Muzeul Marinei Romane - cel mai frumos muzeu din tara

TIPĂREȘTE

Din pacate, desi de-a lungul anilor am tot fost prin Constanta, din diverse motive am omis sa vizitam si MUZEUL MARINEI ROMANE. Din fericire, in acest an nu am mai ocolit acest muzeu si de abia dupa vizitarea lui ne-am dat seama ce am pierdut in toti acesti ani.

Inca de la inceput nu voi ezita sa recunosc ca dupa vizitare, tot ce am putut spune a fost "superb". Si desi nu cred ca este locul potrivit, tin totusi sa le multumesc si sa felicit pe toti cei care au contribuit la imaginea acestui muzeu, cei ce ne-au oferit ocazia de a "naviga" prin valurile istoriei, de a deslusi o mica parte din ceea ce a insemnat si inseamna marinaria, cu frumusetile, cu tainele, cu greutatile ei.

Trebuie sa marturisesc faptul ca muzeul meu de suflet era cel de Istorie Naturala "Grigore Antipa". Ei bine, situatia s-a schimbat. Si poate ca eu exagerez cu laudele, gandind subiectiv, deoarece sunt un pasionat a ceea ce tine de tehnica, sa nu mai vorbim de modelism, insa cel mai bun exemplu este sotia mea, care nu este deloc atrasa de asa ceva. A intrat pe usa muzeului doar pentru a ma insoti iar la iesire a afirmat cu entusiasm: "Daca stiam ce-i aici, veneam mai demult. Data viitoare lasam plaja si venim mai dimineata, sa avem timp de stat".

E adevarat, chiar este nevoie de timp pentru a face o incursiune prin istorie. Noua timpul nu ne-a permis sa zabovim decat putin peste doua ore si ne-am dat seama ca totusi nu a fost destul, ultimele sali fiind obligati sa le parcurgem destul de repede, sa nu mai vorbim ca in curte nu am facut decat un ocol rapid, deoarece conditiile meteo nu au fost prea blande.

Muzeul este localizat pe strada Traian, numarul 3 si se poate vizita de miercuri pana duminica, intre orele 09.00-17.00. Taxa de intrare este de 8 lei pentru adulti si 4 lei pentru elevi si studenti. Pentru fotografiere se plateste 15 lei iar pentru filmare 50 de lei. Cei ce doresc sa fie insotiti de ghid trebuie sa achite o taxa de 15 lei, respectiv 30 de lei pentru ghidaj in limbi straine iar pentru cei ce nu doresc sa plece cu mana goala, exista la casa de bilete un pliant care se poate achizitiona contra sumei de un leu.

Muzeul este structurat in doua parti: interior (parter plus etaj) si curte. Ca sa fac o caracterizare generala a acestor doua sectiuni, as putea spune ca daca in curte ar putea fi loc de mai bine, interiorul este impecabil. Iar cand incepi sa treci dintr-o sala in alta, ai impresia ca acestea nu se mai termina, desi din exterior cladirea nu pare foarte mare. Totusi ea gazduieste, impreuna cu expozitia exterioara, peste 35000 de exponate, incepand de la cele mai mici (ca marime) si ma refer la monedele din colectia de numismatica, pana la cele mai mari, acestea fiind cele trei nave originale. Celelalte colectii ale muzeului cuprind: documente, harti si fotografii, decoratii, insigne si medalii, obiecte si lucrari de arta, obiecte arheologice, arme de foc si albe, uniforme, lentile de faruri, steaguri, machete, bucati si obiecte de pe nave, ancore, elice si motoare, instrumente de transmisiuni si de navigatie, armament, etc.

Inainte de a continua, am sa punctez si cateva repere istorice, date culese personal de la fata locului. Muzeul a fost inaugurat în data de 3 august 1969, in cladirea unde activase pana in anul 1954 Scoala de Marina apoi pana in 1961 Comandamentul Marinei. In perioada 1977-1982, respectiv 2006-2008 muzeul a trecut prin ample procese de modernizare, ajungand la stadiul din prezent. La fel ca la inaugurare, si in ziua de azi acest muzeu este unicul de profil din tara, ceea ce il face cu atat mai mult mai valoros.

Spatiul expozitional este organizat astfel incat vizitatorul sa urmeze un circuit cronologic, incepand cu o mare parte a parterului, continuand cu etajul, pentru ca apoi sa coboare din nou la parter, in final urmand sa iasa in curte pentru expozitia in aer liber. In continuare am sa incerc sa descriu sumar turul muzeului, enumerand si cateva exponate. De mentionat ca voi incerca sa ofer mai multe explicatii in descrierea fotografiilor, ce vor ajuta la crearea unei imagini mai complete a ceea ce exista aici.

Primul exponat se poate vedea chiar inainte de a plati biletul de intrare si vorbim aici despre o timona ce a apartinut unei nave monitor, obiect amplasat in Holul de Onoare. Din acest hol intram in prima incapere, dominata de un basorelief de dimensiuni mari, ce ne prezinta reteaua hidrografica in spatiul Carpato-Danubiano-Pontic in vremea geto-dacilor. De altfel, in primele incaperi predomina astfel de harti, ce ilustreaza evolutia cailor de navigatie.

Trecem in cea de-a doua sala unde atentia ne este atrasa de catre un sit arheologic ce contine fragmentele unei nave de comert, diferite obiecte ce se aflau pe nava si ghiulelele de piatra, folosite la atacul acestei ambarcatiuni. In plus, mai putem vedea cateva amfore grecesti si o colectie de monede ce dateaza din secolul IV i. e. n.

Urmeaza un hol ce ne aduce in era noastra. Capetele acestuia sunt strajuite de doi daci si doi romani, in marime naturala, iar pe perete stau trei basoreliefuri cu scene de pe Columna lui Traian.

Trecem intr-o alta camera cu obiecte de origine romana si bizantina: ancore, amfore (dintre care una cu seu de oaie), bucati de piatra inscriptionate, tigle, macheta unui debarcader si bucati de piatra din el. Tot aici vedem si primele doua machete de nave.

Urmatoarele doua incaperi ne aduc in secolele XIV-XV, in vremurile lui Mircea cel Batran si Stefan cel Mare, busturile acestora pazind parca exponatele din aceste perioade: monede, machete de nave si de cetati, documente, picturi, o bombarda si obuzele aferente.

Urmatoarea sala este supravegheata de bustul lui Mihai Viteazul si este de dimensiuni mult mai mari. Langa intrare se afla o panoplie cu noduri marinaresti. In centru vedem prima diorama in marime naturala (aspect al unei parti dintr-un vas) iar pe margini, o monoxila, o carma de corabie, un tun, ancore, monede, documente si o colectie de arme, pictura si o impresionanta fresca, ce acopera integral peretele din fundul salii.

Incepand cu urmatoarea sala trecem la epoca moderna. Aici gasim prima serie de uniforme de marina (din 1980), diverse machete de nave si faruri din secolul al XIX-lea, o lentila de far originala.

Mergem mai departe si in stanga ne apare o colectie de obiecte recuperate de pe diverse nave, in dreapta cateva compasuri iar pe peretele din fata, o diorama cu o baterie de coasta.

Incaperea urmatoare este dedicata aproape in totalitate crucisatorului Elisabeta. Spun "aproape" deoarece exista si o vitrina dedicata primei nave scoala "Mircea". In rest, locul e ocupat de compasul magnetic, timona, o torpila si alte cateva componente, plus macheta crucisatorului.

Travesam un hol "incarcat" cu steaguri si in capat avem ocazia de a sta fata in fata cu un costum de scafandru de la 1900 precum si de instalatia de alimentare cu aer.

Urmeaza o insiruire de sali, dedicate celor doua conflagratii mondiale, cu diverse exponate: tunuri, mitraliere, mine, torpile. Nu puteau sa lipseasca nici navo-modelele (printre care vechiul distrugator Marasesti), uniformele si diverse alte obiecte recuperate de pe diverse nave. Piesa de rezistenta este o statie de radio folosita in al doilea razboi mondial, o piesa foarte valoroasa prin raritatea ei. Nu putem omite nici impresionanta lentila a Farului de la Tuzla.

Dupa un alt hol, dominat de bricul "Mircea", ajungem intr-o ultima sala a etajului. Pe langa numarul mare de machete, atat ale navelor militare cat si comerciale, in acesta sala mai putem vedea o diorama in marime naturala, ce prezinta uniformele marinei la sfarsitul anilor '90 si o expunere a principalelor ramuri ale marinei. Dupa ce facem turul acestei sali coboram la parter, pentru a vizita o ultima sala, dominata de navo-modele. Aici putem vedea si o harta a canalului Dunare-Marea Neagra precum si macheta ecluzelor de pe acest canal.

Finalizand acest circuit, urmeaza vizitarea expozitiei exterioare. Din pacate, asa cum am spus, conditiile meteo nu ne-au permis decat sa facem un ocol rapid. Printre exponatele curtii voi enumera: mai multe tipuri de ancore, de elice, mine, o impresionanta colectie de tunuri navale, cateva motoare (printre care si cel care a propulsat submarinul "Delfinul"). Nu voi uita nici cele trei vedete originale, o blindata, o torpiloare si o dragoare. Din aceasta curte intram in cladirea muzeului si ajungem in locul de unde am plecat, adica in Holul de Onoare.

Nu parasim muzeul inainte de a mai sta de vorba, de a mai adresa cateva intrebari doamnelor de aici si de a asterne cateva cuvinte in Cartea de oaspeti. Apoi, cu speranta ca ne vom intoarce ori de cate ori vom avea ocazia, lasam istoria in urma si iesim pe usa ce ne aduce inapoi in ziua de 3 iulie 2011, zi din care ma voi considera mai bogat, deoarece am avut onoarea de a vizita pentru prima data Muzeul Marinei Romane.

---

VIZUALIZĂRI: 4062 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI