Un sat dambovitean situat la poalele Muntilor Leaota - Pucheni

TIPĂREȘTE

Sfarsit de octombrie... Culorile toamnei au pus deja stapanire pe parcurile din apropiere. Primesc o invitatie de a petrece sfarsitul de saptamana in mijlocul naturii intr-un loc inconjurat de dealuri impadurite dar si de muntii aflati si ei in apropiere, intr-o zona care nu e prea departe de Bucuresti. Este un loc foarte frumos aflat in Subcarpatii Ialomitei, si de unde Muntii Leaota se zaresc in toata maretia lor.

Aici printr-o intimplare o familie de prieteni si-a cumparat o casa taraneasca, cu loc cu tot, muncind apoi vreme de ceva timp sa o amenajeze intr-o frumoasa locuinta de vacanta inconjurata de o gradina plina de flori si arbori printre care se zbenguie in voie veveritele iar alaturi un paraias curge vioi.

In timp, bucurosi de izolarea si frumusetea locurilor prietenii nostrii au reusit sa mai atraga si alti oraseni in a-si cumpara loturi de teren si mici casute in zona, aflate la un anumit moment la discretie. Asa a ajuns si sora mea sa-si cumpere o foarte veche casa musceleana, e drept inca nu foarte locuibila situata insa la baza unui "deal" care face parte din proprietate, plin de pomi fructiferi si mesteceni, prin mijlocului caruia curge si un mic izvor care asigura apa rece, potabila.

Ca sa ajungi in varful dealului lor trebuie sa urci binisor dar maretia spectacolului este pe masura. Zaresti Muntii Leaota si nici macar o constructie omeneasca cu exceptia varfului casei lor nu-ti umbreste peisajul din padurea de mesteceni. Doar varfuri de dealuri impadurite, in culorile galben-aramiu ale toamnei. Am prins un apus de soare de neuitat de pe acest deal iar iarna o ninsoare teribila. In aceste locuri frumoase situate cam la 600-700 metri altitudine la fiecare sfarsit de saptamana cei apropiati mie fug atat de dogoarea soarelui in vara cat si de poluarea si zgomotul orasului in restul anotimpurilor.

Urci pe dealul cum ii zic eu, aflat acum in posesia sorei mele si a familiei ei si intre mesteceni si conifere poti medita in voie fara a fi deranjat de cineva. Mai jos pomii fructiferi-meri, peri, pruni, ciresi, visini dau roade permanent iar zmeura si ciupercile culese pe "domeniul" lor sunt un rasfat. Se vede lucrul asta si pe expresia fetelor lor sunt mult mai relaxati, permanet bronzati si cu alt chef de viata. E locul lor pe care ei incearca (in special casa) sa-l amenajeze si eventual peste timp la pensionare sa se retraga aici.

Drumul pana acolo este accesibil, soseaua nu este aglomerata si distanta relativ mica, de circa 120 km. Mergi spre Targoviste, treci apoi printre localitati unde in fata portilor taranii vand renumitele mere de Voinesti dar si alte fructe, legume, oua, branza, miere, flori etc... Drumul este pitoresc si destul de bun in prima parte a lui. O data ajunsi la Malu cu Flori vei coti spre stanga si vei mai merge circa 10-15 km pina in comuna Pucheni, locul de care v-am scris.

Din pacate, localitatea a devenit cunoscuta pe plan national in primavara cand o alunecare mai mare de teren a izolat complet locul. Problema a fost rezolvata destul de rapid si acest lucru a permis reluarea circulatiei inclusiv cu autoturismele.

Revenind la localitate ea se afla la circa 45 km de Targoviste, in Nordul jud. Dambovita foarte aproape de "granita" cu jud. Arges, numele provenind, dupa cum se povesteste de la capitanul Pucheanu aflat in slujba lui Mihai Viteazu si comandant al unor soldati secui asejati in final pe aceste locuri. Satul a fost insa atestat documentar in anul 1564. Printre marii proprietarii de pamanturi in zona s-au aflat familia Brancoveanu si Eliza Bibescu informatii pe care le-am gasit pe wikipedia.

Locuitorii sai sunt oameni linistiti, harnici si primitori care se ocupa in principal cu cresterea animalelor, satul avand intinse paduri, pasuni si fanete. Aici drumurile principale se termina astfel incat poti faci mici excursii in imprejurimile salbatice (atentie la animalele salbaticie, indeosebi ursi) sau poti incerca expeditii spre Muntii Leaota.

De aici poti face deplasari spre Campulung Muscel insa atentie la iesirea din localitatea Malu cu Flori, soseaua fiind foarte proasta. Drumul urmeaza valea Ialomitei, trece pe langa varful pe care se afla manastirea Cetatuia, printre stanci si printre cheiuri iar raul e involburat si tumultos. Poti sa ajungi spre culoarul Rucar Bran sau spre Campulung Muscel.

Eu am fost in aceste locuri si iarna dar si toamna si-n ambele anotimpuri peisajele sunt frumoase. In plus traditiile populare sunt neatinse iar de sarbatori cetele de colindatori nu vor ocoli casa in care locuiesti. Oamenii sunt cumsecade, sora mea facandu-si cateva prietene printre femeile satului, tanti Adela vecina ei fiind si furnizoarea pricipala de oua, lapte, branza inclusiv pentru noi.

In sat exista si posibilitatea cazarii la un motel cu destul de multe camere sau in micile pensiuni din localitatile aflate in zona de pe soseaua dintre Targoviste si Campulung. Nu l-am zarit insa pe nici-un site desi l-am cunoscut un pic, in trecere pe proprietar.

Localitatea ca de altfel intrega zona are un potential turistic destul de ridicat dar care din pacate ca si in alte numeroase cazuri nu este exploatat cum se cuvine. Poate asa e mai bine pentru noi cei care din cand in cand cautam un loc linistit, mai ascuns si mai salbatic, cu peisaje neschimbate de ani si nu prea departe de orasul Bucuresti.

---

VIZUALIZĂRI: 5410 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI