Prin tara lui “Ozosep” (Tinutul Secuilor)

TIPĂREȘTE

Acest review puteti sa-l luati ca pe-o parodie, ca pe-o melodie sau ca pe-o tragi-comedie turistica, cum va place! Aseara am mancat gulas unguresc si mi-am adus aminte de-o preumblare prin “tara lui Ozosep” sau cum i se mai spune "Szekelyland" sau "Tinutul Secuilor"

Am sa va introduc in atmosfera “Tarii Secuilor” cu-o poezie aproximativa, culeasa din folklorul local…

“No, ascultati voi la mine romani plugari, noi secuii suntem acum minoritari, dar facem la primarie multe sedinte, in care invatam cum sa-i iubim pe romani ca pe fratii nostri mai mari, e drept ca noi scoatem uneori brisca, si eu si Mariska, mai ales dupa o kila de palinka, dar noi nu vrem multe, numai sa lasati la noi limba maghiare, pe care trebuie, musai s-o cunoaste si tot romanu’, fiecare, altfel cum sa ne vorbim intre noi, cu translatoare? , ca io mi-s secui care “nem tudom” prea multe limbi straine si nici ”ozosepa mea de-o viata” nem tudeste, decat limba maghiara si putin ungureste, ioi, iubita mea de “ozosepa”, pe care la Ciuc Miercurea am cunoscut-o, nu la Pesta in stepa, intr-o sambata de aprilish, in bucatarie, cand i-o curs chiuveta, frig, brrr! , acolo am invatat hochei pe gheata si m-am gripat, dar Mariska incalzit la mine si dus ceai cu lamuie la pat, iar apoi tare pupat pe fatza, si o fost "nagyon" bine si mi-o zis ca eu om de exceptie este, adica eu nu foarte prost secui, eu stie si un pic romaneste si ca peste munti, la tara romanilor, cresc codrii mari de brazi, si ca ei au si cucuruz si gaz, la noi creste numa’ zapada si cartofi, si mi-o mai zis Mariska ca noi am venit primii aici, acu’ cateva sute de ani, parca vreo cinci, cand umblam numa’ pe cai si cu lac pe pantofi in vreme ce romanii erau mereu cu baciul moldovean pentru mioritze in clinci, si ca noi le-am furat oile si ei multa vreme au umblat, saracii, numa’ in opinci… dar, asa e cand doi se cearta si la stele viseaza, al treilea castiga, prospereaza si se instaleaza, da acuma daca noi asa bine si definitiv ne-am impacat, no, veniti la noi, in “Secuime”, la o palinka, la un ceardas si la un gulas minunat, ioi, vedeti ca e tare boiat si piperat si la mansarda aveti chiar si o jumatate de pat, langa closca ce pus la ouat”

O incursiune in "Tinutul Secuiesc", e intotdeauna o aventura plina de surprize.

Eu mi-s roman din tata-n fiu, sau mai bine zis din strabunic in bunic in tata si-n fiu si-apoi pana-n nepot si stranepot, dar m-am impacat intotdeauna bine cu secuii, mai ales cu cei de genul feminin. Eu stiu sa vorbeste si romaneste si moghioreste.

Asa ca, ma grabesc sa va povestesc excursia mea din “Tara Seculior”, repede si cu ceva umor, ca presimt ca pana deseara, de la gulasul secuiesc, am sa mor si-mi iese si-un herpes si-o puschea pe limba si-apoi imi iese si reviul de pe monitor.

Pornim dis-de dimineata pe DN135, pe ruta Tg. Mures - Miercurea Nirajului - Sovata - Eremitu - Praid - Corund - Tg. Mures. In Miercurea Nirajului circulam pe-o singura banda, cealalta banda se afla inca intr-o masina de topit bitumul de la marginea drumului. Stop dupa stop. Cautam indicatorul “Spre Eremitu” care cred insa ca zacea, din noaptea trecuta, la un depozit de fier vechi, transformat de “persoane ramase neidentificate” intr-un bax de beri, si asta doar pentru ca aceste depozite cumpara orice. ”Las ca stim noi…” E bine totusi ca n-au disparut si capacele de la canale, chiar daca in zona sunt si cateva macarale, care te-ar ajuta la nevoie. Ratez asadar drumul cel bun si-o iau peste balarii…Un satean care-si misca mereu capul de sus in jos din pricina unei boli ne spune transant ”Nem, nem, nem…ati gresit drumul…dar ajungeti si pe-aici”…nu ne-a zis insa si cand vom ajunge… am luat-o la intamplare, prin satul Marculeni, iar intamplarea a facut ca dupa o ora, timp in care am admirat un drum de tara precum un fund de parau plin cu bolovani din care a disparut apa, sa vedem meterezele castelului de la Calugareni…aici e-un sanatoriu de bolnavi cu handicap mintal…dar, niciodata nu mi-a facut mai multa placere sa vad figurile acestor pacienti care ne urmareau curiosi de dupa gard. Stiam ca satul Calugereni e lipit de Eremitu, iar Eremitu inseamna “civilizatie”…

Uff, in fine, am ajuns la sosea!

Dupa atatea emotii ni se face o foame de lup. Si de vulpe. Campam pe valea Nirajului, intr-o poiana, la intrarea in Sovata… facem focul si frigem slanina, in ciuda interdictiei ecologistilor… sa nu ma turnati, cumva!... apoi, urcam la “14 cruci”… pe drum, mai sunt cateva petece de zapada… crucile au fost refacute, capela te intampina c-un aer solemn si de fiecare data parca ar vrea sa-ti mai spuna inca odata povestea vietii ei…

La Praid, vizitam salina, dar acum in aprilie, e putina lume… copiii inca nu au luat vacanta… intrarea e 18 lei de adult…

In arealul Sovata - Praid - Corund sunt multe lucruri interesante de vazut si legende de ascultat…ajungem la capatul Praidului, la “muntele de sare”, … ehei, pe-aici s-a mai schimbat cate ceva…o fundatie ecologista a inceput sa imprejumuiasca zona, au aparut tablite indicatoare… apare o rezervatie ecologica salina… in sezon, intrarea va fi de 2 si 3 lei… muntele de sare e fascinant!... cand va aflati langa acest minunat monument al naturii, sa stiti ca sunteti pe cel mai inalt pisc al tarii, aproape la 3000 de metri, chiar daca muntele "de la suprafata", are doar 80 metri in inaltime, iar ceilalti 2900 de metri ai lui stau ascunsi in adancuri, sub pamant... salina de la Praid e doar la 120 de metri adancime... langa “muntele de sare” era si un lac cu apa dulce… acum, acesta a disparut, fiind invadat de stufaris…

Ne indreptam spre Corund, in drum ne oprim langa o “slatina” pentru a admira un izvor sarat feruginos ce se scurge pe langa sosea… apoi, apar si cele 3 mine parasite de aragonit… gasim aragonit de culoare galbena, care e mai rar… nu! , nu e aur, Rosia Montana e departe… intram in “pestera” minei si admiram straturile de roca semipretioasa a carei exploatare a schimbat, intre cele doua razboaie mondiale, destinul localitatii Corund. Aici prin ”Tara Secuilor”, aproape peste tot sunt placute bilincve… legea se respecta… daca intr-o localitate cu populatie predominent maghiara exista un procent de 30% de romani, ai voie sa scrii denumirea localitatii si in romaneste…

Zilele trecute am avut un sentiment “jalnic” de mandrie nationala…la TV am urmarit “drumul apelor minerale si a mofetelor” din judetul Covasna… Ruta era “Baile Malnas - Valcele - Baile Sugas - Baile Hatuica - Belin - Talisoara - Filia - Biborteni - Bodoc”…circuitul e superb, dar nu functioneaza deloc… am vazut cum administratorii locatiilor invocau motive puerile… ba ca n-au personal, ba ca nu gasesc cheia, ba ca “oricum drumul e prost si nu vine nimeni…”… sa fie oare secuii mai delasatori decat noi? ... cand vezi un om mai necajit sau mai puturos decat tine, nu esti deloc bucuros ci mai degraba, simti o mare vina colectiva…

In Judetul Harghita, exista un alt circuit al apelor minerale… acesta functioneaza mai bine, aici in schimb, statiuni intregi balneare sunt in paragina sau au disparut…Baile Borsec, Baile Balvanyos, Baile Cristuru Secuiesc, Baile Bogat, Baile Carta, Chirui-Bai, Harghita-Bai, Baile Danesti, Baile Remetea, Micfalau si altele…am vazut in aceasta “Tara a Secuilor” ca locuitorilor ei, nu le prea pasa de fantasticele lor resurse balneare… nici de sosele sau de codrii seculari care au scapat de “doboraturile furtunii sau ale drujbei”... pai, fratilor, daca noi, pe vremuri, am adus nemti in tara ca sa ne gestioneze economia, de ce nu o mai putem face si astazi, asa precum au facut-o bulgarii, pe litoralul lor?

Oare m-aude cineva? … sau lasam in “Tara Secuilor”, bazinele de lemn sa putrezeasca, mofetele sa dispara si bazele de tratament sa fie acoperite de vegetatie?

Desteaptata-te “maghiare” din somnul cel de moarte, in care te-adancira barbarii de tirani!

Versurile lui Andrei Muresean se pare ca au o valoare universala…

Dorgo

@Web, te rog melodia, Ozosep” cu Vita de vie…

http://www.youtube.com/watch? v=zKLl2jKXSQY

---

VIZUALIZĂRI: 3395 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI