Obiectivele turistice din Cetatea Medievală

TIPĂREȘTE

Aşa cum am promis, iată că revin cu un al doilea articol dedicat cetăţii medievale din Sighişoara. Dacă în review-ul trecut v-am povestit despre sistemul de fortificaţii, de această dată vă voi spune câte ceva despre obiectivele turistice sau mai bine zis, despre principalele atracţii din interiorul cetăţii, ea însăşi un remarcabil obiectiv turistic. Trebuie să recunosc faptul că din cauza timpului scurt petrecut aici, e foarte posibil să ne mai fi scăpat câte ceva, de aceea, cu scuzele de rigoare mă văd nevoit să mă rezum la ceea ce am avut ocazia să cunoaştem.

Scara Acoperită

– este cunoscută şi sub denumirea de “Scara Şcolarilor” şi a fost construită pentru a uşura accesul elevilor la Şcoala din Deal. Deşi iniţial avea trei sute de trepte, în urma modificărilor au rămas doar 176. Structura, pereţii şi acoperişul sunt realizate din lemn iar treptele sunt din piatră. Scara este iluminată pe timp de noapte cu “felinare” suspendate dar şi cu ajutorul unor spoturi încastrate în piatră, aproximativ la nivelul treptelor.

Şcoala din Deal

– este localizată pe Dealul Şcolii, la 20 – 30 de metri de Scara Acoperită. Conform datelor ce le-am găsit pe un panou informativ, construcţia şcolii denumită la acea vreme “Naye Schull (Şcoala Nouă) ” s-a finalizat în 1619 şi a funcţionat ca “Gimnaziul Episcop Teutsch”. În prezent, aici îşi desfăşoară activitatea “Liceul Teoretic Joseph Haltrich”.

Biserica din Deal

– este amplasată pe Dealul Şcolii foarte aproape de Şcoala din Deal. Deşi dovezile arheologice dovedesc prezenţa unui aşezământ încă din secolul al XIII-lea, prima atestare documentară datează din anul 1345. În perioada 1429 – 1525, lăcaşul trece prin mai multe etape de reamenajare, făcându-se trecerea de la stilul romanic (bazilică) la cel gotic. Aspectul interior actual l-a căpătat în urma restaurărilor din anul 1934, respectiv cele din perioada 1991 – 2004, atunci când au fost scoase la iveală şi o serie din picturile bisericii. Sper să nu mă înşel dar din câte îmi aduc aminte, e vorba despre Arhanghelul Mihail, Închinarea Magilor, Judecata de Apoi şi Sfânta Treime. Acestea au fost datele istorice “culese” la faţa locului.

După ce se plăteau biletele de intrare, fiecare turist primea o hârtie cu informaţii detaliate (erau scrise în mai multe limbi) despre biserică. Astfel, era uşor să identifici diverse elemente existente în interior. Pe lângă mobilierul medieval, orga şi altarul închinat Sf. Martin, în biserică am mai văzut o serie de obiecte din piatră, multe dintre ele, pietre funerare din secolele XVI – XVII. De asemenea, înainte de altar, există alte trei altare mai mici, datând din secolul al XVI-lea: Altarul Sf. Nicolae, adus de la Biserica din Cund, Altarul Sf. Ursula, ce a aparţinut Bisericii din Beea şi Altarul Sf. Ana, de la Biserica din Şaeş (sper că mi-am notat bine denumirile). Am coborât apoi în criptă, acolo unde de-a lungul zidurilor se pot vedea nişele vechilor morminte. Am aflat că la ultima restaurare a bisericii, aceste morminte au fost “închise” cu zidărie, pentru o mai bună conservare.

După ce am ieşit din Biserică, doamnele de la intrare, cărora le-am înapoiat hârtia cu informaţii, foarte amabile au avut grijă să ne întrebe dacă avem nelămuriri, întrebări referitoare la obiectivul vizitat, după care ne-au îndrumat să vedem şi Cimitirul Evanghelic din Deal.

Ar mai fi de menţionat că în perioada când noi am vizitat Biserica din Deal, aceasta era deschisă publicului zilnic, între orele 10.00 şi 18.00 iar tarifele de intrare erau următoarele: 2 lei pentru adulţi şi 1 leu pentru copii. De asemenea e bine de ştiut că la intrarea în Biserică era amenajat un spaţiu de unde se puteau cumpara cărţi, pliante sau vederi.

Biserica Mănăstirii

– este situată în Piaţa Muzeului, în vecinătatea Turnului cu Ceas. Construită la începutul secolului al XIII-lea şi atestată în 1298, a aparţinut Mănăstirii Dominicane. Începând cu secolul al XVI-lea, lăcaşul a devenit biserica comunităţii evanghelice din Sighişoara. La fel ca la Biserica din Deal, şi aici am primit la intrare o foaie pe care erau trecute informaţii, aceasta fiind înapoiată la ieşire. Despre interiorul Bisericii nu aş putea spune prea multe. Îmi amintesc altarul, cristelniţa – obiect de valoare ce a fost realizată în secolul al XV-lea, colecţia de covoare orientale şi, sper să nu mă înşel dar cred că aici am văzut şi două plăci de marmură în care erau sculptate numele celor căzuţi la datorie, pe front. Biserica era deschisă publicului zilnic, între orele 10.00 şi 17.00 iar în fiecare vineri, de la orele 18.00, se organizau concerte de orgă. Tarifele de intrare erau aceleaşi ca la Biserica din Deal: 2 lei pentru adulţi şi 1 leu pentru copii şi nici aici nu lipsea locul de unde se puteau cumpara cărţi, pliante sau vederi

Biserica Romano-Catolică Sf. Iosif

– este localizată în partea nordică a cetaţii, în apropiere de Turnul Cizmarilor. Din păcate, în afara textului unei plăci de la intrarea în Biserică, nu am găsit alte surse de informare, aşa că nu vă pot oferi prea multe informaţii. Conform textului de pe acea placă, lăcaşul a fost ridicat în anul 1896, în onoarea Sf. Iosif. Biserica a ars în 1983 fiind renovată în anul următor. Cam atât despre istoric. Noi am intrat şi am văzut cum arată Biserica pe interior, aici neexistând vreo taxă dar putând intra însă doar “în uşă”, la câţiva metri de intrare fiind aplasat un gard metalic. Era bine că măcar puteai vedea prin acel gard cum arată interiorul.

Casa cu Cerb

– este situată în Piaţa Cetaţii. Pe lângă valoarea istorică a clădirii, atracţia principală, de la care i se trage defapt şi denumirea, o constituie pictura exterioară, ce prezintă un cerb în mărime naturală, dar al cărui cap este reprezentat de un trofeu montat în zid, pe colţul clădirii. În prezent, această casă găzduieşte o pensiune şi un restaurant.

Casa Vlad Dracul

– poate fi găsită în Piaţa Muzeului. Poartă această denumire deoarece se presupune că aici a locuit câţiva ani fiul lui Mircea cel Bătrân. De asemenea, se spune că este casa în care s-ar fi născut Vlad Ţepeş, fiul lui Vlad Dracul. În prezent, aici funcţionează un restaurant cu specific medieval, locaţie deosebită, renumită dar şi foarte aglomerată. Am vrut şi noi să încercăm “bucatele medievale” dar toate locurile erau deja rezervate. Cel puţin, în căutarea unei mese libere măcar am făcut un tur al restaurantului.

Muzeul de Istorie Sighişoara este cu siguranţă cel mai vizitat obiectiv, un important factor constituindu-l probabil faptul că instituţia este găzduită de simbolul cetăţii şi al oraşului Sighişoara, renumitul Turn cu Ceas.

Din informaţiile prezentate în Ghidul muzeului, am aflat că la sfârşitul secolului al XIX-lea, medicul Josef Bacon, un colecţionar sighişorean, a pus bazele acestui muzeu, deschis în data de 24 iunie 1899 şi care la acea vreme purta denumirea “Alt Schassburg (Sighişoara Veche) ”. De-a lungul timpului, numărul exponatelor s-a tot mărit, în prezent muzeul fiind structurat pe colecţii, grupate în săli tematice. Deşi marea majoritate a colecţiilor sunt expuse pe şase nivele ale Turnului cu Ceas, există şi două excepţii, mai exact Camera de Tortură, localizată în camera fostei închisori a cetăţii, respectiv Colecţia de Arme, găzduită de o clădire din imediata vecinătate a Turnului. Deşi aş fi vrut ca pentru acest obiectiv să scriu un articol separat, în care să ofer cât mai multe informaţii detaliate, m-am văzut nevoit să renunţ la această idee (sau mai bine zis, obişnuinţă) aşa că în continuare am să mă limitez la o descriere sumară a ceea ce înseamnă acest muzeu. Motivul? Din păcate, chiar dacă până acum, indiferent de costuri, toate articolele referitoare la astfel de obiective au fost însoţite de imagini (vezi de exemplu articolul de aici sau cel de aici), de această dată posibilităţile materiale au fost limitate. Poate data viitoare îmi voi lua revanşa!

CAMERA DE TORTURĂ

– se află, aşa cum am mai spus, în încăperea ce a constituit în trecut închisoarea cetăţii şi a cărei intrare o găsim în gangul de la baza Turnului cu Ceas. Între pereţii reci şi întunecoşi ce încă mai păstrează urmele unui vechi incendiu, sunt expuse obiecte folosite la încătuşarea şi tortura condamnaţilor: lanţuri şi juguri, scara de tortură, spânzurătoarea. Pe pereţi sunt expuse imagini (reproduceri după “Constitutio Criminalis Theresiana) ce prezintă diverse metode de tortură: întindere, ardere, zdrobire, etc.

COLECŢIA DE ARME

– este găzduită de o clădire localizată în Piaţa Muzeului, în imediata apropiere a Turnului cu Ceas, şi este înpărţită în patru săli tematice, ce prezintă o evoluţie a armelor albe şi de foc. Prima sală (e vorba defapt despre holul de la intrare, din care se intră apoi în celelalte trei camere) este dedicată armelor albe. Sunt expuse diverse spade, florete, săbii, de la cele grele din secolul al XIII-lea până la cele de paradă din secolul al XIX-lea. În a doua sală există patru vitrine: prima este ocupată de o colecţie de arme orientale, cea de-a doua conţine elemente de armuri şi obiecte de cavalerie, în următoarea sunt expuse diverse arme – un tun de mână, arbalete, buzdugane, securi, lănci, halebarde, scuturi-, iar în ultima vitrină putem admira o colecţie de arme africane. În a treia sală sunt expuse diverse archebuze, plus ghiulele de piatră şi de fier. Tot aici există şi o prezentare de imagini şi documente ce aduc în prim plan pe Vlad Dracul şi fiul său, Vlad Ţepeş. Ultima sală este dedicată evoluţiei armelor de foc, de la cele cu mecanism de tragere cu fitil, cu cremene, la cele cu percutor şi capsă. Găsim aici puşti şi pistoale din secolele XVIII – XIX, arme de vânătoare şi de ceremonie, plus o mică vitrină unde sunt expuse câteva mecanisme de dare a focului. În această sală, un exponat ce ne-a atras în mod deosebit atenţia a fost “pistolul lui Mărgelatu”, un revolver cu şase ţevi. Înainte de a părăsi clădirea, şi aici cei interesaţi pot cere informaţii suplimentare persoanei de la intrare sau pot cumpăra diverse cărţi, pliante sau vederi.

MUZEUL DE ISTORIE

– este structurat pe şase nivele ale Turnului cu Ceas iar exponatele sunt grupate în colecţii respectiv săli tematice. La primul nivel dăm mai întâi de un mic hol în care putem vedea prima Carte de Impresii a muzeului, exponat ce datează din anul deschiderii acestuia, după care intrăm în “Sala de arheologie” Aici sunt expuse obiecte din epoca bronzului, ceramică şi unelte dacice, monede şi alte obiecte din piatra, ceramică, metal, aparţinând epocii romane şi perioadei migraţiilor. Tot în această cameră este expusă şi o machetă ce reprezintă cetatea în anul 1735.

Urcăm la nivelul următor şi ajungem într-un alt hol unde ne sunt prezentate câteva obiecte ţărăneşti: o ladă de zestre, un dulap şi o presă de ulei, realizată din lemn în anul 1767. Întrăm apoi în “Sala de farmacie şi instrumentar medical”. Obiectele farmaceutice sunt reprezentate de mai multe recipiente din lemn, ceramică sau sticlă. Colecţia este completată cu diplome de medicină eliberate în secolul al XIX-lea şi de instrumentar. Toate ca toate dar când am ajuns în dreptul truselor de chirurgie şi ortopedie, m-a cuprins un fior. Sincer, mi s-au părut mult mai înfricoşătoare decât obiectele văzute în Camera de Tortură.

Mergem mai departe şi după ce trecem de o masivă uşă din lemn, frumos decorată cu motive vegetale, şi urcăm o îngustă scară în spirală, ajungem la al treilea nivel. Pe pereţii holului sunt expuse câteva steaguri de vânt (parcă aşa se numesc acele steguleţe metalice ce ce pun în vârful turnurilor) şi obiecte vechi de iluminat. Conform Ghidului muzeului, achizionat de la casa de bilete, de aici ar fi trebuit să intrăm în “Sala de mobilier”. Din păcate, această cameră era închisă aşa că ne-am mulţumit să privim doar deasupra uşii, către vechea stemă din piatră a oraşului.

Urcăm la etajul următor, unde înainte de a intra în săli, dăm în hol de două plăci de fontă pentru sobe şi de câteva lăzi de zestre. “Sala meşteşugarilor şi a breslelor” se află în prima încăpere a acestui palier. Aici găsim unelte, produse meşteşugăreşti şi însemne ale principalelor bresle ale cetăţii: fierarilor, lăcătuşilor, cositorarilor, croitorilor, cizmarilor, cojocarilor, pălărierilor şi dogarilor. Din camera breslelor trecem într-o alta unde putem admira diverse exponate, reunite sub colecţia de “Ceramică Transilvăneană”, după care facem cale întoarsă, pentru a urca la penultimul nivel. Înainte însă, între cele două etaje, trecem şi prin dreptul nişei unde se găsesc figurinele vestitului ceas din turn.

La al cincilea nivel există o colecţie de ceasuri de epocă, plus câteva foste mecanisme ale “ceasului mare” –realizate, unul din fier şi un altul din lemn. Atenţia însă este atrasă cu siguranţă de către mecanismul actual al ceasului, o “maşinărie” complicată, conectată la curent şi care este protejată de pereţi din sticlă, prin care se poate observa orice mişcare. După ce urcăm o ultimă scară ajungem la cel din urmă nivel. După ce trecem de expoziţia ce ilustrează momente din activitatea lui Hermann Oberth, părintele cosmonauticii, ieşim în balconul Turnului cu Ceas, de unde ni se oferă o amplă şi impresionantă panoramă asupra împrejurimilor. De jur-împrejurul turnului, pe balustrada baconului sunt montate tăbliţe metalice, ce indică direcţia şi distanţa până la o parte din principalele oraşe ale lumii. După ce ne desfătăm privirea şi imortalizăm superbele imagini ce le avem în faţă, ne despărţim de balconul Turnului şi facem cale întoarsă, ajungând înapoi de unde am plecat.

În continuare vă voi prezenta programul de funcţionare a muzeului, respectiv tarifele practicate. Astfel, la Turnul cu Ceas taxa de intrare era de 10 lei, la Colecţia de Arme era de 5 lei iar la Camera de Tortură era de 4 lei. Exista şi posibilitatea de a achiziţiona un singur bilet pentru toate trei locaţiile, preţul acestuia fiind de 17 lei. Taxa de fotografiere era de 30 de lei iar cei ce doreau să filmeze erau obligaţi să achite 40 de lei. La data când noi am vizitat muzeul se trecuse deja la programul de iarnă, muzeul fiind deschis de marţi până duminică, între orele 09.00 şi 15.30.

Aici se încheie articolul dedicat obiectivelor turistice din cetatea Sighişoara şi totodată povestea noastră despre această locaţie. Sunt ferm convins că ar mai fi fost foarte multe de spus însă cel mai indicat ar fi să descoperiţi singuri farmecul acestui loc. Noi am rămas într-adevăr impresionaţi şi ştim că ne vom întoarce pentru a descoperi şi alte mistere ale bătrânei cetăţi medievale.

---

VIZUALIZĂRI: 6694 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI