Icoanele pe sticla din Sibiel

TIPĂREȘTE

Intr-un complex de imprejurari - fara relevanta pentru AFA - am primit prin posta, din partea autorului, ghidul "Icoanele pe sticla din Sibiel". Pentru ca stiam prea putin despre arta picturii pe sticla, iar despre muzeul care gazduieste aceasta colectie nu auzisem inca, am dat citire cu mare interes lucrarii semnate de Giovanni Ruggeri - ziarist si eseist italian, autorul mai multor publicatii despre Romania si Europa de Est.

Am aflat cum au aparut, ce semnifica si cum s-au raspandit icoanele pe sticla in Transilvania, am aflat despre Muzeul din Sibiel si nu in ultimul rand am aflat despre personalitatea unui preot patriot, iubitor de arta populara autentica, parintele Zosim Oancea.

Era in vara anului 2010. In primul weekend liber am urcat in masina si am plecat spre Valea Oltului cu intentia de a ajunge pana la Sibiu si Sibiel. La aprox. 20 km de Sibiu inspre Sebes - Alba Iulia, din Sacel, un indicator rutier aflat la intrarea in localitate avertizeaza ca la stanga, dupa 5 km, se afla satul Sibiel. Nu cred ca m-as fi gandit vreodata sa ajung in acest satuc din comuna Saliste daca providenta, prin acest cetatean italian - strain si nevazut vreodata de mine - nu m-ar fi indemnat sa cunosc un loc unic in Europa si poate chiar in lume.

Am ajuns in Sibiel, langa biserica, pe ulita ingusta marginita de case tipice care par ca se ascund in dosul portilor. Turla inalta a fost primul indiciu ca ne aflam in locul cautat. Am patruns prin poarta deschisa in dreapta careia se afla un avizier cu ofertele de cazare ale pensiunilor din sat. Sunt multe, dar nu pot oferi niciun detaliu pentru ca nu am ramas in Sibiel decat pentru vizita propusa.

In fata noastra era biserica alba, inchisa la acea ora, iar in dreapta cimitirul. La capatul aleii pietruite am zarit cladirea care a facut din Sibiel cea mai importanta destinatie turistica din Marginimea Sibiului, Muzeul de icoane pe sticla, recunoscut imediat dupa imaginile din cartea pe care o si luasem cu mine.

Parintele Zosim Oancea, parohul din Sibiel, a inceput sa colectioneze icoane din anul 1969, iar doi ani mai tarziu a organizat intr-o veche magazie a bisericii, primul muzeu. Abia in 1976 s-a inceput constructia cladirii in care intram si noi acum, data in folosinta in 1983.

"Icoana e frumoasa in casa, dar o vezi numai tu. Punand-o in muzeu o vede o lume intreaga si se arata tuturor puterea de creatie a poporului nostru din trecut si de azi" - spunea in predicile sale parintele Zosim Oancea cel care a reusit sa adune o impresionanta colectie, cea mai reprezentativa de acest gen din Romania. Daca la inceput erau doar noua, in prezent sunt peste 600 de icoane pe sticla, in cea mai mare parte donate de locuitorii satului, restul colectionate de parintele Oancea din toate regiunile tarii.

Este vorba despre o pictura naiva, realizata de tarani, multi dintre ei ramasi necunoscuti. Culorile folosite erau vegetale, iar sticla - cu mici imperfectiuni - era manufacturiera.

Doar sase icoane sunt catolice, celelalte sunt ortodoxe romanesti si sunt aranjate in muzeu pe zone geografice de provenienta: din nordul Moldovei, din Banat, dar cele mai multe din Transilvania, Ţara Fagarasului, Marginimea Sibiului, Alba Iulia - Lancram, Sebes, Laz si Tara Barsei. Pe langa tema religioasa, principala, pictorii populari au folosit in realizarea icoanelor si elemente din viata satului in care traiau, flori, fructe, motive geometrice (mai ales pentru chenare).

Trecand rand pe rand prin toate incaperile muzeului, ghida, o doamna deosebit de placuta la vorba, ne-a informat ca pictura de icoane nu constituia o ocupatie de baza. Dupa munca in gospodarie sau in perioadele nepropice activitatilor in exterior, satenii pictau preparandu-si singuri culorile din materiale naturale, folosind si amestecuri cu grasimi de origine animala, galbenus de ou si ulei de in. Pensulele si penelurile erau facute din parul cozii de pisica sau din penele de gasca. Pictarea de icoane nu era o simpla activitate, pictorii iconari trebuind sa se pregateasca si spiritual, prin rugaciune si post.

Cu multa rabdare, ghida ne-a explicat de ce crede ca acest gen ar trebui sa se numeasca "pictura sub sticla" si nu "pictura pe sticla". Pictorul desena si colora icoana pe partea care urma sa fie spatele, in timp ce partea opusa, expusa privirii, devenea ecran de protectie pentru pictura. Acest procedeu impunea desenarea contururilor "in oglinda" astfel incat la intoarcerea sticlei pe partea cealalta, imaginea sa apara corect. Mi-au atras atentia anumite scapari in tehnica autorilor care au dus la reprezentarea sfintilor binecuvantand cu mana stanga. La inceput se desenau contururile cu o pensula fina, apoi se colorau figurile si fondul. In final, pentru a o apara de umiditate, lucrarea era lacuita pe verso, apoi inramata si protejata posterior cu o placa din lemn.

Icoanele din muzeu au teme dintre cele mai complexe, personajele biblice sunt aproape toate prezente, dar pentru ca nu sunt un specialist, nu va pot spune prea multe. Va las sa apreciati singuri privind filmuletul atasat.

Pe langa icoanele pe sticla, muzeul adaposteste si cateva exponate de carte veche, un text liturgic slavon din secolul XIV, Noul Testament de la Belgrad, un exemplar al Bibliei lui Serban Cantacuzino, precum si multe obiecte de artizanat local, icoane executate pe lemn, ceramica, piese de mobilier.

Am plecat de la muzeu cu multumirea ca am vazut cea mai mare expozitie de icoane pe sticla din Europa, cu obiecte valoroase, multe dintre ele cu o vechime de peste 200 de ani. Pe aleea catre poarta, am trecut pe langa mormantul celui care a adunat la un loc toate aceste comori. Preotul Zosim Oancea n-a fost un simplu colectionar de icoane. Mai presus de aceasta, a fost un adevarat crestin, un preot chinuit timp de 10 ani in inchisoarea politica de la Aiud si alti 5 ani in domiciliul fortat din Baragan si lagarele de munca silnica din Delta Dunarii. In 1964 a urmat Sibielul - un altfel de exil. Cum a stiut preotul Zosim Oancea sa transforme exilul intr-un mod de viata, puteti afla vizitand muzeul, discutand cu ghida sau citind cartea "Icoanele pe sticla din Sibiel".

I-am fost recunoscatoare domnului Giovanni Ruggeri, strainul care face cunoscute in lume valorile Romaniei, omul care prin lucrarea sa mi-a prezentat pentru prima oara inegalabilele valori de la Sibiel. "Icoanele pe sticla din Sibiel" publicata in cinci limbi (romana, engleza, franceza, germana si italiana) se gaseste in librarii, dar si la muzeul din Sibiel, servind drept ghid pentru doritori.

Cei care vor sa afle mai multe despre Muzeul de icoane pe sticla de la Sibiel, pot accesa sibiel.net unde pot chiar comanda prin e-mail cartea "Icoanele pe sticla din Sibiel" – un bun indreptar inainte de o vizita efectiva la muzeu sau youtube - pentru prezentarea autorului, in limba italiana.

---

VIZUALIZĂRI: 3415 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI