Centru de cultură și putere religioasă – Arhiepiscopia Romanului

TIPĂREȘTE

În timpul unui drum efectuat către Botoșani, profitând de faptul că am plecat dis-de-dimineață din București și nu ne grăbeam către destinație, am hotărât să mai vizităm câte ceva pe drum. Cu lecțiile făcute înainte de plecare am ales să ne oprim 30 de minute în orașul Roman la Arhiepiscopia Romanului și Bacăului.

Din binecunoscutul drum european E85, după ce am trecut podul peste râul Moldova, am urcat pe b-dul Roman Mușat, am trecut pe lângă biserica Precista Mare, după care apare indicator dreapta către Arhiepiscopia Romanului și Bacăului. Există un mic loc de parcare lângă intrarea principală în ansamblu.

Menționată încă din vremea lui Alexandru cel Bun episcopia deservea o zonă locuită de o populație majoritar creștină. Săpături arheologice efectuate la începutul anilor 2000 au scos la lumină fundațiile vechii biserici episcopale (cu hramul Sf. Vineri), mai mare ca cea de azi. Biserica ce am vizitat-o datează din vremea lui Petru Rareș. Construcția demarează în 1542 și se termină în 1550 prin grija soției lui Petru Rareș, doamna Elena.

Accesul în incinta complexului religios se realizează pe sub un impunător turn clopotniță, construit în primă fază în secolul al XVIII-lea. A doua fază a construcției datează din secolul al XIX-lea. Mi-a plăcut aspectul monumental al acestui turn, zvelt, cu multe etaje – am aflat ulterior că adăpostește o frumoasă și bogată bibliotecă. Bourul moldovenesc, frumos sculptat în piatră, păzește intrarea în ansamblul episcopal.

În interiorul curții alei străjuite de trandafiri și de niște copăcei rotunzi în miniatură conduc către diverse puncte. O plăcuță cu sfaturi ne întâmpină imediat după ieșirea din gangul clopotniței – îmbrăcăminte adecvată, telefon închis, fumatul interzis, fără animale de companie. Dar ceea ce m-a deranjat cel mai mult a fost interzicerea fotografiatului și filmatului – astfel încât nu am surprins decât câteva cadre exterioare.

Biserica albă din mijlocul complexului creează un sentiment de liniște și pace, accentuat de aspectul de „nici țipenie de om” din curte (doar călugărița care mi-a atras atenția că fotografiatul e interzis a trecut pe acolo). Sprijinită pe contraforți puternici biserica cu hramul Sf. Parascheva are un portal deosebit de acces: pridvorul mic adăugat în secolul al XIX-lea. Lăcașul de cult are ca decorațiuni exterioare un brâu de piatră răsucit și două șiruri de ocnițe suprapuse. Pictura interioară a fost afectată de mai multe repictări și restaurări, cea originală păstrându-se doar în pronaos și în pridvorul mare. Deosebit este și ancadramentul de piatră situat deasupra intrării din pridvor în pronaos; de asemenea, catapeteasma realizată la 1805 e o adevărată operă de pictură și sculptură.

Aici au viețuit și au condus destinele mirenilor mari cărturari: Macarie, Dosoftei, Veniamin Costachi, Melchisedec Ștefănescu și alții.

Împrejurul curții observăm Casa egumenească, chiliile, zidul, biserica - situată central, un aghiazmatar, casa lui Veniamin Costachi – pusă în valoare în ultimii ani. Voi încerca să revin în acest loc pentru a observa mai cu atenție frumusețea complexului.

---

VIZUALIZĂRI: 1440 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI