-au deschis portile spre locuri doar visate, neatinse, avem acces la peisaje mirifice, la aer pur si mai usor la traseele montane. Sper sa ne bucuram cu totii de aceste locuri frumoase, sa nu ne para rau peste putin timp ca un al colt de natura pura a fost sacrificat prin ajungerea “civilizatiei” aici. Pentru asta trebuie sa avem grija cu totii de natura.

Nu pot sa ma laud ca am facut Transalpina toata, eu zic ca am facut doua treimi, de la Novaci la Obarsia Lotrului, astfel am vazut cea mai frumoasa si mai spectaculoasa parte, din cate am inteles, Ranca – Obarsia Lotrului.

Nu aveam planificat acest drum pentru acum, dar l-am intalnit pe un amic de drumetii chiar in fata blocului meu, venind din parc unde spunea el “m-am antrenat pentru Parang”. Nu stiu cum dar ne scapase acest traseu desi iesim destul de des cu ei pe munte, dar cum am aflat am si stabilit amanuntele despre tura in Parang si Transalpina.

Plecarea a fost la jumatatea lunii iulie prin Pitesti – Ramnicu Valcea – Horezu – Polovragi –Baia de Fier – Novaci – Ranca, prima zi, cu vizitarea catorva obiective turistice in drum si cazare la Ranca.

Cei 18 km parcursi din Transalpina de la Novaci pana la Ranca au fost parcursi fara probleme. De acest lucru eram sigura si de la fiica mea care merge ce cativa ani la Ranca la casa de vacanta a unui prieten si niciodata nu au fost probleme cu drumul, acesta fiind asfaltat de ani buni.

Soseaua marcata, parapeti pe marginea drumului, serpentine usoare si peisaje frumoase ne-au insotit pana la Ranca.

Dar de aici incolo incepea ce era mai frumos, partea spectaculoasa a Transalpinei si parcurgerea primelor noastre trasee in Parang. Nu ne propusesem cine stie ce trasee avand in vedere ca aveam de admirat si Transalpina.

Am plecat de la Ranca dimineata la ora 7 si jumatate. Desi seara admirasem in voie vf. Papusa acum se lasa cu greu vazut din cauza cetei.

De la Ranca pana in puncul cel mai inalt al soselei, Pasul Urdele (2145m) peisajul este cu totul diferit de ce vazusem din Novaci pana la Ranca.

Acum soseaua urca tot mai mult in serpentine, lipsesc parapetii, indicatoarele si marcajul de pe sosea. In unele locuri, pe dreapta, peretii versantilor au fost escavati pentru a largi soseaua iar pietrele de pe iei se pravalesc in santul de scurgere al apei, din marginea soselei. Ceata deasa ne face sa inaintam greu avand in vedere ca sunt curbe nesemnalizate iar lipsa marcajului de pe sosea ne face sa le ghicim doar.

Avem noroc ca ceata incepe sa se ridice. Oprim si parcam pe dreapta langa indicatorul cu marcaj pentru Lacul Petrimanu. De aici pornim pentru a urca pe vf. Papusa (2134m). Aerul tare si rece ne trezeste pe loc. Suntem pentru prima data in Parang si inca speram intr-o zi buna pentru a ne putea bucura de frumusetea locului. Pana pe vf. Papusa nu avem mult de urcat, 30-40 de minute, dar ceata s-a lasat din nou. Banuiam doar ca am ajuns si incercam sa gasim o borna, ceva care sa marcheze varful cand ceata s-a ridicat iar. Atunci am admirat Ranca de sus, am cuprins cu privirea zarile, am facut fotografii (cine a putut ca eu mi-am uitat acumulatorii acasa si ce aveam in aparat aproape ii consumasem in prima zi, din cand in cand mai ma lasa sa fac cate o fotografie). Turmele de mioare isi fac si ele aparitia. Imaginile imi aminteau de muntii Fagaras, caldari adanci, culmi nesfarsite si locuri putin umblate se lasa acum privite.

Ajunsi la masini pornim din nou urcusul spre pasul Urdele in care ajungem in scurt timp. Aici toata lumea se opreste si admira. Sa admiri peisajul acesta chiar merita. Noi oprim putin mai jos. De aici, pe partea stanga, porneste traseul banda rosie ce urmeaza traseul de creasta din Parang.

Asta ne doream, sa admiram muntele de pe sosea apoi sa-l simtim sub picioare, sa-i calcam cararile. Din sosea am coborat putin apoi am inceput urcusul nu prea greu pe varful Iezer (2157m). O cruce pe varf ne aminteste ca aici si-a pierdut viata o studenta. Din varf coboram in saua Iezer (2099m) iar in fata noastra se inalta semet vf. Mohoru (2337m) despre care se spune ca este barometrul din Parang. Cuvantul de ordine acum este “ceata” de aceea nu urcam direct pe varf ci mergem pe poteca marcata care ocoleste muntele, in speranta ca ceata se va risipi. Ajunsi in saua Mohorului (2150m) norii rautacioasi incep sa se scuture peste noi. Acum macar vedem ceva in zare dar varful tot se incapataneaza sa se arate. Daca aveam noroc de timp frumos de pe varful Mohorul am fi vazut Ranca, muntii Capatinii, Lotrului si chiar o parte din creasta Fagarasului.

Se pare ca Parangul ne vrea alta data. In timp ce ne intoarcem spre Transalpina cerul se lumineaza de-abinelea. Ajunsi in pasul Muntinu soarele lumineaza crestele, norii albi deseneaza forme frumoase pe cerul albastru, e superb. Recomand tuturor o oprire aici. Ai o panorama la 360 grade a muntilor, creste semete, caldari adanci, soseaua serpuind, turme de oi, flori multicolore si aerul pur al inaltimilor.

Privind inapoi se vede in stanga pasul Urdele si vf. Urdele (2228m) iar in dreapta facadnu-ne parca in ciuda se vede clar vf. Mohoru si vf. Iezer. In fata avem muntii Latoritei iar in spatele lor, in departare, se vad muntii Lotrului iar la stanga muntii Sureanu.

Pana la Obarsia Lotrului unde se sfarseste drumul nostru pe Transalpina suntem insoti de aceleasi peisaje frumoase. La trecerea podului peste Lotru am dat peste o portiune mica neasfaltata iar brazii erau plini de praf datorita betonierei din apropiere ce deserveste lucrarile la sosea.

Transalpina - mi-a placut, mi-a placut.

Parang – i-am vazut frumusetea si salbaticia atat cat am putut sa-i calc cararile, i-am vazut masivitatea din Pasul Urdele si Muntinu care-l face sa semene mult cu Fagarasul dar nu am reusit sa-i vad lacurile care il fac sa semene cu Retezatul, asa ca trebuie sa revin.

Intoarcerea acasa am facut-o de la Obarsia Lotrului prin Voineasa – Brezoi – Ramnicu Valcea – Bucuresti. Drumul de la Obarsia Lotrului la Brezoi, pe valea Lotrului, mi-a placut foarte mult. Lacul Vidra, statiunea Voineasa, lacul Malaia, lacul Bradisor, paduri nesfarsite ce se intind de pe versanti pana la luciul apei si crestele muntilor care se lasa din cand in cand privite fac ca acest traseu sa fie o adevarata placere.

Soseaua este pe alocuri in reparatii dar in general este buna.

Dupa Voineasa intalnim si locuri unde padurile au fost defrisate, acum intelegand stirile cum ca drumul spre Voineasa a fost blocat de caderile de pietre de pe stanci.

Am facut siTransfagarasanu si Transalpina si nu mi-as pierde timpul facand comparatii, merita sa le parcurgem pe amandoua la fel de mult, avem ce vedea, avem de ce ne bucura.

Daca as avea un sfat acela ar fi acela sa circulati cu prudenta pe Transalpina pentru ca mai este de lucru la semnalizari, marcaje, parapeti, parcari, iar vremea la acea altitudine este foarte capricioasa.

In rest, calatorie placuta!

---

VIZUALIZĂRI: 3181 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI